Full Spectrum Warrior Review

Full Spectrum Warrior Review

 Daca ar fi sa numesc cateva firme respectabile din industria jocurilor, cu siguranta Pandemic Studios ar fi una dintre ele. Si asta din cauza ca portofoliul acestei firme contine cateva titluri care au facut impresie buna: Dark Reign 2, Battlezone II: Combat Commander si Army Men RTS. Ei sunt responsabili si pentru mai nou-aparutele Star Wars: Battlefront si Mercenaries. Insa jocul care a starnit cea mai multa agitatie a fost Full Spectrum Warrior care a castigat la E3 2003 doua premii: Game Critics Best Original Game si Best Simulation Game.
     Full Spectrum Warrior a fost mai intai realizat in scopul de a fi folosit de armata Statelor Unite, avand multe elemente de realism fata de versiunea comerciala aparuta pe Xbox si PC in vara, respectiv toamna anului trecut. Initial, Pandemic Studios au vrut sa il lanseze mai intai pe PlayStation 2, insa, daca va mai aduceti aminte, guvernul Statelor Unite a decretat la un moment dat ca aceasta consola poate fi incadrata in categoria armelor de razboi, astfel ca aceasta versiune nu a mai fost luata in considerare pana in 2004, cand s-a anuntat ca jocul va fi lansat si pe PS2.

     Daca ati jucat unul din titlurile din seriile Rainbow Six, Conflict: Desert Storm sau Delta Force, atunci veti fi familiarizat inca de la inceput cu Full Spectrum Warrior, mai ales ca povestea face cateva referiri la evenimentele din filmul Black Hawk Dawn. Totusi, nu este recomandat sa sariti peste tutorialul care prezinta cateva trasaturi caracteristice ce particularizeaza jocul celor de la Pandemic fata de cele mentionate mai sus. Pe scurt, sunteti la comanda a doua echipe de light infantry formate fiecare din cate patru oameni. Dintr-o perspectiva third-person puteti selecta, muta si da ordine fiecarui soldat sau echipe in parte, ceea ce a facut ca unii sa spuna, mai in gluma, mai in serios, ca Full Spectrum Warrior este asemanator cu un joc de strategie in timp real, caruia ii lipseste componenta economica (ganditi-va la seria Myth sau Commandos).
     Ambele echipe, Alpha si Bravo Teams, au in componenta un team leader, un automatic rifleman, un grenadier si un rifleman. Alegerea acestora nu este intamplatoare, deoarece fiecare soldat, prin prisma specializarii sale, deci a armelor pe care le are in dotare, are un rol bine definit, ceea ce obliga jucatorul sa gandeasca, nu invididual, ci din punctul de vedere al intregii echipe. Mai mult, designul hartilor, obiectivele misiunilor, precum si amplasamentul inamicilor obliga la folosirea simultana sau succesiva a ambelor echipe, existand extrem de putine cazuri in care folosirea doar a uneia nu va obliga sa apelati la optiunea de “load”.
     Pentru ca cele treisprezece capitole ale jocului sa nu devina plictisitoare, producatorii au incercat pe cat posibil sa imprime o personalitate distincta fiecarui soldat aflat in subordinea jucatorului, lucru usurat si de faptul ca personajele, impreuna cu locatia (Zekistan) si evenimentele din joc sunt fictionale.. De aceea, introducerea (cliseistica ce-i drept, dar una din cele mai bune pe care le-am vazut in ultimii ani), are in principal rolul de a ii prezenta pe fiecare, acestia avand astfel inca de la inceput un nume si o minibiografie atasata. Existand riscul ca jucatorul, nerabdator sa intre in actiune, sa fie zapacit de atatea nume si amanunte, producatorii au introdus de-a lungul misiunilor o serie de dialoguri, mai mult sau mai putin amuzante, cu scopul de a pastra si intari indiviualitatea fiecarui personaj.

