IGI2: Covert Strike Review

IGI2: Covert Strike Review

Cand eram mai mic foarte multa lume imi tot repeta faptul ca jocurile pe computer nu sunt motivul pentru care aceste masini au fost inventate si ca ele, jocurile, ar trebui ocolite. Conceptul de distractie digitala nu isi intrase inca in drepturi prin acele medii, cel putin nu la noi si asta pentru ca destul de putine persoane isi puteau permite atunci asa ceva, ca sa nu mai pomenesc de faptul ca si mai putini stiau ce e acela un calculator. Ma amuza cand ma gandesc ca acum cateva zile o stire pe un post important de televiziune anunta, oarecum cu ingrijorare, ca foarte multe persoane nu auzit de Internet sau chiar daca au auzit de el nu l-au folosit si nici nu planuiesc sa-l foloseasca vreodata. Ciudat. Eu credeam ca exista o singura realitate valabila pentru toata lumea, insa cred ca ma insel. Ceea ce pentru ei este o poveste sau in cel mai rau caz un zvon pentru noi este o necesitate vitala. De cate ori v-ati pus problema poluarii din apa sau din aer si de cate ori v-ati enervat ca rata de transfer nu e cea din contract sau ca, mai rau, ISP-ul are o problema si ati ramas fara net tocmai atunci cand aveati nevoie mai mult?
Toate bune si frumoase, dar poate acum va intrebati care e legatura cu IGI2. Mon cher, iti mai aduci tu aminte de jocurile acelea arcade 2D de DOS? Alea erau chiar distractive. Unele erau mai simple, altele mai complicate, dar erau distractive. Ce vreau sa spun este ca pe vremea aceia erau ceva mai specializate. Stiai de la bun inceput ca ai nevoie de odihna activa si exact asta primeai. Vroiai sa iti pui mintea la contributie, atunci jucai altceva. In ultimul timp insa cumulul de functii a trecut de la politicieni la producatorii de jocuri. In plus goana dupa asa zisa implementare a realitatii cunoaste cote din ce in ce mai inalte si de ce nu, mai alarmante. Incercarea de a spune o poveste ca si cum aceasta ar fi reala este cea mai plictisitoare activitate de care am auzit in ultimul timp. Pai e realitate sau e poveste? Pai tu nu traiesti realitatea asta, mi-ar replica oricine imediat. De acord, insa ma lovesc de ea in alte medii. Poate din cauza asta ocolesc filmele inspirate din realitate. Adica eu ma asez in fata televizorului pentru a evada o ora si jumatate intr-un univers fictional doar ca acesta sa ma forteze sa raman ancorat in mocirla? Adica eu ma apuc sa joc IGI2 ca sa fac cunostinta cu toate armele acelea si comportarea lor realista? Pai, ce e rau in asta? Nimic, in afara faptului ca armele se comporta ca in realitate, ceea ce inseamna functionalitate identica (rata de foc, numarul de gloante per clip, timpi de reincarcare identici, si range specific), greutate identica cu a celor din realitate, cu toate ca aceasta nu afecteaza prea mult deplasarea personajului si efecte diferite asupra inamicilor in functie de arma folosita si locul in care i-ai nimerit. Mai doresti ceva? Da, macar un pic de fictiune daca un balans intre aceasta si realitate nu se poate realiza. Se stie ca un joc capteaza doar daca reuseste sa stimuleze imaginatia, permitandu-i astfel jucatorului sa plonjeze in lumea ce i se desfasoara in fata sa. Eu ce sa-mi imaginez? Realitatea? E stupid, mon cher.

Se stie ca publisherul jocului, Codemasters, a apelat la serviciile unui, oarecum celebru, membru SAS, Chris Ryan, pentru a stabili exact aceste amanunte si pentru a-i ajuta sa implementeze elemente tactice reale in cadrul jocului. Aici situatia e ceva mai complexa, insa nu exceleaza. In primul rand, fiecare misiune vine cu o serie de obiective pe care va trebui sa le indeplinesti pentru a trece cu succes la urmatoarea, dar nu obiectivele sunt interesante in sine, ci modalitatea prin care jocul te obliga sa treci de la unul la altul. In multe cazuri exista rute alternative pe care va trebui sa le gasesti pentru a evita o lupta fata in fata cu sase, sapte inamici care mai mult ca sigur iti va fi fatala. Din fericire, iar aici trebuie sa recunoastem ca le-a venit mintea la cap, Innerloop ne lasa acum sa efectuam salvari prin intermediul legaturii cu satelitul pe care David Jones o poate stabili. Practic functia se numeste Uplink Mission Data, insa numarul de salvari depinde de dificultatea aleasa, cele mai multe posibilitati (cinci) fiind disponibile pe easy. Ca orice noutate nici aceasta nu a functionat asa cum trebuia. Pe langa cateva crash-uri imediat dupa ce termina de salvat misiunea am avut neplacuta experienta de a mi se corupe un fisier din senin. Jocul creaza cate un fisier de save la fiecare trecere de la o misiune la alta, fisier care permite mai departe accesarea salvarilor din timpul misiunii, daca acestea exista, sau inceperea ulterioara a acesteia. In cazul in care acest fisier isi pierde practic continutul (trecand de la peste 200Kb la 0) atunci alegerea acelei misiuni din lista se va finaliza cu un crash pe desktop. Mi s-a intamplat la una singura, penultima, dar era cat pe aici sa abandonez si sa folosesc miraculosul Shift+Del pentru a scapa de acest cosmar. In acest caz fisierul trebuie sters, incarcata ultima salvare iar la finalul misiunii jocul il va crea din nou.

