Legacy of Kain: Defiance Review

Legacy of Kain: Defiance Review

A incerca sa explici aceasta serie in cateva cuvinte este imposibil. Multitudinea personajelor, rolul acestora uneri confuz sau actiunile lor cateodata inexplicabile conduc catre o increngatura de secvente aparent fara nici un rost. Marele avantaj al fiecarui joc al seriei de pana acum este ca toate iti ridica mai multe intrebari pe masura ce afli, putin cate putin, istoria tinutului Nosgoth si a conducatorilor acestuia. Spun avantaj, pentru ca aceasta este rotita care motiveaza jucatorul spre terminarea tuturor, indiferent de calitatea gameplay-ului, atat de diferita de la un titlu la altul. Indiscutabil este faptul ca avem in fata una dintre cele mai lungi si mai complexe povesti pusa vreodata in spatele unui joc. Practic, fiecare titlu este o piesa a unui puzzle care iti arata, dar iti si ascunde in acelasi timp soarta personajelor. Daca ar trebui totusi sa concentrez acest episod intr-o singura fraza as spune ca acum este momentul in care Kain descopera cine este adevaratul sau dusman, insa acesta este doar un punct de vedere, caci, pe de cealalta parte, Raziel afla cine sau mai bine zis ce este el cu adevarat.

Despre Cercul celor Noua, lupta dintre cele doua rase, Stalpi, asasinarea lui Ariel, nasterea, moartea si renasterea ca vampir a lui Kain si dilema acestuia, aflati ori din titlurile anterioare ori citind manualul. Destinul lui Raziel, unul din fostii locotenenti ai lui Kain de pe vremea cand acesta conducea Nosgoth-ul, este unul tragic de la bun inceput, iar odata cu acest episod traditia se mentine. Kain este tipul conducatorului decazut, uneori arogant si infumurat, alteori ganditor si plin de talc. Faptul ca soarta fiecaruia este strans legata de a celuilalt i-a determinat pe cei de la Crystal Dynamics, producatorii jocului, sa adopte o perspectiva duala in ceea ce priveste gameplay-ul. Practic, veti juca pe rand cu Kain sau Raziel, pana cand, intr-un final, acestia se vor intalni. De ce si cu ce scop are loc aceasta, ramane sa descoperiti singuri, insa idea principala este ca nimic nu e ceea ce pare a fi.

Faptul ca fiecare capitol este jucat cu alt personaj poate fi la prima vedere o stire extrem de imbucuratoare. Ceea ce nu se poate observa de la bun inceput este ca de multe ori acestia vor trece prin exact aceleasi locuri, dar in perioade de timp diferite. Veti descoperi, de exemplu, ca stiti solutia unui anumit puzzle, insa din fericire fiecare personaj il va trata in modul sau caracteristic, asa ca nu va fi destul de usor sa avansati. De fapt, dificultatea acestui joc rezida aproape in totalitate in complexitatea puzzle-urilor care combinata cu un design al nivelelor extrem de intortocheat si lipsa hartii sau imposibilitatea de a controla camera duc uneori la un sentiment de frustrare accentuat sau chiar la manifestari violente asupra tastaturii. Alteori, un cut-scene scurt iti arata drumul pe care trebuie sa-l parcurgi, insa asta se intampla doar pe la inceputul jocului. Dupa ce ati trecut de primul sfert, probabilitatea ca drumul inainte sa se afle inapoi este atat de mare incat pot sa jur cu mana pe inima ca acesta este unul dintre putinele jocuri de acest gen pe care mi-a fost dat sa-l termin. De obicei insa, aceasta tendinta se manifesta abia dupa ce ati dobandit un artefact sau o noua imbunatatire a reaver-ului lui Raziel.
Obiectivele sunt si ele descrise destul de vag, un lucru care de multe ori sporeste confuzia in loc sa o diminueze. Un alt indiciu ca drumul ales este cel bun, chiar daca sunteti siguri ca ati mai trecut prin acel loc de cateva ori, este aparitia inamicilor. Daca e liniste si pace, ori nu aveti ce cauta pentru moment acolo, ori nu ati apucat-o pe unde trebuie.

Puzzle-urile se rezuma in general la a gasi un anumit artefact sau parti ale emblemei vampirilor, la imbunatatirea Reaver-ului lui Raziel ori la gasirea unei metode pentru a deschide o usa sau o poarta pentru a avansa mai departe. Pe parcursul nivelelor veti gasi ancient tomes (cate 10 pentru fiecare personaj) care va deblocheaza cateva materiale bonus din cadrul sectiunii cu acelasi nume sau bonus orbs, sfere care ori va dau talismane de viata sau mai bine zis fragmente ale acestora – trei fragmente fac un talisman, moment in care vi se mareste viata – sau telekinetic runes, imbunatatindu-se astfel posibilitatile telechinetice. Cat priveste folosirea acestor capacitati, Kain este ceva mai dotat la inceput. El poate arunca arcasi in hau sau isi poate ridica inamicii in aer, ceva mai tarziu aprinzand chiar obiectele flamabile. Pentru Raziel, aceste puteri vor lua un avant enorm in momentul in care el va trebui sa miste obiecte la care nu va putea ajunge sau sa sparga bucati de zid sau statui. In general, pentru puzzle-uri va trebui sa folositi tasta pentru controlul manual al tintei si, doar cand aceasta se coloreaza in rosu, sa activati telechinezia. Spun asta, pentru ca de obicei TK blast-ul este cuplat cu un autoaim simplu, dar eficient, care va da posibilitatea sa loviti inamicii pe care nu ii vedeti datorita pozitionarii nefericite a camerei.

