Darkness Within: In Pursuit of Loath Nolder

Darkness Within: In Pursuit of Loath Nolder

E neagra, domnilor, e neagra...

 

Ce bine ca exista aceasta moda, linie, gen, sectiune, a artelor si industriilor, care se ocupa cu explorarea celor intunecoase! Nu, nu ma refer doar la pornografie, desi ar putea fi interesanta o creatie hibrida de acest gen, ci la alte profunzimi putin luminate, cele ale psihicului, magiei si ocultismului. Cat de tare ma bucur dand peste acest fir negru-sangeriu ce strabate creatia, inclusiv a jocurilor! Practic, cred ca nu trece o jumatate de an fara sa ma ingrozesc decent ruland cate un titlu care incearca sa fie macar morbid, dar cel putin abscons, tarandu-ne prin literatura de influenta gotic-lovecraftiana si artwork-uri exotice inspirate cu generozitate din practicile voodoo, religiile tibetane, credintele siberiene si misterele antice din spatiul mediteraneean.

Iar, cum mistica si masticatia sunt tot atat de asemanatoare una cu alta precum inima si stomacul, nu pot decat sa ma bucur atunci cand pot scoate in afara trupului meu si exersa pe un monitor de PC aceasta neintelegere veche de cand Lumea: cea dintre trupul putrefact si sufletul etern. Sau nu tocmai atat de etern, caci chestii tenebroase si treburi slinos-haraitor-maraitoare stau intotdeauna in calea eroului principal si il determina sa rezolve tot felul de puzzle-uri, numai bine ca sa-si tina sufletul in el si trupul in afara casei de nebuni.

Pentru cei care au sarit aceasta inspirata introducere in care am facut un rezumat intrigant al jocului de fata (si bine au facut, nici mie nu-mi prea plac conjunctiile pe care le-am folosit in ea si mai ales virgula aia de dupa „Practic"), deci, celor pentru care articolul incepe aici le spun pe scurt: spital de boli nervoase, magie, creaturi, crime, politist, detectiv, intuneric, copiii lui Lovecraft, o gaura in pamant.

In opinia mea, story-ul conteaza prea putin in Darkness Within, titlu care este prima productie a celor de la Zoetrope. In schimb, conteaza faptul ca le iese atmosfera. Fondul sonor are un rol in asta, dar si grafica foarte bine realizata, desi initial enervanta prin faptul ca este prerenderizata.

Darkness Within este plin de puzzle-uri, suficient de variate ca sa nu te plictisesti. In ce priveste dificultatea acestora, aici intervin cateva idei excelente ale producatorului. Este vorba despre o interfata inovatoare, ce permite selectarea anumitor elemente din inventar si/sau din documente si dialoguri, pentru a le combina in scopul obtinerii unui indiciu. Spre exemplu, poti sublinia cuvinte si numere din diverse texte, pentru a le pune apoi in „automatul de gandit" al jocului, care iti livreaza un indiciu rezultat din toate aceste informatii. Foarte interesant este faptul ca, daca jucatorul alege un grad superior de dificultate, interfata cu mintea personajului devine tot mai „saracacioasa", pierzand treptat din functiile de hint si automatizare a culegerii indiciilor. Evident, aici am vorbit despre puzzle-urile deductive, pentru ca exista si altele, ce tin de fizica, atentie, memorie, pe care va trebui sa le rezolvati la fata locurilor, nu in interiorul interfetei cu mintea eroului principal.

Trebuie sa spun ca, pe undeva, Darkness Within mi s-a parut ca aduce si o gura de aer proaspat in acest tip de adventure lovecraftian. Nu este vorba numai despre gaselnitele de interfata, interesante, ci si de faptul jocul incearca sa se adreseze mai multor simturi. Pe diverse cai, creatorii acestui titlu iti sugereaza mirosuri, sunete si stari asociate anumitor locatii din joc, ceea ce da un feeling aparte, recomandand Darkness Within si celor care nu sunt neaparat pasionati ai genului.