Jurnal din Lombardia: Realitatea a mii de familii din Italia. Mărturiile unei românce din ZONA ROȘIE

Italia a luat măsuri drastice pentru a limita răspândirea infecțiilor cu noul coronavirus. Din mijlocul ”zonei roșii”, închise de autorități, Adela Mohanu, o jurnalistă de origine română, povestește momente din viața de zi cu zi, situații incredibile, pe care oamenii n-au crezut că le vor trăi vreodată.

Adela Mohanu, jurnalistă de origine română, stabilită în Italia în regiunea Lombardia, povestește pentru DC News cum vecina sa și-a pierdut soțul bolnav de coronavirus. Mai greu este că acesta a fost înmormântat, fără ca femeia să-și ia rămas bun.

”Mă tot gândesc, de ieri încoace, dacă să scriu asta sau nu. Știți, suntem în Lombardia, regiunea cel mai lovită de epidemie. Am evitat totuși să notez experiențe personale, dacă ele nu sunt relevante pentru fenomen. În ultimele zile, nu am mai scris nici măcar cifrele contagiaților din Italia, pentru că ele devin irelevante în lipsa unei interpretări contextuale.

Realitatea a mii de familii din Italia

Și totuși, viața e făcută din astfel de povești. Iar ceea ce vă voi spune acum este realitatea a mii de familii din Italia ulltimelor săptămâni.

Știam, de câteva zile, că vecinul nostru este internat pe Terapie Intensivă, cu coronavirus. Soția lui se află acasă, în carantină. Am vorbit doar de două ori în această perioadă, o dată strigând una la alta, ca să ne auzim - ea din garaj, eu pe trotuar - și altădată prin interfon. Părea optimistă, spera să treacă totul cât mai repede și viața să meargă mai departe.

”L-au dus la cimitir”

Ieri însă am primit mesajul pe care n-aș fi vrut să îl citesc niciodată. "Sunt vecina. Soțul meu ne-a lăsat. L-au dus deja la cimitir, dar eu nu am putut să merg, sunt tot în carantină". El și-a trăit ultimele zile singur, pe un pat de spital, ea singură, închisă în casă. Fără să îl mai vadă măcar o dată înainte să fie îngropat. Fără să poată îmbrățișa pe nimeni. Fără să fie îmbrățișată, singură cu toată durerea ei. Am ieșit în stradă, să văd dacă e vreo urmă de doliu, măcar poarta să poată plânge alături de celelalte porți. Nimic. Niciun om, nicio floare.

Mobilizare uriașă în România

Nu vreau să dau lecții, cred că toată lumea a înțeles deja dramatismul situației. Mobilizarea pe care o văd în România, cel puțin din partea societății civile, mi se pare fantastică. Răspunsul e mult peste nivelul de conștientizare din Italia, la începutul epidemiei.

Singurul lucru pe care poate mi l-aș mai dori este să rămânem oameni și cu cei care ar fi putut lua virusul. Să-i mai întrebăm de sănătate.

Sănătate!”, este mesajul Adelei Mohanu aflată în regiunea Lombardia.