Gears of War 2 – Xbox 360 Review

Gears of War 2 – Xbox 360 Review

În momentul in care dezvolți un joc de la 0 cu o anumită consolă în minte, ții cont de limitările și punctele forte ale acesteia, schema ei specifică de control și “ecranul” pe care acesta va rula. Din acest motiv, este destul de dificil să îți cârpești produsul ulterior pentru a-l adapta pentru o altă platformă. De obicei PC-ul.

Deși din punct de vedere tehnologic un PC este net superior, schema de control este mai flexibilă și modalitățile de conectare online sunt mai variate (și gratuite), un joc creat pe alt sistem va scârțâi odată portat, fie că grafica e nu-știu-cum, controlul este slab, cursorul e cât casa, sau pur și simplu senzația oferită prin gameplay nu mai este aceiași. Din cauza FPS-ului, din cauza sistemului personal, dintr-o mie de motive.

Gears of War a fost un joc extrem de bun la vremea lui, pe platforma lui, oricât de înjurat a fost pe PC împreună cu CliffyB și compania, unde elementul cheie este platforma lui. Nu poți extrage un joc din mediul său nativ fără consecințe, iar dacă Gears 2 va apărea vreodată pe PC, acest lucru va fi cu atât mai evident. Așadar, trebuie ţinut cont de faptul că titlul de față este un joc de consolă pur sânge şi a fost gândit pentru Xbox 360, o platformă unificată pentru multiplayer (Live) și o schemă de control cu “bețe” în loc de mouse şi tastatură.

Prin materialele publicitare ale jocului, CliffyB își compara creația cu un “summer blockbuster”. Un titlu de acțiune ce nu merge bine decât cu 3 tone de explozii și câteva kilograme de popcorn. Gears of War (atât primul, cât și al doilea) se încadrează foarte bine în această categorie, marșând pe faze șmechere, personaje “moderne”, replici tăioase în abundenţă și foarte multă acțiune. Atât și nimic mai mult.

Nu este RPG, nu este adventure, nu încearcă să reinventeze roata, ci doar să o perfecționeze pe felia sa, cu stil. Iar dacă primul Gears a fost exploziv și antrenant, al doilea ia aceste calități de bază și le multiplică.

Luat însă la rece, jocul este la fel. Nu s-a adus nici o adiție mecanicilor de bază, personajele sunt aceleași, povestea continuă pe tiparul stabilit, lupta constă din aceleași elemente și tot așa. Din punct de vedere al poveștii, războiul dintre om și lăcustă este de actualitate, chiar şi după tentativa eșuată de a-i distruge pe cei din urmă cu o singură lovitură. Astfel, se ajunge până la urmă la o altă soluție la fel de disperată, care odată pusă în aplicare lasă cu litere de tipar loc pentru Gears of War 3.

Spre deosebire de prima parte, povestea este ceva mai bine pusă în scenă, cutscene-urile sunt mai lungi și mai reușite, însă întrebările lăsate fără răspuns din prima parte la fel au rămas. Încă nu se explică povestea lui Marcus Fenix, al tatălui său, nu se suflă o vorbă despre evenimentele ce au precedat războiul cu lăcustele, nimic. Bine, există Gears of War Aspho Fields, dar mă îndoiesc că mulţi jucători îşi vor cumpăra special o carte ca să afle câte ceva din backstory-ul unui joc. Mai mult, sunt adăugate alte mistere în ecuație, anumite segmente ale poveștii sunt tratate la modul “misterios” doar de dragul de a fi “misterioase” și la final nu am rămas cu mai nimic.

Am înțeles că trebuie să mă iau din nou la omor cu lăcustele ca să nu dau colțul și cam atât. Conspirațiile au trecut pe lângă mine, deoarece nu sunt explicate, poveștile personajelor principale la fel, deoarece sunt ignorate în totalitate, ajungându-se în punctul în care efectiv nu mai mă interesa ce au respectivii de zis.

Încercările producătorilor de a condimenta povestea cu elemente umane, povești tragice și alte aspecte legate de război sunt reușite și culminează prin câteva cutscene-uri de mai mare dragul, însă la nivel macro, de univers Gears, terenul rămâne sterp și nearat. De asemenea, dacă în prima parte replicile “cool” ale personajelor picau bine în context, de această dată s-a exagerat, în special cu “the Cole Train”.

Parcă schimbasem postul pe MTV și admiram vreun reality show pentru tineretul modern de astăzi, sau ceva asemănator. Plus voice acting-ul, care deja a început să sune un pic forțat. Prea răgușit, prea gutural.

Per total, story-ul este clar mai dezvoltat și mai muncit ca în prima parte, însă din punctul meu de vedere pică mai prost, deoarece este forțat și nu explică mai nimic.