Galactic Civilizations 2: Twilight of the Arnor Review
Dimensiune font:
Galactic Civilizations 2: Twilight of the Arnor Review
Dark Avatar a fost pentru Galactic Civilizations 2: Dread Lords un expansion ca la carte. Modificǎrile adǎugau conţinut şi îmbunǎtǎţeau gameplay-ul fǎrǎ sǎ-l facǎ praf, iar stropii lui de culoare au câştigat inimile fanilor şi au propulsat Stardock în topul companiilor care-şi ascultǎ cu atenţie comunitatea de fani. Twilight of the Arnor reprezintǎ al doilea (şi în acelaşi timp ultimul) expansion pentru acest titlu de succes, iar lista noutǎţilor îţi atrage de la început privirea şi te trezeşti frecându-ţi mânuţele fǎrǎ sǎ-ţi dai seama. Dacă eşti fan al genului.
Povestea continuă conflictul dintre cele două super puteri din Univers, Drengin Empire şi Korath Clan, care încă nu s-au pus de acord dacă toate celelalte rase ar trebui cucerite sau distruse cu totul, nefiind conştiente de faptul că sunt doar marionete ale Dread Lords, care s-au retras în umbră pentru a-şi calcula pasul următor. Între timp, o navă de explorare Terrană reuşeşte să se strecoare prin blocadă şi dă peste un reprezentant Arnor, o rasă Precursoare despre care se credea că a dispărut. Aceştia dezvăluie planurile Dread Lords şi oferă oamenilor şi soluţia distrugerii lor: colectarea cristalelor de Ascensiune, pe care Dread Lords le folosesc pentru a-şi construi flotele, şi distrugerea lor într-o super-novă. Dar cum super-novele nu sunt întâlnite chiar la fiecare colţ de galaxiei intră în scenă Terror Stars-urile, baze stelare dotate cu Death Beam, o trăznaie utilă atunci când vrei să pui umărul la distrugerea unei stele.
Încǎ de la început sare în ochi o nouǎ dimensiune a galaxiei pe care o ai la dispoziţie când creezi un joc nou – Immense. Aceasta e cu un procent sǎnǎtos mai mare decât cele anterioare, iar dacǎ pe deasupra mai este şi populatǎ generos cu stele, planete şi asteroizi, atunci pot afirma fǎrǎ teama de a greşi că o aventurǎ luatǎ în serios pe acest tip de hartǎ poate dura lejer câteva luni bune. Estimez chiar cǎ pe la mijlocul jocului, atunci când treaba se complicǎ puţin, vei sta chiar şi o orǎ-douǎ pânǎ sǎ dai acel „End Turn”, iar într-un joc în care strategia „hai sǎ dau 10 tururi odatǎ sǎ-mi iasǎ cercetarea cutare” nu a fost niciodatǎ o idee prea bunǎ, poate pǎrea mai mult un second-job decât o activitate recreativǎ; asta rǎmâne însă doar o alegere ce ţine de personalitatea fiecǎruia.
Pentru a ţine pasul cu firul epic a fost adǎugatǎ şi o nouǎ condiţie pentru victorie, pe lângǎ clasicele Influenţă, Cucerire, Alianţă sau Tehnologică. Concret, pe fiecare hartǎ sunt împrǎştiate 5 cristale de Ascensiune, iar jucǎtorul nu are decât sǎ stabileascǎ o bazǎ stelarǎ în acele locaţii pentru a primi în fiecare tur un punct de Ascensiune. Sunt necesare 1000 de puncte pentru a strânge suficiente cristale şi a ascede cǎtre o nouǎ dimensiune, adicǎ o Victorie a Ascensiunii. Aceastǎ noutate introduce ceva strategii noi, mai ales cǎ oricâte baze ai cuceri, tot un singur punct primeşti în fiecare tur, astfel încât capturarea tuturor cristalelor nu are decât scopul de a i le refuza adversarului. La prima vedere jocul practic capatǎ o limitǎ de timp, cele 1000 de ture fiind mai mult decât suficiente pentru a explora temeinic arborele tehnologic, introducând şi un sentiment de urgenţǎ şi re-aranjând prieteniile din galaxie în funcţie de cristalele acumulate, însǎ la a doua privire lucrurile nu stau tocmai aşa.
Asta deoarece dacǎ te-ai dezvoltat cum trebuie şi ai ajuns şerif în galaxia ta, adversarii vor fi prea fricoşi sau prea puţin interesaţi de cristalele acumulate de tine, fǎcând această victorie chiar mai plictisitoare decât cea Tehnologicǎ. Dacǎ în schimb ai ales un nivel de dificultate mǎrit şi eşti înconjurat de scandalagii, vei avea surpriza sǎ fii atacat în bloc de cǎtre ceilalţi participanţi pe motiv cǎ ai prea multe cristale. N-aş vrea sǎ se creadǎ cǎ-mi displace gang-bang-ul, chiar şi într-un joc single-player, dar din pacate acest aspect rǎpeşte o bunǎ şi plǎcutǎ parte din joc: Diplomaţia. Dacǎ în trecut declararea rǎzboiului sau cerşirea pǎcii, precum şi tributurile, schimbul de tehnologii şi tratatele erau jonglerii care fǎceau deliciul confruntǎrii cu AI-ul, aici aceste aspecte sunt date la o parte şi toate eforturile de a dribla adversarii devin inutile, doar pentru cǎ ai adunat prea multe cioburi albe. Eu unul n-am gǎsit nicio satisfacţie în acest tip de victorie, fie cǎ era prea uşor, fie cǎ era imposibil, însǎ tocmai aspectul ei facultativ mǎ opreşte să le bat obrazul producǎtorilor.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau