King Arthur – The Role-playing Wargame – RePlay Review

King Arthur – The Role-playing Wargame – RePlay Review

Legenda regelui Arthur este una din acele istorisiri fără vârstǎ, care a avut parte de atât de multe interpretǎri de-a lungul timpului încât fiecare abordare pare a aduce ceva nou, fǎrǎ a-i ştirbi aura de mister şi aventurǎ. Iar cei de la Neocore Games au încercat piaţa cu degetul prin King Arthur: The Role-playing Wargame, un titlu ce-şi propune sǎ-i ademenească atât pe amatorii de RPG-uri, cât şi pe cei pasionaţi de strategie.

Tu eşti Arthur Uther Pendragon, un flǎcǎu ce tocmai a devenit celebru în întreaga Britanie dupǎ ce a reuşit sǎ smulgǎ sabia Excalibur dintr-un bolovan, fapt ce i-a atras admiraţie şi invidie deopotrivǎ. Întrucât nu eşti încǎ rege (şi sunt destui care se jurǎ că nici nu vei ajunge vreodatǎ), trebuie sǎ aduni în jurul tǎu cavalerii mesei rotunde, sǎ le bagi minţile-n cap lorzilor care ţi se pun în cale şi sǎ biruieşti monştrii ce se scurg din pǎdurea Bedegraine, asta pentru cǎ Britania vremurilor respective se teme mai puţin de saxoni şi mai mult de invadatorii mistici ce sǎlǎşuiesc în codrul ce se află la nord de zidul lui Hadrian.

Pentru a putea emite prentenţii la tron trebuie întâi sǎ cucereşti cât mai multe provincii, iar pentru asta ai nevoie de o armatǎ şi de un cavaler în fruntea ei, pentru cǎ unitǎţile fǎrǎ comandant nu pot sǎ facǎ vreun pas. Fiecare provincie are un sǎtuc unde se pot recruta unitǎţi noi şi vindeca cele rǎnite în luptǎ, precum şi câteva locuri interesante ce oferǎ diverse bonusuri, cum ar fi puncte de cercetare sau experienţǎ pentru armata staţionatǎ acolo. De asemenea, fiecare provincie are un anumit numǎr de locuitori, un factor de loialitate, precum şi o producţie de aur şi mâncare, resurse ce sunt necesare pentru întreţinerea armatei.

Mişcǎrile pe harta strategicǎ au loc pe ture şi iniţial am fost încântat de împǎrţirea acestora în anotimpuri, sperând la un model preluat din venerabilul Lords of the Realm. De fapt, modelul economic e mult mai simplist, astfel că iarna e o turǎ de întreţinere când armatele nu se pot mişca, recoltele şi taxele de peste an intrǎ în vistierie şi se pot da legi şi edicte, iar vara trupele se deplasează ceva mai repede. Problema întreţinerii armatei poate pune ceva dificultǎţi, mai ales cǎ venitul din exploatarea regiunilor nu ajunge decât iarna la buget. în timp ce soldaţii au nevoie de hranǎ tot anul.

Ca să balansezi aceste cheltuieli, cavalerilor aflaţi în serviciul tǎu li se pot oferi pânǎ la trei provincii pe care sǎ le guverneze, aceştia putând sǎ le sporească eficienţa sau, din contrǎ, sǎ le aducǎ la sapǎ de lemn şi în pragul revoltei. Asta pentru cǎ fiecare cavaler are o serie de atribute care pot sǎ-l ajute sǎ guverneze sau care-i dau bonusuri pe câmpul de luptǎ.

„Administrarea” cavalerilor reprezintǎ unul din plusurile jocului, fiind vorba de un sistem complex şi interesant. Dincolo bonusuri, nobilii în armură strălucitoare beneficiazǎ şi de atribute precum Leadership sau Fight, ce pot fi îmbunătăţite odatǎ cu avansarea în nivel a respectivului şi având efecte ce variază de la menţinerea moralului armatei şi cât de bine se descurcǎ eroul şi trupa lui în luptǎ până la câtǎ experienţǎ primeşte. De asemenea, fiecare cavaler are şi o specializare, fiind disponibile trei clase: Sage, Champion sau Warlord, fiecare cu propriile abilitǎţi, cum ar fi diverse vrǎji ofensive, defensive sau atacuri speciale.

