Joint Task Force Review

Joint Task Force Review

Atunci când diplomaţia eşuează în menţinerea păcii este necesară folosirea forţei. Joint Task Force este o unitate multinaţională ficţională a cărei misiune este lupta penţru menţirea păcii. Pe parcursul a 20 de misiuni single-player jocul vă va purta prin locaţii variate în bătălia contra unei organizaţii teroriste similare Al-Qaeda. Povestea este interesantă, având parte de câteva surprize şi din fericire este susţinută şi de cinematics bine făcute.

    Spre deosebire de alte strategii real-time, în Joint Task Force întreg sistemul de construit clădiri cu diferite funcţii şi strâns resurse cu care sunţem obişnuiţi este înlăturat. La începutul fiecărei misiuni ţi se oferă un număr limitat de unităţi, apoi pe parcurs, în urma completării obiectivelor, se oferă bani ca recompensă. Aceşti bani pot fi folosiţi pentru cumpărarea întăririlor de către ofiţer, întăriri ce vor fi aduse cu elicopterul în locul precizat de către jucător. Se pot cumpăra astfel trupe şi diferite vehicule uşoare, dar şi comanda bombardamente sau a scana câmpul de luptă din satelit. Pentru tancuri şi alte vehicule de calibru mare va trebui să capturaţi un aeroport unde acestea vor fi transportate cu avionul.

  Deoarece sistemul economic nu este cel clasic, unităţile au o valoare mult mai mare – având fonduri limitate, va trebui să aveţi grijă de fiecare unitate în parte, altfel inamicii vă vor lua prin surprindere şi vor transforma în scrum cele mai capabile trupe pe care le aveaţi la dispoziţie sau, şi mai rău, vor omorî unul dintre personajele cheie, ceea ce va duce imediat la eşuarea misiunii respective. Deşi inamicii nu au parte de un AI foarte dezvoltat, ei lovesc destul de tare, forţându-vă să calculaţi fiecare pas în avansarea către următorul obiectiv, dacă nu vreţi să abuzaţi de opţiunea “Load Game”. Din fericire, puteţi salva oricând si puteti pune pauză în orice moment pentru a da ordine unităţilor sau pentru a examina situaţia de pe câmpul de luptă. O noutate interesantă introdusă în acest joc este faptul că fondurile primite într-o misiune sunt influenţate de viziunea presei asupra acţiunilor întreprinse. Astfel va trebui să evitaţi omorârea civililor dacă vreţi să primiţi cât mai multe fonduri. Ca şi în viaţa reală, presa vă va sancţiona pentru orice greşeală si se va plânge de metodele folosite de voi pentru a fi victorioşi.

    Misiunile se desfăşoară în locaţii variate şi impresionante din punct de vedere grafic, dar obiectivul este cam acelaşi. Trebuie să avansezi dintr-un punct în altul inlaturand obstacolele pe care inamicii ţi le pun în cale. Eliminarea sistemului de construcţie dintr-un RTS obişnuit îmi părea o idee bună la început, gândindu-mă că astfel se va pune mai mult accent pe bătăliile efective. Dar din păcate, bătăliile sunt mult prea rapide, iar micromanagementul nu face decât să pună beţe în roate jucătorului, devenind chiar frustrant pe alocuri. Nu credeam că am să ajung să spun asta vreodată, dar realismul şi aţentia la detalii nu mai e atât de interesantă atunci când, spre exemplu, trebuie să iau fiecare om în parte pentru a-l echipa cu o nouă armă. Aceste lucruri încetinesc acţiunea şi te fac să te îndepărtezi de ceea ce ar fi trebuit să fie punctul forte al unui astfel de joc, luptele efective. Interfaţa este destul de bine realizată, cu funcţii destul de detaliate şi în acelaşi timp simpliste şi intuitive. Puteţi comanda astfel anumite abilităţi în detaliu, precum declanşarea fumigenelor în jurul unui tanc pentru a-l face imposibil de lovit de către inamici, sau selectarea upgrade-urilor pentru fiecare unitate în parte. De asemenea, unităţile au parte de un sistem de creştere în rang, existând posibilitatea de a alege un ofiţer (în diferite funcţii) la sfârşitul fiecarei misiuni dintre cei care s-au facut remarcaţi în timpul misiunii respective. In timpul următoarelor misiuni veţi putea alege dintre ofiţerii deja existenţi, iar odată cu creşterea lor in nivel, le veţi putea alege diverse specializări si abilităţi care să-i facă mai redutabili pe câmpul de luptă.

    Capitolul la care excelează Joint Task Force este însă de departe grafica, datorită atenţiei considerabile acordată detaliilor. Unităţile pot fi studiate îndeaproape până la cel mai mic detaliu, iar mediul este complet distructibil. Puteţi dărâma garduri sau copaci trecând cu tancurile peste ele, sau distruge clădiri cu artileria modernă pusă la dispoziţie. Efectele meteo ce se schimbă în timpul misiunilor cât şi fumul, exploziile şi rămăşiţele din urma lor vă vor oferi un spectacol grafic într-un război modern. Totuşi, pentru a vă putea bucura de aceste detalii, va trebui să aveţi un PC mult mai performant decât cel recomandat, cerinţele reale de sistem fiind mai mari decât cele specificate de producători. Tot la capitolul minusuri, pot spune că AI-ul are probleme de pathfinding, observând astfel mişcări şi trasee bizare, mai ales la tancurile în spaţii restrânse.

    Din fericire, pe partea de multiplayer jocul stă ceva mai bine. Sunt disponibile 15 hărţi şi 3 moduri de joc – DeathMatch, Domination, Battle Royale – precum şi posibilitatea de a crea alte moduri personalizate prin setarea regulilor într-un Custom mod. Spre deosebire de single-player, multiplayer-ul foarte distractiv, mai ales împotriva oponenţilor umani, fie în LAN sau online. Aici veţi descoperi acel ritm rapid pe care probabil l-aţi aşteptat în van în single-player, şi veţi găsi jocul cu adevărat interesant. Mai ales că puteţi alege dintre 3 facţiuni distincte (JTF, Dictator, Terrorist), având astfel posibilitatea să vedeţi şi să conduceţi diverse vehicule militare moderne din întreaga lume reproduse la un detaliu destul de mare.

    Joint Task Force poate fi considerat un joc bun, deşi ar fi putut avea parte de câtevă retuşări. Luând în considerare partea de micromanagement, nu pot să recomand campania single-player decât celor cu adevărat pasionaţi, dar pentru restul fanilor RTS multiplayer-ul se va dovedi cel puţin interesant.