Ceea ce mai ridica putin scorul lui IGI2 este implementarea elementelor tactice in teren si deci constructia nivelelor. Atentia pentru detalii m-a surprins placut. Camerele de supraveghere sunt bine plasate, garzile au rute cat de cat analizate, punctele principale ale unei baze cum ar fi camere de control sau alte arii importante nu sunt niciodata plasate in exterior, ci va trebui mai intai sa te strecori inauntru, cabana din creierii muntilor este plasata pe creasta iar la granita exista un camp minat pe care va trebui sa-l ocolesti pentru ca nu ai cum sa detectezi minele. Acestea sunt doar cateva exemple insa stati linistiti pentru ca legatura cu satelitul ii permite lui David Jones sa observe imprejurimile chiar in amanuntime folosind harta din dotare. Ea va va indica pozitiile inamicilor, veti putea urmari rutele acestora si veti putea executa “zoom in” pentru a observa si directia in care acestia privesc. Tot aici obiectivele apar numerotate asa ca va va fi foarte usor sa aflati unde trebuie sa ajungeti si ce aveti de facut. Este clar ca producatorii au dorit ca jucatorul sa se concentreze pe cautarea solutiei optime de a duce la bun sfarsit misiunea, indiferent daca aceasta implica stealth sau lupta directa, si chiar au reusit, pentru ca implementarea unor elemente reale ii da acestuia senzatia de familiaritate iar deductia logica poate functiona astfel mai usor. Este adevarat ca anumite obiective trebuie savarsite intr-un timp anume, insa cel mai important lucru e sa nu intrati in panica, sa analizati atent situatia, sa reincarcati chiar nivelul de mai multe ori daca aveti nevoie de ceva timp in plus pentru ca mai apoi sa treceti la actiune. Timp este destul. Va asigur.
Chiar daca notiunea de stealth este prezenta pe limbile multora in cazul IGI si oarecum necesara in timpul jocului am ramas surprins de faptul ca doar in cazul unei singure misiuni am fost instiintat ca voi da gres daca va suna alarma. In rest Dumnezeu cu mila, alarma suna, unii se deplaseaza de la locurile lor, iar altii nu, alarma se potoleste, totul revine la normal, nimeni nu se intreaba ce si cum, nimeni nu ramane alert, toti isi reiau pozitiile de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Cam ciudat si cam neplacut pe undeva. Pe de alta parte avantajul e ca gameplay-ul a fost astfel ceva mai mult simplificat pentru a nu risca abandonarea modului singleplayer de catre foarte multi jucatori. Am remarcat totusi faptul ca inamicii controlati de AI vor fi activi in timpul luptei, in sensul ca se vor culca pe burta pentru a fi mai greu de tintit, vor folosi anumite elemente ale hartii pe post de acoperire, ii vor alarma pe ceilalti sau vor suna alarma si in nici un caz nu se vor napusti orbeste in directia ta. La fel ca ei, si tu il poti culca pe David Jones pentru a se putea apropia de tinte care altfel te-ar auzi dar poti si folosi binoclul sau modul termal pentru a scruta partile mai indepartate ale nivelului. Ceea ce mi s-a parut putin peste mana este faptul ca el nu poate cara decat o singura arma principala astfel incat va trebui sa folositi sniper-ul de la departare pentru ca apoi sa-l abandonati pentru a putea ridica un AK-47 sau orice altceva. In toate filmele dintre misiuni insa, personajul principal are arma la spate si mainile goale ceea ce teoretic i-ar fi permis sa mai ridice inca una, lucru care s-ar fi dovedit extrem de folositor mai ales in cazul combinatiei de sniper cu alta arma care ar fi permis adevarate ravagii in multiplayer. Aceasta a fost o alta cerinta avid ceruta de catre cei care au jucat prima parte asa ca de aceasta data visul s-a transformat in realitate. Modul multiplayer permite cautarea serverelor disponibile pe LAN sau Internet dar si introducerea unuia in mod manual, numarul maxim de jucatori este de 32 iar numarul hartilor disponibile deocamdata este de 6.