Guild Wars: Eye of the North – RePlay Review

Guild Wars: Eye of the North – RePlay Review

   Acţiunea se petrece la 8 ani după distrugerea Ascalonului, moment în care încep să apară cutremure tot mai puternice pe toate cele trei continente deja explorate în capitolele precedente. Un indiciu privind sursa acestor cutremure este o fisură care vă va duce adânc în scoarţa pământului, unde veţi întâlni un grup de dwarfi ajutaţi de un asura, aceştia încercând să fugă cât mai departe de noul pericol întâlnit în adâncuri, "The Destroyers". Fiind atacaţi de aceste creaturi periculoase, veţi fi nevoit să fugiţi alături de ei, ajungând în cele din urmă în Eye of North. Aflând că aceste creaturi ameninţă nu numai dwarfii, dar şi oamenii de la suprafaţă, sunteţi nevoit să convingeţi cele trei rase – Norn, Asura şi Ebon Vanguard – să se alăture luptei. Din păcate, povestea este destul de lineară, lipsită de surprize şi extrem de scurtă pentru un add-on. Totul se reduce la terminarea unor misiuni pentru cele trei rase, campania fiind încheiată cu o bătălie decisivă.

       Finalurile seci, care odată terminate nu îţi ofereau nimic nou de făcut, au reprezentat una dintre marile probleme în cele trei capitole precedente de Guild Wars. Conştienţi de această problemă, designerii ArenaNet au introdus 18 dungeon-uri noi. Primul lucru care te surprinde în aceste dungeon-uri este spike-ul extrem de bine realizat de inamici – gândiţi-vă la un grup de 5 rangeri care stau în linie şi simultan îşi lansează toate săgeţile spre tine. De multe ori, dificultatea este exagerată, fiind de multe ori ridicolă prin damage-ul pe care poate să ţi-l facă un banal creep, iar în cazul multor dungeon-uri spam-ul exagerat al unor skilluri. Nu am fost deloc plăcut surprins când am văzut într-un dungeon 5 lilieci dând consecutiv Shock pe mine şi, având în vedere faptul că eram monk-ul echipei, acele secunde petrecute pe jos în care eram incapabil să vindec pe cineva au fost uneori critice pentru integritatea coechipierilor. Dificultatea este crescută articificial şi de henchmen şi eroi, al căror AI lasă de dorit. Este imposibil să nu te gândeşti cum de au reuşit producătorii să programeze un creep să-ţi dea Shame sau Mark of Subversion fix înainte de a casta Protective Spirit la un spike, în timp ce mesmer-ul tău face spam de Diversion pe warrior, iar Kehmu dervish-ul nu ştie să-şi activeze avatarul.
       Dungeon-urile nu sunt deloc complexe, ba din contră, sunt extrem de lineare, totul reducându-se la curăţarea drumului către boss, cu build-ul adecvat neridicând vreo problemă jucătorilor experimentaţi. Acest aspect reprezintă o sabie cu două tăişuri întrucât, pe de o parte sunt accesibile şi jucătorilor casual, dar, pe de altă parte, sunt monotone şi mult prea plictisitoare pentru a mulţumi fanii hard-core. Din fericire, câteva dintre aceste dungeon-uri sunt prezente şi ca misiuni în joc, caz în care există ressurection shrines, astfel că nu mai e necesară repatarea misiunii dacă party-ul a luat wipe.

      Spuneam că, deşi este doar un add-on, intenţia celor de la ArenaNet este aceea de a face legătura între Guild Wars şi viitorul Guild Wars 2, care va intra în beta-test în toamna lui 2008 (mini-teasere din GW2 sunt prezentate în filmul de final al add-on-ului). Ca o paranteză însă, personajele din Guild Wars nu vor face tranziţia în sequel şi nici titlurile obţinute în joc şi item-urile/armurile deblocate. Pentru cele din urmă, ArenaNet a introdus totuşi Hall of Monuments, un fel de cameră privată pentru fiecare cont, în care vă veţi putea afişa titlurile obţinute, armele, armurile ascended cumpărate sau deblocate, cât şi colecţia de mini-pets.
       În funcţie de ce aveţi în Hall of Monuments, veţi primi un anumit tip de bonusuri în Guild Wars 2, bonusuri despre care nu se ştie încă nimic. Aici există două neajunsuri. Primul este uşor hilar pentru non-farmeri, întrucât la standul de arme nu pot fi afişate decât cele Destroyer, ce pot fi obţinute mult mai uşor decât cele Tormented, pentru care trebuie săptămâni bune de farming. Al doilea este chiar incertitudinea legată de tipul acestor bonusuri, astfel că nimeni nu ştie dacă merită să faci mai multe titluri sau să deblochezi mai multe arme Destroyer.

       După cum spuneam mai sus, există trei rase în EotN: Norn, Asura şi Ebon Vanguard. Dintre acestea, Norn şi Asura vor putea fi prezente şi în Guild Wars 2, alături de Sylvari, despre care, din nou, nu se ştie nimic momentan. Nornii sunt uriaşii munţilor, pasionaţi de vânătoare, la polul opus aflându-se micuţii Asura, fiinţe foarte inteligente, pasionaţi de ştiinţă şi alchimie. Ebon Vanguard reprezintă un detaşament nou creat de soldaţii din Ascalon Vanguard care au înaintat spre nord ajutând refugiaţii şi prizionerii de război. Rolul lor în cadrul poveştii este subliniat atât de voice acting-ul însoţit de un umor de bună calitate, dar şi de scurtele filmuleţe din joc care înfăţişează comportamentul "prostesc" al nornilor sau dialogurile controversate între Asura.
       Aceste rase oferă totodată acces la armuri şi arme specifice, care pot fi cumpărate doar după ce veţi avea o reputaţie corespunzătoare faţă de aceea rasă. Şi tocmai acest aspect creşte simţitor atractivitatea jocului, întrucât reputaţia o puteţi obţine doar prin îndeplinirea questurilor, curăţarea dungeon-urilor sau participarea la minigame-urile specifice fiecărei rase în parte (dwarven boxing, norn fighting tournament, asuran polymock). De asemenea, prin îndeplinirea quest-urilor sau câştigarea minigame-urilor, veţi învăţa noi skill-uri exclusive PvE care oferă de multe ori un avantaj considerabil. Însă procesul de balansare al acestor noi skill-uri a fost grăbit considerabil, deoarece ele sunt utile cu adevărat doar pentru puţine clase. Marea majoritate a acestor abilităţi sunt concepute pentru warriori şi unităţile melee, având ca scop principal damage-ul. Din acest motiv, clasele de suport sau caster sunt într-un mare dezavantaj, mai ales clasa monk.