Google a scos la iveală și ”armata de cauciuc” a Rusiei. Armata Kremlinului dispune de tancuri, avioane și alte arme gonflabile pentru a păcăli inamicul VIDEO

 Google a decis să facă publice, prin intermediul aplicației Google Maps, imaginile din satelit ale tuturor bazelor militare ale Federației Ruse.

Imaginile, de înaltă rezoluție, la care Google a permis accesul publicului larg, mai includ fortificații, diverse facilități și aeroporturi militare, nave, sisteme antiaeriene și lansatoare de rachete nucleare ale Rusiei.

Victor Kovalenko, un fost jurnalist, dar și veteran al armatei ucrainene, a prezentat pe contul său de Twitter mai multe astfel de imagini care acum pot fi accesate direct prin intermediul Google Maps.

Într-o astfel de imagine, se observă o bază aeriană cu avioane Suhoi SU-57 parcate pe pistă. SU-57 este un avion de generația a 5-a a Federației Ruse, cu amprentă radar redusă și care se află în prezent în faza de testare.

În altă imagine din satelit, care poate fi urmărită cu ajutorul Google Maps, apare portavionul Federației Ruse „Amiralul Kuznețov”, aflat în prezent în reparații capitale. 

De asemenea, imaginile Google Maps surprind inclusiv o bază de lansare a rachetelor intercontinentale balistice din dotarea Federației Ruse.

 

Armele gonflabile ale lui Putin

 

Dar au fost analiști care au descoperit că unele dintre avioane erau din plastic, gonflabile.

Momelile lui Putin, care se pot umfla în câteva minute, au fost văzute și anii trecuți în pădurile din apropierea capitalei Moscova.

Armata rusă poate crea o întreagă „armata de tancuri” sau un „regiment aerian” într-un anumit loc în doar trei minute. Adevărat, gonflabile.

În Rusia sunt soldații care își petrec întreaga carieră militară antrenându-se pentru a umfla tancurile și sunt adesea obiectul glumelor, scrie publicația rusă Russia Beyond.

Armata rusă are avioane de război și tancuri gonflabile care au un rol vital. Văzute chiar și de la mică distanță, nu se pot distinge de cele reale – pentru a deruta și a distrage atenția unui inamic. Aceste piese gonflabile sunt realizate de producătorul rus Rusbal. 

Un pasionat de baloane cu aer cald a fondat Rusbal în 1993 și și-a diversificat ulterior producția în atracții gonflabile pentru copii, cum ar fi castele gonflabile. De fapt, construcția acestora a inspirat și armata rusă.

 

Sârbii au folosit și ei armele gonflabile în timpul războiului din 1999

 

Operațiunile de luptă sunt foarte diferite de modul în care sunt prezentat în filme și de modul în care oamenii își imaginează că sunt. După ce au fost desfășurate pentru prima dată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, astfel de tancuri false și-au dovedit din nou valoarea în cel mai recent război din Iugoslavia din 1999.

În primele patru luni de luptă, avioanele NATO care au bombardat armata iugoslavă în Kosovo au reușit să doboare doar 20 de tancuri sârbe, 18 vehicule de luptă de infanterie și mai puțin de două duzini de platforme de artilerie autopropulsate. Comandamentul NATO afirma ceva cu totul diferit – sute de vehicule ușoare și blindate ar fi fost distruse. Dar s-a dovedit că erau doar momeli de cauciuc. 

 

Cum sunt păcăliți sateliții

 

Majoritatea armelor Forțelor Armate Ruse au „corespondente din cauciuc”. Printre acestea se numără tancurile T-72 și T-80, avioanele de luptă MiG-31 și MiG-29 și chiar și înfricoșătorul sistem de rachete S-300.

Pe lângă echipamentele „de luptă”, lista gonflabilelor include și mijloace de sprijin — stații radar, încărcătoare de transport, vehicule de transport etc.

O „armă“ standard de cauciuc cântărește aproximativ 30 de kilograme și poate rezista la temperaturi de la -30 la +30°C. Practic, sunt capabile să îndure toate greutățile războiului și să-și facă treaba în același timp.

S-ar putea să credeți că armele adevărate sunt ușor de detectat prin imagini termice datorită căldurii emise de motor și de alte părți în mișcare. La prima vedere așa ar părea, dar cele din cauciuc dispun de sisteme de încălzire pentru a simula funcționarea – și căldura – unui vehicul de luptă. Asta înseamnă că până și sateliților, dronelor și altor sisteme moderne de observare le este greu să distingă tancurile reale de cele artificiale.  

 

 

Rusia dă și la export

 

Ministerul rus al Apărării nu a dezvăluit câte trupe de camuflaj și vehicule de cauciuc deține. Ceea ce se știe, însă, este că în 2017 Rusia și-a crescut producția de dispozitive pneumatice de păcăleală într-o asemenea măsură încât acum le exportă. Deci, mai mult de o treime din „armata de cauciuc” a Rusiei „servește“ în prezent în străinătate, unde va juca, de asemenea, un rol cheie în păcălirea inamicului.

