FEAR Review
Dimensiune font:
FEAR Review
Renuntand complet la ideea de "monstrii care-ti sar in fata din dulap", cei de la Monolith s-au axat pe crearea unei atmosfere tensionate si infricosatoare prin metode mult mai subtile, luand ca model filmul The Ring.
La prima vedere, povestea poate parea banala. Paxton Fettel, un comandant ce poate controla telepatic un batalion de clone, o ia razna si incepe sa omoare tot ce prinde in stanga si-n dreapta. Jucatorul face parte din F.E.A.R (First Encounter Assault Recon), o divizie speciala a armatei americane creata pentru a rezolva astfel de incidente paranormale, iar principala sa misiune este aceea de a-l elimina pe Fettel; fara controlul sau, soldatii Replica nu mai reprezinta un pericol.
Insa dupa ce veti parcurge cam un sfert din joc, veti realiza ca motivatia si obiectivele lui Paxton nu sunt atat de clare pe cat par la inceput, iar micile intorsaturi de situate va vor mentine treaz interesul pana la final. Este adevarat ca anumite intrebari raman fara raspuns si ca finalul este un cliseu, dar spre deosebire de alde HL2 spre exemplu, povestea din FEAR este mult mai bine inchegata. La fel de bine insa, trebuie sa recunosc ca m-a dezamagit rolul minor pe care-l au ceilalti membri ai echipei in desfasurarea actiunii, sentimentul de unul singur impotriva tuturor fiind si aici omniprezent.
Nu zice nimeni sa fi transformat jocul intr-un squad based shooter, dar mai multa personalitate pentru personajele secundare n-ar fi stricat. Din aceasta cauza, atasarea voastra fata de ele va fi ca si inexistenta, toata atentia fiind indreptata asupra urmatorului obiectiv: "Dorele, vezi ca un membru al echipei tale a disparut fara urma / Da? Curat ghinion, ce putem spune?".
Ce-i drept, in timpul luptelor, care sunt de-o intensitate feroce, probabil ca nu ati fi avut timp sa va ganditi la asemenea probleme existentiale, deoarece la capitolul actiune, Monolith si-au facut foarte bine temele: armele chiar suna a arme si senzatia de impact a proiectilelor este excelent redata. Multumita modelului localizat de damage, puteti sa eliminati inamicii foarte repede printr-un headshot a la Counter Strike sau puteti sa fiti sadici si sa-i impuscati in picior pentru a-i vedea cum se tarasc de colo-colo inainte de a le curma suferinta.
Shotgun-ul va fi probabil arma pe care o veti folosi cel mai des, impreuna cu pusca de asalt si particle weapon-ul (da, all you Quake fans, it’s a railgun). Pentru fanii John Woo exista si doua pistoale pe care le puteti folosi in acelasi timp, la care se mai adauga un lansator de rachete, niste grenade, o pusca cu luneta, un MP5 si un nailgun cu care puteti sa tintuiti inamicii de pereti intr-un mod foarte artistic.
Daca doriti sa le explicati adversarilor cum stau lucrurile intr-un mod direct si personal, puteti folosi si o serie de lovituri melee pentru a-i reduce la tacere. Adaugand la aceasta posibilitatea de a folosi slow-motion-ul, in doze scurte ce-i drept, obtinem reteta perfecta pentru niste secvente de actiune cel putin spectaculoase.
De altfel, modul in care corpurile reactioneaza la impactul cu proiectilele este uneori de-a dreptul sadic. Daca tintiti cu grija, puteti sa retezati capul, picioarele sau mainile, in timp ce o grenada luata in plin va imprastia ramasitele nefericitului pe toti peretii. Nici mediul inconjurator nu va scapa nevatamat dupa o lupta apriga, senzatia de distrugere si haos total fiind la ea acasa: gauri in pereti, scaune, mese sau calculatoare, cutii distruse, geamuri sparte in mii de cioburi, la care se adauga praful sau alte particule ce se ridica in aer in momentul in care se dezlantuie Iadul pe monitor. Ca bonus, anumite elemente din decor, cum ar fi extinctoarele sau buteliile de gaz, pot fi folosite pentru un foc de artificii de toata frumusetea, care va praji orice inamic aflat in preajma (sau pe voi, daca nu sunteti atenti).
