Ground Control 2: Operation Exodus Review
Dimensiune font:
Ground Control 2: Operation Exodus Review
Cu toate ca in zilele noastre grafica 3D in jocuri a devenit ceva obisnuit, acum cativa ani producatorii care incercau aceasta noua abordare riscau foarte mult. Mai ales in ceea ce priveste strategiile real time. Principalul obstacol il reprezenta camera, care spre deosebire de titlurile 2D putea fi schimbata in voie de jucator, de unde si aparitia problemelor de orientare pe campul de lupta. Insa in ciuda acestor “boli ale copilariei”, Massive Entertainment a reusit sa impresioneze jucatorii de pretutindeni cu Ground Control, un joc de tactica in timp real, cu o grafica spectaculoasa, actiune furibunda si o poveste cel putin interesanta. Pentru prima oara, cliseul de “contruieste baza – creeaza trupe – distruge inamicii” era ignorat, jucatorul fiind nevoit sa se descurce cu unitatile pe care le primea la inceputul unei misiuni, fiind astfel nevoit sa-si planuiasca mult mai bine actiunile.
La 4 ani dupa lansarea initiala, Massive si Vivendi Universal s-au decis sa continue aceasta saga spatiala printr-un sequel in toata puterea cuvantului, Ground Control 2 (GC2). Povestea din GC2 are loc cateva sute de ani dupa razboiul dintre Crayven Corporation si Order Of The New Dawn. De data aceasta, lupta se da intre Northern Star Alliance si Imperiul Terran, jucatorul avandu-l ca alter ego pe Jacob Angelus, un capitan din armata NSA, care incearca cu disperare sa-si salveze planeta de origine, Morning Star prime. Ideea principala e ca dupa primul razboi interstelar, o parte din coloniile umane au ramas izolate de Terra si au format NSA. Iar acum, Terranii vor sa le readuca sub controlul tiranic al Imparatului.
Cum era de asteptat in orice poveste SF, mai tarziu isi va face aparitia si o rasa de extraterestri, care insa veti afla ca nu sunt ceea ce par. Massive au depus un efort destul de mare pentru a crea o poveste solida si o lume credibila si trebuie sa recunosc ca acest lucru le-a reusit din plin, povestea fiind foarte interesanta si principalul motiv pentru care aproape ca nu veti simti lungimea celor 24 de misiuni care alcatuiesc cele 2 campanii singleplayer. De-a lungul jocului veti intalni si alte personaje, cum ar fi sergentul Rho, care este in subordinea voastra directa, locotenentul LaCroix sau Maiorul Grant. Si cu toate ca aceste personaje nu sunt la fel de bine conturate precum cele din Starcraft, la sfarsitul jocului veti ajunge sa va atasati emotional de unele din ele, mai ales datorita dialogurilor dintre misiuni (cele intre Jacob si Rho sunt de-a dreptul savuroase).
Al doilea motiv care va alunga plictiseala de-a lungul misiunilor este actiunea continua de care veti avea parte, deoarece in Ground Control 2 orice greseala poate fi fatala. La fel ca si in GC, nu veti construi nici o baza si nu va trebui sa va bateti capul cu colectarea resurselor. In schimb, va trebui sa folositi la maxim unitatile pe care le primiti la inceputul misiunii pentru a va indeplini obiectivele. Trupele sunt aduse pe campul de lupta cu ajutorul dropship-urilor si spre deosebire de GC, de data aceasta nu veti mai putea selecta ce unitati veti lua cu inainte de inceperea unei misiuni. In schimb, va trebui sa chemati periodic intariri prin intermediul aceluiasi dropship, pe masura ca primiti Acquisition Points (AP). Acestea sunt de fapt si singura “resursa” din joc. Veti primi AP pentru controlul asa ziselor “victory locations” sau distrugerea unitatilor inamice. Trebuie remarcat insa ca, cu cat aveti mai multe unitati pe campul de lupta, veti primi din ce in ce mai putine AP, pentru a va forta sa folositi mai bine trupele pe care le aveti deja.
Cu ajutorul AP veti putea sa chemati intariri, sa cereti un bombardament sau un smoke screen pentru a va acoperi retragerea, sau sa imbunatatiti dropship-ul. Aceasta din urma a devenit un element mult mai important in economia jocului, deoarece acum ea poate fi chemata in ajutor dupa ce va aduce trupele, fiind suficient de puternica pentru a respinge un atac. Veti putea sa imbunatatiti 6 caracterisitici ale navei: Armura, Arme, Cargo space, Senzori, Combustil si Viteza de deplasare. Aceste uprade-uri sunt necesare si e bine sa nu le ignorati, daca nu vreti sa pierdeti nava la prima confruntare mai serioasa, lucru destul de tragic de altfel, deoarece daca dropship-ul va este distrus, nu veti mai putea chema intariri pana la sfarsitul misiunii (lucru valabil si pentru adversari). Singurul lucru nasol este ca aceste upgrade-uri nu raman de la o misiune la alta, asa ca de fiecare data va trebui sa o luati de la capat.
