Imperium Romanum

Imperium Romanum

Valoarea exemplului negativ pentru industria jocurilor

 

Imperium Romanum este un city builder care, din nefericire pentru publisher-ul SouthPeak Interactive, nu aduce absolut nimic nou pentru acest gen. Jocul este cat se poate de clasic, cu tendinte de arcade pentru cei care nu vor sa isi bata prea tare capul cu economia, planul urbanistic si alte cele. Pentru deliciul voyeurilor, aventura constructiei poate fi urmarita cu ajutorul unui zoom la nivel de caramida. Desigur, acest mic artificiu tehnic nu te va ajuta cu nimic, ba chiar din contra, intrucat controlul camerei te poate dezorienta destul de usor, cel putin la inceput. Altfel, Imperium Romanum este chiar interesant... vreo cinci minute. Sfarsit.

 

Pasul unu sau cum sa alegi un subiect interesant

Pentru a publica un articol la majoritatea site-urilor sau revistelor de anvergura (de jocuri, desigur), primul lucru pe care trebuie sa il faci este sa alegi un subiect suficient de senzational ca sa isi merite spatiul. Cand dispui de Idee, trebuie sa scrii un asa-numit pitch – un scurt text care sa iti descrie intentia si care sa il convinga pe redactorul coordonator de valoarea viitorului articol. Daca, de exemplu, te bate gandul sa scrii despre gold farming, mai bine renunta – subiectul este „fumat". Ai avea o sansa numai daca vii cu poze compromitatoare aratand un chinez biciuit in timp ce farmeaza furblogii din Felwood in WoW- dar nici macar asta nu ti-ar garanta un pitch acceptat. Trebuie sa vii cu un articol nemaivazut pana acum, ceva deosebit care sa iasa din tipare si sa capteze imediat audienta. Spre exemplu, unui englez trasnit i-a venit ideea sa se imbrace in vrajitor si sa se plimbe pe strazile englezesti ale Bath-ului, incercand sa pasese un quest, doua trecatorilor. Domnul in cauza se numeste John Walker, iar articolul sau Quest For Glory (pentru care, credeti-ma, a luat bani buni) a fost publicat in Escapist Magazine in numarul 30 din ianuarie 2006.

In teorie, cam asa se intampla lucrurile si in cazul unui joc. Daca ne uitam putin la Portal, am putea spune ca Valve a „captat" un pitch si l-a transformat intr-un succes. Dar in conditiile in care costul de productie al unui joc depaseste frecvent cateva milioane de dolari, distribuitorii (care joaca practic rolul redactorului coordonator) au metode mult mai drastice de a analiza sansa de succes a unei idei si li se intampla rar sa „parieze" pe originalitate, pentru ca un esec i-ar costa prea mult. Alternativa este simpla si devastatoare pentru viata noastra de gameri pasionati: se folosesc idei vechi, cosmetizate, cum ar fi francize, continuari si asa mai departe. In cazul unui city builder, sansa de a inova ceva este minima, deci se merge clar pe un subiect la fel de „fumat" ca gold farming-ul in presa de jocuri. Astfel au ajuns cei de la SouthPeak Interactive sa lanseze un joc ca Imperium Romanum. Se da un city builder clasic (succes garantat, toata lumea a jucat un Caesar, un Emperor: Rise of the Middle Kingdom, un Pharaoh sau ceva similar)  si o tema care „fascineaza" populatia de ani si ani (Imperiul Roman, un subiect pe care eu chiar nu as fi mers, avand in vedere ca, totusi, exista un concurent puternic in... cutia lui Caesar) – combinatia ar trebui sa se vanda in mod garantat. Corect? Hmm... nu prea. Nu poti sa copiezi efectiv gameplay-ul si subiectul unui joc de succes (chiar mai multe jocuri, daca stau sa ma gandesc putin) si sa te astepti ca banii sa curga. Oricat de bovina s-a dovedit uneori comunitatea internationala de gameri (ma scuzati de expresie, dar ma includ personal), investind cam degeaba in aceeasi franciza FIFA de la EA an de an, spre exemplu, tot nu te poti astepta ca un joc complet neoriginal si care lasa de dorit pe alocuri sa se vanda doar datorita numelui.    

 

Pasul doi sau cum sa faci compromisuri

Sa presupunem prin absurd ca suntem suficient de pasionati de istoria romanilor incat sa cumparam jocul in cauza numai datorita numelui. Ne-am astepta la un oarecare respect fata de cultura romana si poate la o economie mai sensibila fata de modul de viata al raposatilor cetateni. Imperium Romanum iti ofera din start un inceput de apeduct care trebuie prelungit pentru a beneficia de necesarele resurse de apa, dar acest detaliu nu iti va fi prezentat in tutorial – trebuie sa te prinzi singur. Lucrul este mai greu decat pare pentru ca apeductul in cauza se afla undeva izolat pe harta si tu chiar trebuie sa fii constient de asta cand te apuci sa iti construiesti prima asezare. Altfel, te trezesti cu o frumusete de plan de urbanizare, care insa nu este viabil pentru ca romanilor nu le place sa traiasca fara apa. Pe langa toate acestea, se mai adauga faptul ca o fantana trebuie construita destul de aproape de o sursa de apa (adica un apeduct), iar apeductul in cauza, fir-ar el sa fie, nu poate fi tras chiar oricum – mai exact, terenurile pietroase, dealurile, carierele nu permit acest gen de constructii.

