kill.switch Review

kill.switch Review

   In ziua de azi este destul de dificil sa vii cu un joc cu adevarat inovator pe piata. Fie ca e vorba de first person shootere, rpg-uri, 3D Action-uri sau strategii, s-a ajuns deja intr-un punct in care revolutionarea unui intreg gen nu mai este chiar atat de usoara sau la indemana oricui si de aceea jocurile care apar acum pe piata sunt dezavantajate daca nu au un asa zis “selling point” care sa impresioneze cumparatorii (grafica se pare ca e preferata producatorilor). Cu toate acestea, se mai intampla uneori sa mai apara cate un joc care sa impresioneze printr-un core gameplay foarte bun, nefiind insa ajutat foarte mult de aspectele tehnice.

     Acesta este si cazul lui kill.switch, un military 3rd person action, creat de Namco si portat pe PC de catre Bitmap Brothers. Si cu toate ca avea un potential imens, jocul se va pierde mai mult ca sigur in pleiada de titluri mediocre aparute in acest an si nu din cauza ca ar fi un joc prost, ci din cauza lipsei banilor si a timpului dedicat portarii lui pe PC. De fapt, nici nu stiu la ce succes se asteptau cei de la Namco cu un joc care poate fi terminat in cateva ore pe cel mai mare nivel de dificultate, cu rejucabilitate aproape nula si care nu are nici macar optiunea de multiplayer, devenita standard in 99% din jocurile pentru PC.

  Ca si cum toate acestea n-ar fi fost de ajuns, story-ul din kill.switch este de o ambiguitate demoralizanta, iar la sfarsitul jocului veti ramane cu mai multe semne de intrebare decat raspunsuri. Misiunile pe care va trebui sa le duceti la capat nu sunt legate intre ele printr-un fir narativ, obiectivele generale fiind ori sa omorati pe cineva anume, ori sa aruncati in aer o anumita instalatie, fara nici o alta motivatie in plus. De fapt, inca din start veti banui ca ceva nu este in regula, dar cu aceasta lipsa acuta de informatii adiacente, va fi foarte greu sa va dati seama ce se intampla de fapt . Nici filmuletele dintre misiuni nu ajuta foarte mult, dar trebuie remarcata insa calitatea excelenta a acestora, care impreuna cu un voice acting la fel de bun, contureaza foarte bine personajele din joc, chiar daca nu suficient de mult.

     Nici despre gameplay nu sunt foarte multe de spus, fiindca el se bazeaza exclusiv pe asa-zisul Offensive Cover System, care permite atat jucatorului, cat si soldatilor inamici sa foloseasca orice obiect de decor pentru acoperire, fie ca este vorba de un stalp, masina distrusa, canapea, o masa rasturnata sau un scaun. Din pacate, jucatorul nu va putea sa-si creeze pe loc o zona de acoperire, rasturnand o masa spre exemplu, ci va trebui sa se foloseasca doar de ce i-au pus la dispozitie producatorii.
     Damage-ul este si el destul de apropiat de realitate, un headshot fiind fatal de fiecare data. Pentru a reduce riscul unei astfel de lovituri, veti avea posibilitatea sa trageti la intamplare de dupa zona de acoperire, modul acesta de tintire fiind insa destul de ineficient. Ce-i drept, viata soldatului pe care-l controlati se va regenera dupa un timp, la fel ca si scutul din Halo, aceasta gaselnita fiind probabil un mod de a compensa faptul ca jocul nu salveaza decat la sfarsitul misiunilor. Veti gasi insa si medikit-uri pe parcursul misiunilor, care va vor fi de mare folos deoarece intotdeauna va veti afla in inferioritate numerica, ajungand uneori sa va luptati cu zeci de inamici odata.
     Spre surprinderea mea, acestia s-au dovedit mult mai inteligenti decat m-as fi asteptat intr-un astfel de joc. Ei vor incerca sa va flancheze ori de cate ori au ocazia, o parte din ei executand foc de acoperire in timp ce restul vor incerca sa va ia prin surprindere. De asemenea, inamicii se bazeaza pe vaz si auz pentru a va detecta si veti avea posibilitatea sa-i surprindeti tragand la intamplare in directia lor, pentru a-i forta sa se ascunda si sa va piarda din raza lor vizuala.