De remarcat faptul ca nu veti putea cara decat trei arme cu voi, ceea ce va va forta in anumite situatii sa luati unele decizii tactice, care se pot dovedi inspirate sau care va pot trimite direct la ultima salvare. Si ca tot veni vorba, frustrarile cauzate de necesitatea repetarii unei anumite sectiuni dintr-un nivel sunt ca si inexistente, FEAR folosind checkpoint-uri, quicksave-uri si save game-uri clasice pentru a va reintroduce in lumea jocului cat mai aproape de punctul in care ati parasit-o (voit sau nu). De asemenea, nu veti duce lipsa de health kit-uri si armura, cu toate ca in primele nivele cantitatile limitate de munitie s-ar putea sa reprezinte o problema.
Dupa lansarea demo-ului single-player au aparut foarte multe discutii vizavi de AI, acesta fiind laudat foarte mult de catre producatori (ca la orice joc de altfel). Spre cinstea celor de la Monolith, laudele aduse nu au fost vorbe in vant, inamicii din FEAR fiind printre cei mai inteligenti adversari intalniti de mine pana acum intr-un shooter.
De foarte putine ori veti infrunta un singur inamic, ei fiind organizati in detasamente de 4-5 soldati care vor lucra ca o echipa atunci cand ii atacati, incercand pe cat posibil sa va flancheze sau sa va bage pe gat o grenada daca observa ca sunteti pititi bine in spatele unui obstacol. De asemenea, ei nu se vor sfii sa va dea in gura cu patul armei daca va apropiati prea mult, si sunt in stare sa se retraga daca vad ca situatia nu decurge in favoarea lor.
Preluand modelul din Far Cry, veti putea auzi tot timpul ordinele primite de acestia, pentru a va face o idee referitor la ceea ce gandesc sau intentioneaza sa faca soldatii in acel moment. Vor exista insa si situatii in care ei vor reactiona intr-un mod cel putin tembel, tarandu-se pe sub un obstacol si iesind exact in fata voastra, taman bine pentru a primi un ditai shotgun-ul in dinti, sau aruncand o grenada in aceeasi camera in care se afla, fara a-si da seama ca nu are cum sa ajunga pana la voi. Din fericire, astfel de momente sunt destul de rare si per total, inamicii vor reprezenta o provocarea constanta pe parcursul jocului.
Aceste secvente de actiune furibunda sunt intretesute cu portiuni de explorare, in care nu veti face decat sa va plimbati si sa mai aflati cateva informatii despre povestea jocului si eventual sa va sariti din minti din cauza unei viziuni sau aparitii fantomatice. Aici F.E.A.R aproape ca reuseste contra-performanta de a cadea in pacatul Doom 3, acela de a folosi la nesfarsit aceleasi metode pentru va a speria. Din fericire, secventele scary sunt raspandite destul de uniform de-a lungul jocului si, cu toate ca spre final s-ar putea sa nu mai sariti de pe scaun, ele va vor tine tot timpul in tensiune, impresia ca ceva este in neregula cu locul in care va aflati fiind omniprezenta.
De altfel, linistea care sa lasa in portiunile de explorare, cumulata cu anticiparea unui eveniment important contribuie si ele la aceasta stare care va va mentine nivelul adrenalinei la cote destul de inalte.
Chiar daca nu sunteti fan al shooter-lor sau pasionat in mod special de jocuri, este imposibil sa nu fi auzit pana acum de FEAR, avand in vedere ca demo-ul lansat inainte de versiunea retail a fost imediat introdus in lista de benchmark-uri pentru placile grafice si sistemele high-end, engine-ul creat de Monolith fiind unul dintre (daca nu chiar cel mai) pretentioase engine-uri existente pe piata. Fara un sistem performant (a se citi procesor @ 2000Mhz – preferabil mai mult – 1GB Ram si macar un GeForce 6800) nu veti reusi sa va bucurati de grafica jocului la adevarata ei valoare si chiar si cu un asemenea sistem, tot vor mai fi portiuni in care framerate-ul va pica in freza destul de rau, semn ca ar mai fi fost loc de niste optimizari.