Rusbal, compania care produce aceste gonflabile, spune că păcălirea inamicului costă o fracțiune din cumpărarea armelor adevărate.

„Dacă studiezi bătăliile majore din istoriei, vezi că șmecheria câștigă de fiecare dată”, a declarat pentru publicației ruse Aleksei A. Komarov, inginerul militar responsabil de această joc în joc. „Nimeni nu câștigă niciodată pe bune”. Komarov supraveghează vânzările militare ale Rusbal. 

Tancurile și lansatoarele de rachete gonflabile sunt destinate pentru a atrage loviturile de precizie ale rachetelor de croazieră sau bombele ghidate cu laser și a le ține departe de sistemele de arme reale.

Mai subtil, scopul lor este de a îngreuna luarea deciziilor de către inamic, forțând comandanții să piardă timp prețios verificând dacă o țintă nou descoperită este reală sau doar fake.

 

Maskirovka

 

Interesul pentru astfel de operațiuni înșelătoare și de deghizare este de lungă durată în armata rusă care de-a lungul timpului a recurs la un repertoriu de trucuri letale cunoscute sub numele de maskirovka sau mascare. Este o doctrină de război psihologic care devine un element din ce în ce mai critic în ambițiile geopolitice ale țării.

Cele mai recente desfășurări militare ale Rusiei au început cu operațiuni care implică această doctrină: cu soldați mascați și misterioși în Crimeea în 2014, așa numiții „omuleți verzi“, soldați despre care s-a spus că erau „în vacanță” sau „voluntari” în estul Ucrainei, sau „podul aerian umanitar” în Siria în 2015.

Ideea din spatele maskirovka este să-ți ții inamicul în ceață, să nu afle niciodată adevăratele tale intenții, să negi mereu activitățile tale și să folosești toate mijloacele politice și militare pentru a menține un avantaj de surpriză pentru soldații tăi. Doctrina, spun analiștii militari, este în acest sens „multinivel”.

Maskirovka depășește cu mult camuflajul simplu folosit de toate armatele și cuprinde o serie de idei despre direcționarea greșită și informarea greșită, la fel de utile astăzi precum a fost de decenii. Hărțile sovietice, de exemplu, au inclus adesea inexactități care i-au frustrat pe șoferi, dar au servit unui scop de securitate națională: să încurce o armată invadatoare.

De fapt, aproape în fiecare desfășurare rusă și sovietică din ultima jumătate de secol, de la Primăvara de la Praga la Afganistan, Cecenia și Ucraina, rușii s-au folosit un truc simplu, dar eficient. În 1968, de exemplu, un zbor Aeroflot a sosit la Praga cu un număr disproporționat de tineri sănătoși, care ulterior au capturat aeroportul.

Soldații deghizați în turiști au sosit în Siria în 1983, în ceea ce a devenit cunoscut drept șiretlicul „turistului tovarăș” . Apariția unor militari misterioși, camuflati, în Kabul, Afganistan și Groznîi, Cecenia, a prevestit desfășurări mai largi în 1979 și 1994.

Experții se tem că următorul teatru pentru astfel de tactici ar putea fi regiunea baltică, care găzduiește minorități semnificative de etnici ruși, precum și o bază militară rusă importantă la Kaliningrad, scrie The New York Times.

Col. David M. Glantz, un expert de top în operațiunile rusești de deghizare, a spus că Rusia vede războiul „în multe, multe fațete”.

Cu siguranță și alte armate folosesc momeli. Totuși, doctrina rusă a maskirovka diferă de operațiunile de înșelăciune ale altor armate prin amestecul de înșelăciune strategică și tactică și utilizarea înșelăciunii atât pe timp de război cât și în timp de pace.

De exemplu, sovieticii au decis să-și numească rampa de lansare spațială Baikonur, după o mică așezare kazahă cu acest nume aflată la câteva sute de kilometri distanță, în speranța că, în caz de atac, bombardierele inamice ar putea lovi din greșeală satul nesemnificativ.

„Ei privesc războiul ca pe o partidă de șah, iar noi îl privim ca pe un joc de cărți”, a spus colonelul Glantz, fost profesor la Colegiul de Comandă și Stat Major din Fort Leavenworth, Kan.

O înșelăciune rusească maskirovka bine construită mizează de obicei pe o narațiune de bază înainte de a introduce răsturnarea intrigii.

Maskirovka este „concepută pentru a manipula imaginea adversarului asupra realității, a-l dezinforma și, în cele din urmă, a interfera cu procesul decizional al indivizilor, organizațiilor, guvernelor și societăților”, a scris Dima Adamsky, o autoritate în războiul psihologic rusesc. Mișcările de deschidere, dacă sunt jucate bine, „vor părea benigne pentru țintă”.