  Daca va asteptati la actiune pura, veti fi dezamagiti. Daca il veti juca mai mult de doua-trei misiuni deodata, s-ar putea sa va plictisiti. De ce? Deoarece principala voastra sarcina consta in deplasarea repetata a celor doua echipe a caror pozitie fata de obiectiv se poate schimba uneori in pas de melc. Plus ca aceasta deplasare nu trebuie facuta haotic, orice greseala va costa reparcurgerea unei bune bucati din nivelul respectiv, caci jocul se salveaza doar in anumite locatii prestabilite, numite SitRep, locatii unde trebuie aduse ambele echipe. Mai adaugati si cresterea treptata a dificultatii prin numarul tot mai mare al inamicilor, pozitionarea acestora din ce in ce mai dificila si AI-ul decent, si veti realiza ca Full Spectrum Warrior nu este un joc care se adreseaza celor nerabdatori.
     Cele doua echipe pot fi mutate pe harta cu ajutorul a doua comenzi: “move” and “fire sector”. Primul caz nu inseamna doar o simpla deplasare pana la locul dorit – daca soldatii tai sunt atacati, ei vor indeplini comanda cautand in acelasi timp si locuri unde sa se adaposteasca de tirul inamicilor. In al doilea caz, ei vor fi inca din prima secunda in stare de alerta cu armele indreptate spre directia indicata de jucator, chiar daca ea nu coincide cu directia deplasarii. O comanda deosebit de folositoare este “suppresion fire”, situatie in care fie un anumit soldat, fie intreaga echipa, va trage foc continuu, fortand astfel adversarii sa stea feriti, astfel ca, de exemplu, a doua echipa poate fi mutata fara a exista riscul de a fi atacata.
     Daca un soldat este ranit, acesta trebuie transportat, mai precis carat in spate, de catre un coechipier pana la un CASEVAC (Casualty Evacuation Site), fapt ce ingreuneaza deplasarea intregii grupe, sporind astfel si probabilitatea de a fi atacata sau de a nu putea riposta corespunzator. Din fericire, aceste CASEVAC sunt de obicei fie la inceputul nivelului, fie intr-o zona prin care ati trecut deja si cum, in general, inamicii nu mai apar intr-o zona deja curatata, drumul respectiv este unul sigur. Este unul din aspectele care mai indulceste faptul ca nivelurile nu au de obicei cai alternative, jocul fiind pe ansamblu unul linear. O oarecare variatie privind deplasarea celor doua echipe este data de amplasamentul diferitelor obstacole, unele putand fi distruse in cazul unui tir sustinut. Astfel, daca va plasati oamenii in spatele unei lazi, sa nu va asteptati ca aceasta sa va ofere protectie prea mult timp. De aceea, este recomandat sa va adapostiti in spatele unui tank, dupa ruine sau sa parcurgeti o distanta folosind colturile cladirilor.

     Chiar daca arsenalul unitatilor voastre este unul destul de variat (M249 SAW – automatic rifleman, M4 cu lansator de grenade M203 – grenadier, M4 assault rifle – team leader si rifleman, precum si grenade cu fosfor sau fragmentatie pentru fiecare soldat), veti fi nevoiti sa cereti ajutor pentru distrugerea tancurilor de exemplu, caci Full Spectrum Warrior este un joc care se concentreaza pe curatarea locatiilor urbane si a protejarii blindatelor si camioanelor. Legat de arme, comportamentul lor este destul de realist. De exemplu, grenadele ajung la tinta urmand traiectoria unei parabole, iar precizia tirului scade odata cu cresterea distantei – de aceea, in unele misiuni va vor fi de mare ajutor cei doi Rangers dotati cu sniper rifles. Pe de alta parte, interactiunea cu mediul inconjurator este extrem de limitata. Spre deosebire de versiunea creata pentru armata Statelor Unite, nu se poate intra in cladiri, iar gloantele nu ricoseaza in pereti. Mai mult, versiunea simulator are mai multe grade de dificultate, ultimul remarcandu-se prin absenta HUD-ului (Heads Up Display).