Si daca ati inceput deja sa va plangeti de chestia asta, ciocu’ mic si patrulati in continuare, fiindca jocul se misca mult mai bine decat varianta demo. Deci se putea si mai rau. In rest, numai cuvinte de lauda: texturile sunt foarte detaliate, asa cum puteti observa si din screenshot-uri, sangele, apa si reflexiile sunt de mare efect, iluminarea este foarte bine realizata si contribuie din plin la atmosfera, in timp ce modelele personajelor au fost lucrate cu foarte mare grija.
Atentia pentru detalii este si ea ridicata, nivelele fiind lucrate cu foarte multa migala, existand chiar si niste easter egg-uri dragute introduse in joc de catre designeri. Spre surprinderea mea, in ciuda abundentei detaliilor, nivelele din FEAR sunt destul de mari ca dimensiune, permitand chiar si un pic de explorare dupa armura, health pack-uri, munitie sau booster-e permanente pentru viata sau slow motion. Ce-i drept, armele, cat si unele obiecte sau personaje dau senzatia ca ar fi facute din plastic, fapt care mai taie un pic din realism.
Nivelurile nu variaza nici ele foarte mult, luptele desfasurandu-se predominant indoor, insa ele mai alterneaza din cand in cand cu spatii mai deschise, neexistand riscul de a da in claustrofobie. De asemenea, cu toate ca unele cutii pot fi facute tandari de gloante sau explozii, nu mica mi-a fost mirarea sa vad in unele cazuri cum dupa folosirea unei grenade, cutiile incepeau sa zboare care-ncotro, cu toate ca ele ar fi trebuit sa fie pulverizate de unda de soc.
Partea proasta e ca inamicii pot folosi aceste cutii indestructibile ca sa se ascunda in spatele lor si este de-a dreptul frustrant sa tragi o rafala de mitraliera intr-o cutie de lemn si cel din spatele ei sa nu pateasca nimic. Ca sa nu fim insa prea carcatosasi, si voi puteti folosi aceeasi strategema.
Cei care se asteptau la o intreaga coloana sonora pe care s-o poata asculta folosind audio player-ul preferat vor fi probabil dezamagiti de FEAR. Asta deoarece muzica isi face rareori simtita prezenta, insa atunci cand o face, ea completeaza perfect actiunea de pe ecran, fie ca e vorba de o lupta furibunda sau un moment tensionat de explorare.
Efectele sonore sunt foarte bine realizate, de la vantul care suiera printr-un depozit abandonat si pana la zgomotul cartuselor care se lovesc de sol, voice acting-ul situandu-se la acelasi nivel calitativ, lucru care contribuie foarte mult la crearea unei lumi credibile. De altfel, micile detalii sunt cele care fac deliciul jocului: de-a lungul povestii, veti putea accesa laptop-uri sau asculta mesajele lasate pe robotul telefonic de catre diversi angajati sau personaje cheie, pentru a afla mai multe detalii despre motivatiile celor implicati, in timp ce buletinele de stiri transmise la radio va vor da intr-adevar senzatia ca lumea intreaga asteapta cu sufletul la gura sa vada deznodamantul situatiei in care va aflati.
Desi ofera 8 moduri de joc si tot atatea harti, care pot suporta maxim 16 jucatori, nu stiu daca multiplayer-ul din FEAR se va bucura de un succes rasunator, in special datorita cerintelor destul de ridicate de sistem. Probabil ca pe o scara mai mica, multiplayer-ul va fi destul de popular, mai ales datorita actiunii frenetice si a posibilitatii folosirii slow-motion-ului, insa daca judecam la rece, el nu reprezinta principalul punct de atractie al jocului. De asemenea, daca intentionati sa va luptati online, asigurati-va ca aveti o conexiune cel putin decenta la Internet. Asta daca nu vreti sa jucati pe bune in slow motion.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau