Freedom Force vs The Third Reich Review

Freedom Force vs The Third Reich Review

Cu toate ca in ultimii ani jocurile au devenit din ce in ce mai violente si mai realiste, unii producatori au mai avut curajul sa lanseze titluri care sa ne aduca aminte de vremurile cand eram copii. Cele bazate pe eroii din benzile desenate s-au bucurat de un mare succes, aici fiind vorba de MMORPG-ul City of Heroes si combinatia de strategie si RPG de la Irrational Games, Freedom Force. Lansat in 2002, Freedom Force a surprins placut prin amestecul de strategie si RPG, eroi cu personalitati bine conturate, o grafica bombastica si viu colorata si nu in ultimul rand prin factorul de fun ridicat pe care-l avea. Au trecut trei ani de atunci si cei de la Irrational Games au decis ca un sequel ar fi binevenit, mai ales ca primul FF a fost primit foarte bine de catre critica de specialitate.

     Povestea din FF este cat se poate de simpla si tipica pentru un joc creat dupa benzi desenate: Lord Dominion, conducatorul unei rase foarte avansate de extraterestri, vrea sa distruga Pamantul. Insa ca orice personaj negativ megalomaniac care se respecta, in loc sa treaca la fapte, el decide sa le dea celor mai periculosi criminali de pe Terra Energia-X, care sa-i inzestreze cu puteri supranaturale. Evident, unul din membrii rasei extraterestre decide ca acest lucru este inacceptabil si fura o cantitate destul de mare de Energie-X, cu scopul pentru a-i ajuta pe pamanteni. Nava lui insa este urmarita si doborata, iar canistrele cu Energie-X ajung la intamplare pe Pamant, transformand oameni normali in personaje cu puteri incredibile, unii trecand de partea binelui, altii de cea a raului. Cei care decid sa apere planeta se organizeaza intr-o forta numita Freedom Force, sub conducerea lui Mentor (extraterestrul binevoitor mentionat mai sus), misiunea lor fiind cea de a-i apara pe locuitorii metropolei Patriot City (si nu numai) de noile pericole supranaturale.
     Story-ul din Freedom Force vs The Third Reich continua aventurile eroilor principali din prima parte: Mentor, Minuteman, El Diablo si Alchemiss. Dupa toate aparentele, actiunile temerarilor justitiari s-au dovedit atat de eficiente, incat la debutul jocului, acestia sunt raspanditi in cele patru zari, deoarece serviciile lor nu mai sunt necesare, rata criminalitatii fiind aproape inexistenta. Cum insa nimic nu dureaza la nesfarsit, vechiul lor dusman, Nuclear Winter, ajutat acum si de vrajitoarea Red Oktober, reuseste sa scape din inchisoarea de maxima securitate in care fusese inchis, iar acum planuieste sa lanseze un atac nuclear devastator asupra Statelor Unite. Insa aceasta este doar varful iceberg-ului, deoarece eroii nostrii vor descoperi la scurt timp dupa aceea ca nazistii au reusit cumva sa castige cel de-al doilea razboi mondial si sa puna stapanire pe intreaga lume.

    Campania single-player este impartita in 13 misiuni, care va vor purta prin locatii din cele mai diverse, de la baze secrete naziste si caverne periculoase, pana la plaje insorite din Cuba sau strazile din Patriot City. Vor exista de asemenea si momente cand veti calatori in timp, tocmai pana-n anul 1940, incercand sa-i opriti pe nazisti sa castige razboiul. Eroilor din prima parte li se vor alatura alte personaje colorate si interesante, unele din trecut (Black Jack, Tricolour, Sky King), altele din prezent (Green Genie, Tombstone, Quetzcoatl), jucatorul avand posibilitatea sa foloseasca maxim patru eroi intr-o misiune, din cei pe care i-a recrutat deja. Pe langa experienta pe care fiecare erou o castiga pe parcursul misiunilor, jucatorul mai poate acumula puncte de prestigiu, fie gasind canistre speciale ascunse prin niveluri, fie indeplinind anumite conditii (cum ar fi sa nu omoare vreun civil sau sa distruga vreo cladire) sau obiective secundare. Odata ce strangeti suficiente puncte de prestigiu, veti avea posibilitatea sa recrutati noi eroi care sa se alature cauzei voastre. Experienta acumulata poate fi cheltuita la sfarsitul misiunilor pentru a imbunatati abilitatile eroilor, sau pentru a cumpara unele noi, odata ce ajungeti la un anumit nivel cu cele vechi, de obicei la nivelul 3. Iar daca in timpul jocului vi se par ca atacurile voastre nu sunt suficient de puternice, puteti oricand sa le “supraincarcati” pentru un damage dublu, lucru care insa va consuma din energie eroului respectiv (echivalentul mana). Avand in vedere ca veti avea de infruntat un numar destul de mare de inamici, optiunea de a pune pauza actiunii si de a planui urmatoarele miscari fara a fi pus pe fuga este binevenita, mai ales ca eroii tind sa aiba unele probleme cu pathfinding-ul sau cu urmarea ordinelor primite. Ce-i drept, luptele vor fi destul de simpliste, inamicii pe care-i veti intalni, de la soldati nazisti si pana la gorile modificare genetic, neputand sa tina piept cu adevarat eroilor vostri. Si cu toate ca optiunea de a va selecta eroii la inceputul fiecarei misiuni ar trebui sa diversifice un pic paleta de optiuni, adevarul este ca jucatorul va prefera mai degraba sa-si formeze un nucleu de 4-5 eroi cu care sa joace de la inceput pana la sfarsit, decat sa experimenteze cu variantele puse la dispozitie de producatori, mai ales ca spre final eroii vor deveni foarte puternici. Singurii adversari de temut din joc vor fi asa-zisii “boss-i”, cum ar fi Nuclear Winter sau Red Oktober, care vor avea anumite abilitati speciale sau rezistente la unele atacuri, colaborarea intre cei 4 eroi ai jucatorului pentru a-i infrange fiind imperativa.

     Din punct de vedere grafic, FFvtTR se prezinta foarte bine, engine-ul Gamebryo achitandu-se foarte bine de datorie. Grafica viu colorata a ramas neschimbata, insa eroii sunt in continuare realizati dintr-un numar destul de redus de poligoane, avand in aspect destul de patratos, mai ales in timpul cut-scene-urilor create cu engine-ul jocului (personal, as fi preferat in locul lor niste secvente in genul celor din Z2: Steel Soldiers). Producatorii au incercat sa realizeze un fel de lip-sync pentru personaje in timpul dialogurilor, dar rezultatul final este unul cel putin hilar, eroii semanand cu niste pesti ramasi pe uscat. Misiunile se vor desfasura atat ziua, cat si noaptea, umbrele modificandu-se in functie de sursele de lumina, cum ar fi stalpii de iluminat sau fireball-urile aruncate de El Diablo. Butoaiele explozibile pot fi folosite cu succes impotriva unor grupuri mai mari de inamici, exploziile fiind foarte bine realizate, la fel ca si modul in care se darama cladirile din cauza luptelor dintre fortele binelui si ale raului. Sistemul fizic implementat ajuta si el la crearea unor situatii tipice pentru benzile desenate, cum ar fi folosirea de catre eroi a masinilor de pe strada pe post de proiectile sau stalpii de telegraf ca bate de baseball.
     Voice acting-ul variaza intre foarte bun si de-a dreptul enervant, aici intervenind insa si gusturile fiecarui jucator in parte. Daca sunteti un fan al benzilor desentate, accentele fortate marca Mentor, Tricolour sau Red Oktober s-ar putea sa nu va deranjeze, desi ele vin in contrast cu vocile excelente care dau ii aduc la viata pe El Diablo, Blackjack sau Tombstone, ultimul fiind de departe eroul meu preferat din joc datorita factorului de “cool” pe care-l inspira. Muzica este peste medie, fiecare melodie avand tematica sa, de la imnul din meniul principal si pana la ritmurile latine din Cuba. Ce-i drept, ele tind sa se repete destul de des, insa in unele momente muzica va fi oprita, pentru a nu-i distrage atentia jucatorului de la actiunea de pe monitor.