Fiecare dintre cele doua personaje are o serie de caracteristici care il individualizeaza in comparatie cu celalalt. De aici si din alternarea celor doi pe parcursul jocului au sperat probabil producatorii ca va veni placerea de a juca acest titlu pana la capat. Kain, vampir fiind, poseda cateva calitati celebre ale acestora, cum ar fi consumarea sangelui inamicilor, plutirea prin aer sau parcurgerea unor distante mari cu ajutorul unei sarituri. Intr-o lupta, interesant este faptul ca in cazul in care doi inamici sunt vulnerabili in acelasi timp, Kain le poate suge singele concomitent. Uneori, numarul acestora este coplesitor, astfel incat aceasta procedura, care dureaza cateva secunde, nu mai este folosita pentru a va reumple viata, ci pentru a-i anihila mai repede. Plutirea prin aer este asemanatoare cu cea din Blood Omen 2, dar, in comparatie cu acel titlu, Kain nu se mai poate face invizibil ori de cate ori trece prin ceata. Acest lucru se realizeaza acum in mod automat in momentul in care el trebuie sa treaca de partea cealalta a unei porti sau a unei ferestre cu zabrele din fier. Aversiunea sa fata de apa se pastreaza, asa ca fiti foarte atenti sa nu cadeti in mrejele ei deoarece acest lucru ii este fatal.
Principala deosebire dintre cei doi este ca Raziel poate oricand se treaca din lumea materiala in cea spectrala, dar si invers in anumite conditii. Ori de cate ori calea nu este evidenta intr-una, ea vi se va deslusi in cealalta. Fiecare dintre cele doua are avantajele si dezavantajele ei. In lumea materiala Raziel poate deschide usi, poate lua si folosi artefacte sau muta obiecte, actiuni imposibile in partea cealalta. In cea spectrala el poate trece prin porti sau ferestre zabrelite (ceea ce Kain face automat in lumea materiala) sau poate accesa zone la care pana atunci nu putea ajunge. Acest din urma lucru se datoreaza faptului ca in lumea spectrala mediul inconjurator este distorsionat, astfel incat aici poti pluti dintr-un loc in altul sau poti sari de pe un stalp pe altul mult mai usor. Hrana lui Raziel nu este reprezentata de sange, ci de sufletele inamicilor morti. La fel ca si in cazul lui Kain, acesta este modul prin care isi poate reface viata. Aripile lui, sau ce a mai ramas din ele, ii permit de asemenea sa pluteasca dintr-un loc in altul, iar natura sa ii da voie sa intre in apa. Neavand nevoie de oxigen pentru a supravietui in mediu subacvatic, nu veti fi niciodata presati de timp. Dimpotriva, daca va aflati intr-unul din nivelele care contin si astfel de zone, puteti foarte bine sa intrati in lumea spectrala, moment in care apa va disparea, si va veti plimba pe fundul ei ca si cum ati fi la suprafata. Pentru a trece in lumea materiala insa, va trebui sa gasiti mai intai un loc in care gazele emanate de un cadavru sa fie vizibile. Din fericire asemenea locuri sunt destul de des intalnite, astfel incat nu va fi nevoie sa cautati prea mult.

Armele celor doi, la prima vedere diferite, sunt de fapt una si aceiasi sabie, Soul Reaver. Kain a dobandit varianta materiala a acesteia, iar pe parcursul jocului ea va fi imbunatatita pe masura ce el gaseste bucati din emblema vampirilor. Fiecare fragment ii va da posibilitatea sa foloseasca cate o vraja. Lovindu-si inamicii, sabia le fura energie pe care o stocheaza pentru uzul sau personal, iar in momentul in care este destula – moment indicat de bara de rigoare – Kain poate arunca o anumita vraja asupra celorlalti, in functie de fragmentul din emblema care este activat. El poate astfel sa incetineasca timpul sau sa imprastie ura in jurul lui, moment in care acestia vor incepe sa se lupte intre ei. Versiunea lui Raziel apartine taramului spectral. Pe parcursul jocului, acesta se va deplasa in diferite locatii folosind portaluri special create pentru asa ceva. Aici, el va putea sa ii confere Soul Reaver-ului noi puteri prin adaugarea unor forte apartinand ori luminii sau intunericului ori celor patru elemente (aer, foc, apa si pamant). Cu ajutorul lui Dark Reaver pot fi stinse sferele luminoase sau Raziel se poate face invizibil, iar cu ajutorul lui Light Reaver sferele intunecate se pot aprinde. Importanta acestor doua Reavere este cruciala, mai ales pe parcursul capitolului 4 unde sunt si descoperite, unul dintre cele mai incalcite si dificile nivele din tot jocul.
In rest, Air Reaver activeaza jeturile de aer care il pot purta pe Raziel la inaltimi la care i-ar fi fost imposibil sa ajunga, Fire Reaver este folosit pentru a aprinde obiectele flamabile, Water Reaver poate ingheta cascadele pentru a le folosi pe post de suport pentru a ajunge la un nivel superior, iar Earth Reaver activeaza platforme de piatra plutitoare. Bineinteles, fiecare dintre ele, odata incarcate cu destula energie, pot arunca o vraja diferita asupra inamicilor din jurul lui Raziel, foarte binevenita fiind cea apartinand Reaver-ului de foc, acestia fugind ingroziti de flacarile care i-au cuprins.