Culpa Innata

Culpa Innata

Aventura de anvergura

 

Despre cum va fi lumea in viitorul apropiat sau indepartat s-a speculat si se va mai specula atata timp cat lumea are imaginatie si este interesata de directia apucata. O puzderie de filme, jocuri si carti incearca sa creeze lumi obscure, care mai de care mai diferite intre ele. Unele post-apocaliptice in care omenirea se chinuie sa supravietuiasca de pe o zi pe alta, altele utopice in care nu mai exista crime, boli si foamete si altele, cele mai credibile, in care omenirea continua sa se dezvolte pe linia deja apucata si in care fiecare este pentru el. Idei ce se invart in jurul extirparii conceptiei de bani, in demitizarea rolului familiei si al dragostei in general, au creat lumi in care iti este greu sa te regasesti, care pentru unii inseamna cursul normal, iar pentru altii moartea spirituala. Greu de imaginat totusi locul in care ne vom afla peste 30-40 sau chiar 200 de ani. Spune-i unui cetatean normal al secolului al XVIII-lea despre avioanele, navele spatiale, televizoarele sau bancomatele secolului al XX-lea si se va uita la tine ca vitelul la poarta noua. Astfel, incearca sa iti imaginezi cum ai reactiona la vizita unui individ din viitor care iti povesteste despre ce stiu eu ce inventii menite sa iti faca viata mai usoara sau mai grea sau despre noile concepte despre civilizatie si societate din secolele ce urmeaza.

 

Turcu’ si pistolu’

 

Bazat pe cartea Pisica lui Schrodinger, scrisa de un turcalete numit Alev Alati, Culpa Innata (pacatul primordial) este un joc in care descoperim o lume complet diferita de a noastra si care va lua nastere nu peste sute de ani, ci doar peste cateva zeci. Ca orice schimbare drastica aparuta rapid in societate, ea a fost determinata de niste evenimente de impact imediat si nu ca o evolutie normala.

Intrand in pielea lui Phoenix Wallis, detectiv din noul sistem politienesc al acestei noi civilizatii, descoperim incet o lume complet noua pentru noi, dar care ridica mari semne de intrebare. Ne trezim in anul 2047, cand mare parte a civilizatiei vestice este organizata intr-un nou sistem de guvernamant bazat pe egoism, zestre genetica si promiscuitate desantata. Unul dintre cele mai interesante momente ale jocului este chiar la inceput, cand Phoenix citeste posterele de pe pereti si in care este detaliat fiecare moment important al istoriei incepand cu secolul al XX-lea. Astfel aflam despre razboaiele apei din Orientul Mijlociu, despre marile boli ce au decimat milioane de oameni, despre alte milioane de oameni care au murit prin insetare si infometare. Iar apoi vedem cum s-au prins iar fraiele in mana si totul a intrat pe fagasul normal. Cat de normal este, vom putea descoperi pe parcursul jocului.

O societate fagure, in care toata lumea este o albinuta fericita sa dea din aripi intr-o libertate relativa aflata sub umbrela unei zestre genetice aproximativ pure (desi nu se specifica ce au putea fi impuritatile). Phoenix se ocupa de cazul ce ar trebui sa insemne saltul ei in cariera. Un imigrant rus care a reusit sa se integreze in societatea elitista a vestului este ucis in Odesa in timp ce se afla acolo intr-o vizita inopinata. Curand, Phoenix realizeaza ca nimic nu este ceea ce pare si totul ia o turnura deosebita. O poveste cu adevarat interesanta, ce ofera o alternativa destul de sumbra viitorului spre care ne indreptam.

Ororile camerei

 

Un adventure clasic controlat prin point and click, Culpa Innata ne poarta pasii printr-un Adrianopolis al viitorului aglomerat de opere de arta sau mobilier inspirat din filmele SF ale anilor ’70. Nefiind ajutat de un engine grafic de valoare, jocul arata destul de rau, exceptie facand fetele personajelor, ce sunt foarte bine randate 3D. Initial jocul trebuia sa fie o simpla reclama pentru face rendering, dar a ajuns sa fie un joc de sine statator datorita povestii puternice din fundal. Din nefericire, grafica poate chiar sa ofenseze o mare parte a jucatorilor si sa traga jocul mult in jos. Prima mea impresie la pornirea jocului a fost una de groaza si am simtit impulsul de a-l inchide repede in sertarul cu rebuturi, dar dupa nici cinci minute de joc nu m-am mai putut desprinde de el.

Pornind in cautarea indiciilor catre un posibil asasin, Phoenix este ajutata de o pereche de ochelari foarte smecheri, Personal Assistant. PA-ul poate fi folosit ca jurnal, mijloc de comunicare, inventar, harta, interfata de control a jocului si chiar ca mijloc de transport. Cascand ochii tot timpul dupa bucatele de informatii, Phoenix se loveste de o multitudine de puzzle-uri logice care mai de care mai interesante. Interesant este ca jocul nu este liniar, nu trebuie sa facem lucrurile in ordine pentru a putea ajunge la final. Mai ales ca se pare ca jocul poate avea mai multe finaluri pentru o mai buna rejucabilitate. Aceasta tenta de RPG da jocului un farmec aparte si te tine in priza non-stop. Faptul ca exista ciclul noapte/zi si ca anumite personaje nu vor interactiona cu tine decat la anumite ore mai ridica un pic stacheta.

Dialogurile din joc, desi in unele momente te vor calca pe nervi din cauza lungimii lor, dau un plus de credibilitate personajelor care si asa sunt foarte reale. Fiecare dintre ei se lupta cu anumite probleme, cauta sa razbeasca sau sa se simta bine, iar periajul pe care il poti aplica ego-ului lor va face minuni in a-i face sa vorbeasca. Este bine insa sa alegi cu cap dinainte replicile tale, deoarece nu vei putea sa te intorci la o intrebare din meniul anterior.

Giganticul dezavantaj al jocului este sistemul de control al camerei. Nu ai niciun fel de posibilitate de a invarti camera in jurul personajului pentru o cercetare mai in detaliu a mediului inconjurator. Din cauza acestui lucru am fost nevoit in doua sau trei randuri sa apelez la ajutorul oferit de un walkthrough, deoarece pur si simplu treceam pe langa o intrare sau pe langa un indiciu fara sa il observ. Acele momente frustrante mai scad din placerea jocului si ma impiedica sa ii ofer o nota maxima la gameplay.

Revenind cateva secunde la capitolul sunet, nu se poate sa nu subliniez coloana sonora care in primele ore de joc de tine cu gura cascata, iar apoi te face sa te sinucizi prin repetabilitatea sa. Sau sa nu mentionez ca vocile unor personaje sunt atat de stresante si monotone, incat iti vine sa le dai cu ceva in cap. Dar, din fericire, numarul acestora nu este mare, per total capitolul sunet fiind de zile mari.

 

Musai

 

Entuziastii genului este musai sa ii dea o sansa jocului. Culpa Innata este un adventure in toata regula, cu o poveste de zile mari, desi este inspicata pe ici colo cu mici elemente de propaganda nazista, cat si comunista ce ii mai scade un pic din credibilitate. Nu va feriti de el si nu lasati grafica de doi lei sa va descurajeze.