Arsenalul de care dispuneti va fi foarte vast, de la infanteristi, ingineri si lunetisti, pana la helydine-uri, lansatoare de rachete sau tancuri. Fiecare unitate va avea si un mod secundar in care poate fi folosita. Spre exemplu, in secondary mode, infanteristii folosesc lansatoarele de rachete personale pentru a distruge vehiculele, insa nu se vor putea misca din locatia respectiva, in timp ce lansatoarele de rachete vor putea fi folosite pe post de generatoare de scut mobile, impotriva artileriei inamice. Spre deosebire de oameni insa, Viron-i (rasa de extraterestrii de care va povesteam mai devreme), avand o tehnologie organica, au un alt stil de lupta. Asta fiindca doua unitati de acelasi tip se pot morfa intr-una singura, dar mai puternica. Spre exemplu, 2 infanteristi cu lansatoare de rachete se pot tranforma intr-un aruncator de mortiere. De aceea, optiunile tactice sunt foarte vaste, Viron-i necesitand si un pic mai mult micromanagement din parte jucatorului.
Datorita faptului ca vehiculele au armura mai slaba in spate si pe lateral, manevrele de flancare sunt de un real folos, la fel cum este si ocuparea unei pozitii mai inalte fata de adversar. Luptele din orase vor fi foarte solictante, din cauza terenului accidentat si posibilitatii destul de reduse de manevrare a vehiculelor. Un bulevard care la prima vedere pare a fi cea mai scurta ruta catre urmatorul obiectiv se poate transforma intr-o capcana a mortii datorita soldatilor ascunsi prin cladiri. Din fericire si jucatorul va putea sa-si trimita soldatii in cladirile abandonate pentru a beneficia de un bonus la aparare (acelasi lucru este valabil si pentru paduri), avand chiar si posibilitatea sa selecteze fatada cladirii care sa fie aparata. Veti mai putea folosi si diverse gun emplacement-uri (buncare, tunuri antitanc, baterii anti-aeriene, etc), care nu pot fi distruse complet si pe care va trebui sa le ocupati cu o unitate de infanterie pentru a le putea folosi.
AI-ul, desi nu reprezinta vreun salt urias in domeniu, este destul de parsiv pentru a specula orice bresa in apararea voastra si va reusi de multe ori sa va puna bete in roate, mai ales prin ocuparea victory locations-urilor cucerite anterior, lasandu-va fara resurse pentru a chema intariri. De asemenea, flancarile nu-i sunt straine si va sti sa foloseasca foarte bine terenul in avantajul propriu, uneori dand impresia ca se retrage, doar pentru a va prinde intr-o ambuscada. Din aceasta cauza, ritmul misiunilor este unul frenetic, in care rar veti avea timp sa respirati, fiind intotdeauna necesar sa luati noi decizii pentru a evita infrangerea. Imbucurator este faptul ca obiectivele celor 24 de misiuni singleplayer sunt foarte variate, de la protejarea unui convoi, evacuarea unei echipe de cercetatori sau eliberarea unor prizonieri, pana la repararea unor scuturi imense sau misiuni de recunoastere si strangere de informatii.
Dupa cum observati si din screenshot-uri, grafica este excelenta, GC2 fiind unul din cele mai aratoase RTS-uri aparute pana la ora actuala, la acelasi nivel sau peste cu Homeworld 2 sau C&C Generals. Cu toate efectele la maxim, jocul arata absolut superb, reflexiile si efectele de Pixel & Vertex Shader fiind de nota 10. Nivelul de detaliu este si el absolut impresionant, fiind nevoie de un zoom la nivelul solulului pentru a aprecia cu adevarat munca depusa de graficienii de la Massive. Modelarea unitatilor, animatiile, texturile detaliate, toate sunt lucrate cu atata migala incat nu poti sa ramai indiferent. Veti mai avea parte si de efecte meteo, cum ar fi furtunile de nisip, ploaia sau ninsoare, pe langa eye-candy, influenteaza direct si gameplay-ul, deoarece atat trupele voastre cat si cele inamice nu vor putea sa traga decat in unitatile care sunt in raza lor vizuala. De aceea, veti avea uneori surpriza sa constatati ca artileria voastra este cvasi-ineficienta datoria ploii torentiale. Locatiile si campurile de lupta, pe langa dimensiunile foarte mari, sunt si ele foarte diverse, variind de la mlastini si deserturi, pana la intinderi inghetate si orase sub asediu. Sunetul este si el foarte bun, muzica potrivindu-se de minune cu actiunea de pe ecran si din fericire, nici voice acting-ul nu dezamageste (desi unii ar putea obiecta referitor la accentele britanice sau frantuzesti ale personajelor), lucru valabil si pentru efectele unitatilor.
Dupa ce terminati singur campania singleplayer, veti putea sa o luati de la capat cu unul sau mai multi prieteni si sa o terminati in mod cooperativ multiplayer, daca nu, puteti sa va luptati cu ei sau cu alti oponenti umani, ori in reteaua locala, ori pe Internet, prin intermediul Massgate-ului. Datorita faptului ca partea economica este eliminata din start, meciurile de multi vor fi foarte palpitante si pline de actiune, de data aceasta contand intr-adevar abilitatile comandantului si nu doar numarul unitatilor pe care acesta le arunca in lupta. Singurul lucru care poate va dezamagi va fi numarul hartilor de multiplayer, doar 10, dar avand in vedere ca GC2 vine si cu un editor 3D foarte puternic, acest mic neajuns va fi corectat de comunitate. De asemenea, unii jucatori s-ar putea sa obiecteze si lipsa Terran-ilor ca factiune jucabila in multiplayer, dar daca luam la socoteala numarul de unitati, modul de folosire secundar si capacitatea Viron-ilor de a se morfa, acest lucru nu mai este atat de suparator. Poate intr-un viitor add-on, cine stie.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau