Hitman 2: Silent Assassin Review

Hitman 2: Silent Assassin Review

Succesul unui sequel depinde de cativa factori. In primul rand el trebuie sa fie cerut. Daca lumea nu isi exprima acesta dorinta el este mort din prima. In al doilea rand el trebuie sa se justifice financiar. Ce avem de castigat daca il lansam pe piata? Mai bine zis, cat avem de castigat? Urmatoarea intrebare ce se ridica imediat este: ce ar trebui sa includa acel sequel astfel incat sa fie unul de succes? Exact acesta este punctul in care majoritatea dau cu bata-n balta. Cei care au gustat prima parte se asteapta la o experienta asemanatoare insa datorita lacomiei producatorilor de multe ori acestia vor primi cu totul altceva deoarece se incearca impacarea si a caprei si a verzei. Cei ce asteapta cu infrigurare titlul vor fi dezamagiti, iar cei care il experimenteaza pentru prima oara il vor considera slabut. S-a nascut astfel ideea ca un sequel trebuie sa fie in acelasi timp si asemanator cu titlul sau titlurile anterioare dar si diferit. El trebuie sa iti lase impresia de nou in paralel cu cea de familiaritate. Atmosfera este aceiasi insa anumite detalii legate de gameplay sunt diferite.
Un geniu care a luat premiul Nobel acum cativa ani spunea ca omul este produsul dintre gene si mediul inconjurator. In mod extensiv putem considera un joc de succes acela care reuseste sa redea o atmosfera unica in paralel cu o multitudine de oportunitati pe care jucatorul le are la indemana si care sunt astfel balansate incat sa nu stanjeneasca. Concluzia acestei mici introduceri este ca orice joc care aspira la un loc cat de cat onorabil trebuie sa livreze pe de o parte o atmosfera foarte bine conturata in raport cu povestea si locatiile alese, iar pe de alta parte un gameplay atent gandit ale carui elemente sa-ti furnizeze uneltele de care vei avea nevoie pentru indeplinirea scopului propus. Din pacate insa mai exista si un al treilea element foarte des uitat de multi producatori si anume armonia dintre acestea doua. Nu de putine ori mi-a fost dat sa vad jocuri in care predomina ori atmosfera ori gameplay-ul in dauna celuilalt element. Nu sunt de acord ca valoarea unui joc este data doar de unul dintre acestea doua deoarece un joc este un univers cu propriile sale reguli de functionare mult mai simplificate insa oarecum similare cu al nostru. Puteti sa va imaginati o viata ideala pe Marte fara animale, plante, aer proaspat, rauri, mare, munti asa cum ii avem noi aici? Nu cred. Armonia acestor doua elemente este in consecinta reteta succesului.

Sa nu ma intelegeti gresit. Nu pot sa afirm ca ea lipseste cu desavarsire in cazul lui Hitman 2 insa din pacate nu se ridica la nivelul pe care eu mi l-as fi dorit. Imaginati-va cum ar fi fost daca Cate Archer s-ar fi putut deghiza la fel ca 47 si ar fi pasit nestingherita prin coridoarele H.A.R.M.-ului luand, de ce nu, parte la conversatiile care au loc acolo. Pe de alta parte ma intreb de ce in Hitman 2 nu exista conversatii intre garzi la care tu imbracat cu aceleasi haine ca si ei ai putea lua parte obtinand astfel informatii vitale cu privire la mediul in care te afli sau la persoana pe care Agentia a desemnat-o ca tinta.
Mi-ar fi placut ca in misiunea a noua, cea in care trebui sa omori un important om de afaceri japonez la resedinta sa din munti, sa pot lua parte la niste discutii in care sa aflu pasiunea lui pentru curtezane pentru ca apoi sa conving pe una dintre ele sa-l omoare pentru mine iar eu sa-i asigur scaparea din acel loc. Si mai interesant ar fi fost daca ea ar fi avut la indemana mai multe cai si daca ar fi dus la indeplinire planul meu sau m-ar fi tradat. Aici intervine al doilea punct slab a lui Hitman 2 si anume AI-ul al carei calitate lasa de dorit daca il comparam cu cel din NOLF2. Toate actiunile garzilor sunt scriptate astfel incat ei se comporta identic ori de cate ori ai relua misiunea ceea ce rezulta in invatarea acestei astfel incat iti va fi imposibil sa nu o termini daca vei incerca de cateva ori. Pe de alta parte garzile par a fi formate din paranoici. Nu imi pot explica de ce ma luau sniperii in vizor si ma executau, chiar daca eram deghizat, mergeam calm, cu aceiasi arma pe care si ceilalti o aveau in dotare si chiar pe aceiasi ruta pe care o avea cel pe care il omorasem. Nu se punea problema ca sniperul ma vazuse cand am eliminat garda pentru ca atunci m-ar fi si impuscat fara drept de apel.
Aceste mici detalii conteaza iar un joc de avengura lui Hitman 2 nu isi poate permite asemenea greseli. Un lucru care contrabalanseaza este faptul ca poti sa iti iei rolul in serios sau poti sa te autodeclari ucigas in masa sau psihopat (acestea sunt unele dintre titlurile care mi s-au acordat la sfarsitul unor misiuni) si sa faci ravagii prin nivel. Sansa de a supravietui este minima, insa deliciul este maxim, iar atmosfera devine mult mai tensionata in momentul in care garzile se alerteaza, se da alarma si incepe cautarea unei persoane suspecte, a.k.a. tu. Din fericire acum poti salva in timpul misiunii insa ti se da un numar finit de sloturi asa ca ar fi bine sa va ganditi de doua ori inainte sa faceti acest pas. Uneori pe parcursul misiunii mai primiti un slot bonus pentru ca ati facut sau ati gasit ceva, dar nu este o regula.

Armele si obiectele folosite au facut deliciul titlului anterior. Ce nu pot sa inteleg insa este de ce s-a decis marirea numarului acestora chiar daca eu, jucatorul, nu consider ca am nevoie de ele. Nu ma refer aici la cele care iti pot asigura mai multe cai de rezolvare a unei misiuni deoarece acestea sunt binevenite si chiar indicate, ci la faptul ca eu de exemplu nu am folosit niciodata revolverul sau pistolul fara silencer ca sa nu mai spun de fiber wire cu care foarte greu m-am obisnuit, pentru ca in foarte putine cazuri garzile stau pe loc si pentru ca in si mai putine cazuri te poti strecura in spatele lor fara sa observe sau daca esti deghizat fara sa te considere suspect. Mi-a placut faptul ca la inceputul anumitor misiuni am avut placerea de a-mi alege armele preferate insa nici aceasta nu este o regula si de multe ori vei fi nevoit sa elimini garzi pentru a le sustrage echipamentul din dotare sau pentru a schimba hainele. Producatorii au incercat sa implementeze cel putin doua, trei abordari diferite ale aceleiasi misiuni, insa odata acestea descoperite jocul nu mai fascineaza atat de mult lucru amplificat asa cum spuneam si mai sus de AI bazat pe scripturi al garzilor care poate fi usor invatat.

Nu are nici un rost sa va dezvalui locatiile si misiunile dearece va voi prejudicia cu siguranta placerea de a juca Hitman 2. Sunt 21 de misiuni, cateva pentru fiecare locatie si fiecare cu cateva variante de rezolvare asa ca putem considera jocul ca fiind foarte scurt, insa practica va va convinge ca nerabdarea si rapiditatea executiei nu sunt intotdeauna cele mai bune cai. Povestea il are in centru pe acelasi agent 47 care de aceasta data traieste retras in Sicilia la o manastire si duce o viata linistita. Rapirea parintelui Vitorrio precum cererea de rascumparare imposibil de onorat il determina pe acesta sa-si reia vechia meserie, sa intre din nou in pielea si hainele ucigasului cu sange rece insa de aceasta data pentru un scop nobil. Agentia nu il va ajuta pe gratis asa ca 47 reia legatura cu Diana care il ghideaza si ii da toate informatiile necesare pentru a-i asigura succesul.

Atmosfera este fantastica. Atentia pentru detaliile vizuale a fost maxima si chiar daca nu puteti interactiona cu toate obiectele din mediul inconjurator nu de putine ori veti ramane cu gura cascata la stampele japoneze, cladirile din Sankt Petersburg sau piscina lui Don Giuseppe. Filmulete sunt excelente la fel ca si animatiile personajelor care mor in cele mai ciudate feluri de la caderea din picioare pana la prabusirea pe scari sau alunecarea peste balustrada. M-au impresionat foarte mult miscarile pe care le foloseau ninja pentru a se feri de gloante si a se apropia de tine atat de repede incat nici nu avei timp sa tragi. Din pacate, katana lor nu era atat de eficienta incat sa ma omoare din prima asa cum ar fi fost normal, astfel incat eliminarea lor a devenit in scurt timp rutina.
Acestea fiind zise pot spune cu mana pe inima ca Hitman 2 este un joc placut care nu se ridica insa la valoarea primului. Chiar daca acum sunt prezente o serie de imbunatatiri acestea nu il fac mai provocator si mai incitant decat primul. E bine ca a revenit si ca ne putem bucura din nou de aventurile lui 47 insa si de aceasta data se simte lipsa foarte acuta a multiplayerului. Recent ei au declarat ca lucreaza la un cod pentru aceasta facilitate insa tind sa cred ca va fi rezervat pentru un viitor titlu. Pana atunci nu aveti altceva de facut decat sa experimentati alternativele si nivelele de dificultate din Hitman 2: The Silent Assassin.