Invatam de aici ca un tutorial complet in detalii este esential pentru scaderea gradului de frustrare a jucatorilor. Noi suntem dispusi sa facem compromisuri, atata vreme cat si producatorii sunt dispusi sa nu faca puzzle dintr-un city builder. Ori in unele cazuri, Imperium Romanum sfideaza cunostintele mele despre societatea romana – cum ar fi faptul ca romanii jocului sunt atat de lenesi, incat prefera sa aiba casa la botul porcului decat sa trebuiasca sa se plimbe putintel pe minunatele cai romane pentru a ajunge la munca. Imi amintesc cu placere de Emperor: Rise of the Middle Kingdom, care punea mare pret pe estetica zonei rezidentiale. Cred cu putere ca city buider-ele trebuie sa puna mare valoare pe aspectul vizual al orasului considerat de succes, fiindca jucatorilor le place pur si simplu sa construiasca asezari eye-candy, in care lor insisi le-ar placea sa traiasca. In Imperium Romanum, o asezare de succes este cea in care productia sta vizavi de rezidential... iar estetica se rezuma la mirobolantul engine 3D care este generos cu nivelul de zoom, oferindu-ti posibilitatea sa vezi orice casa, cetatean, pomulet sau fir de praf cu un detaliu de mare arta. Vei folosi aceasta optiune de curiozitate si te vei delecta placut cu urmarirea unei comunitati romane vreme de vreo cinci secunde pana la un minut, maximum. Altfel, vei avea nevoie de o perspectiva cat mai cuprinzatoare, ca sa Vezi ceea ce Faci, ca in orice city builder. Ce frumos ar fi fost daca dezvoltatorii si-ar fi dat mai putin silinta cu acest nivel de zoom total nefolositor si si-ar fi pus capul la contributie sa aduca ceva deosebit la nivel de economie, spre exemplu. Lectia invatata de aici este sa iti cunosti grupul tinta si sa nu cedezi in fata dovezilor incontestabile ca grafica 3D place indiferent de conditii. Nu este bine, ci de-a dreptul necesar sa faci compromisuri cand decizi ce sa le oferi fanilor – ei nu fac parte din industrie, nu stiu ce vor (de fapt, stiu, saracii, dar este prea riscant sa investesti intr-o idee originala) si cu siguranta nu vor cumpara orice joc numai pentru ca acesta ofera un modern zoom 3D.

 

Pasul trei sau cum sa nu apelezi la elemente nepotrivite

Am pornit procesul de instalare Imperium Romanum intr-una din serile in care tind sa fac multe lucruri deodata. In acest caz concret, intentionam sa deretic prin casa, sa imi lustruiesc cizmele si sa imi pregatesc geanta pentru o dureroasa zi de luni. Lista de treburi fiind mare, Imperium Romanum s-a instalat cu mult inainte sa termin, interfata lui de start lafaindu-se pe monitorul meu aproape o ora incheiata. In tot acest timp, m-a deranjat ceva... ceva... care nu se potrivea peisajului. Nu mi-am dat seama ce pana cand nu am pus mana sa joc. Este vorba de coloana sonora care, in afara de faptul ca este repetitiva, nu ar sugera nici in o mie de ani ca tu urmeaza sa joci un joc despre Imperiul Roman. Coloana sonora ar fi potrivita unui oras medieval, dispunand de elemente pre-clasice (Bach?)  sau chiar clasice (Simfonia a cincea a lui Beethoven... ajuta-ma, Marius! De fapt, tema aduce a LOTR) care, cel putin in mintea mea, se potrivesc jocului ca nuca in perete. Situatia continua de-a lungul intregii aventuri, din care recunosc sincer ca nu am experimentat mare parte, fiindca nu m-au tinut nervii.  

Şi astfel am ajuns la impresia finala, care este urmatoarea: imi pare sincer bine ca tocmai scriu incheierea acestui articol, pentru ca procesul se va termina cu o dezinstalare de toata frumusetea a unei aplicatii care nu are ce cauta pe hard diskul meu. Din pacate, Imperium Romanum nu este un joc care sa merite cumparat, instalat, piratat sau alte cele. In sinea lui, este un city builder decent, chiar simpatic, daca nu ai jucat Caesar, Cleopatra, Pharaoh sau favoritul tuturor timpurilor, Emperor: Rise of the Middle Kingdom. Din acest motiv, precum si din speranta ca acest joc reprezinta un necesar exemplu negativ pentru oricine viseaza sa lanseze un city builder, voi fi blanda cu Imperium Romanum la nota, dar tu nu ai nicio scuza sa nu pui mana pe una din alternativele insirate mai sus. Crede-ma, nu vei regreta!