Mai mult, un erou poate fi echipat cu patru artefacte ce-i îmbunǎtǎţesc atributele, abilitǎţile speciale sau îl fac mai iubit în fiefurile sale. Şi dacǎ oferta nu vi se pǎrea completǎ, aflaţi cǎ fiecǎruia i se poate da de nevastǎ o domniţǎ, care şi ea poate avea câteva atribute interesante, cum ar fi frumuseţea (creşte loialitatea provinciilor) sau cicǎleala (scade viteza armatei soţului). Aceste doamne de viţǎ nobilǎ se pot alǎtura şi curţii lui Arthur, fie prin salvarea lor din ghiarele duşmanului (clasic), fie ca recompensǎ pentru vreun quest, sau pot fi chiar cumpǎrate de la iarmaroc.

Însă nu numai cavalerii pot creşte în nivel, ci şi trupele acestora, organizate în clasicul triunghi cavalerie-infanterie-arcaşi, cu câteva prezenţe interesante din domeniul fantasticului, cum ar fi uriaşi sau fantome. Toate aceste trupe au propriile valori de atac, apǎrare şi stamina pe care şi le pot îmbunǎtǎţi atunci când avanseazǎ, iar o datǎ la cinci niveluri primesc şi o abilitate specialǎ, cum ar fi invizibilitatea pe timp de noapte sau un galop mai sǎnǎtos.

Charge!

Luptele se desfăşoară în timp real, după modelul popularizat de cǎtre Total War, dar cu câteva diferenţe, cum ar fi Victory Points. Acestea reprezintǎ diferite obiective pe câmpul de luptǎ, de obicei în locuri strategice, cum ar fi un vârf de munte sau în inima unei pǎduri, care odatǎ cucerite asigură erodarea moralului adversarului, pânǎ în punctul în care o ia la fugǎ. E posibil deci sǎ fii victorios fǎrǎ o confruntare directǎ, dar ar fi pǎcat, întrucât avem toate elementele care să asigure nişte lupte interesante: terenul are o importanţǎ majorǎ, modul în care opui unitǎţile corecte adversarului de asemenea, ca sǎ nu mai vorbim de vrǎji şi abilitǎţi speciale.

Totuşi, existǎ câteva probleme ce ţin de echilibrul între beligeranţi. Astfel, cel puţin pânǎ la apariţia unitǎţilor dotate cu scuturi sau armuri mai rǎsǎrite, arcaşii sunt nişte mici zei pe câmpul de luptǎ. Orice atac frontal asupra lor e sortit eşecului, chiar şi antidotul lor tradiţional, cavaleria, sfârşind penibil de repede sub o ploaie de sǎgeţi. Şi chiar dacǎ supravieţuiesc într-o proporţie acceptabilǎ, bieţii cǎlǎreţi vor fi masacraţi de cǎtre bricegele elveţiene ale arcaşilor, ceea ce nu mi se pare tocmai corect.

AI-ul este de asemenea evoluat şi lipsit de milǎ, folosind terenul şi abilitǎţile speciale cu eficienţǎ maximǎ, lucru care mi-a fost clar în momentul în care mi-am poziţionat proprii arcaşi pe o culme, teoretic în avantaj faţǎ de cei adverşi, doar ca sǎ-i gǎsesc dupǎ câteva clipe de neatenţie pe toţi cu burta-n sus. Problema a fost acceptatǎ ca atare şi de cǎtre producǎtori, care au introdus o opţiune intitulată foarte sugestiv „Weaker archers”, opţiune care cel puţin la începutul aventurii este indispensabilă.