Lionheart: Legacy of the Crusader Review

Lionheart: Legacy of the Crusader Review

 Totul a inceput in 2002, cand in numarul lunii ianuarie al revistei suedeze PC Gamer a fost publicata o stire ce dezvaluia ca se lucreaza la Fallout 3. Dupa cateva zvonuri ce aratau ca numele celei de-a treia parti a seriei va fi Fallout Fantasy, trei luni mai tarziu, dintr-o lista cu viitoarele jocuri distribuite de Virgin Interactive (distribuitori Interplay pentru Europa), reiesea ca acest joc va fi lansat in septembrie 2002. Tot ce se stia in acel moment era ca va fi aratat la E3 2002 si ca va fi un RPG fantasy sau chiar un MMORPG, cu elemente de strategie preluate din Fallout Tactics. Apoi, Black Isle Studios anunta in luna mai Lionheart, un RPG ce promitea jucatorilor acelasi sistem de dezvoltare al caracterelor intalnit in seria Fallout, ceea ce dat nastere la noi speculatii potrivit carora Lionheart nu este altceva decat fostul Fallout Fantasy, zvonuri ce au fost de altfel confirmate ulterior. Cum se anuntase ca Lionheart are acelasi sistem SPECIAL intalnit in Fallout si cum Black Isle Studios efste deja sinonim cu un RPG de calitate, fanii au trecut mai usor peste dezamagirea produsa de amanarea lui Lionheart pana la sfarsitul verii acestui an. Din pacate, majoritatea fanilor au mai fost dezamagiti inca o data, si asta nu din cauza ca Lionheart nu este Fallout 3.

     Aceasta diferentiere este facuta inca din start, prin intermediul firului epic. Daca titlurile Fallout se desfasurau intr-un viitor post-apocaliptic, actiunea din Lionheart are loc intr-un univers medieval paralel. Regele Richard Inima de Leu al Angliei, in timpul celei de-a treia Cruciade impotriva musulmanilor condusi de Saladin (1192), asediaza Acra, oras din Orientul Mijlociu, prilej cu care intra in posesia unor relicve sfinte. In ciuda avertismentelor, Richard efectuaza un ritual numit Disjunction pentru a il ajuta sa castige intregul razboi. Insa are loc un cataclism care are drept efect patrunderea spiritelor, a demonilor si a magiei in lumea reala.      Actiunea propriu-zisa incepe aproape 400 de ani mai tarziu, mai precis in 1588, jucatorul jucand rolul unui descendent al regelui Richard, descendent ce este antrenat intr-o serie de evenimente ce graviteaza initial in jurul furtului catorva relicve sfinte, relicve ce fusesera impartite intre Richard si Saladin ca urmare a aliantei incheiata intre cei doi. Poti parcurge jocul alaturandu-te uneia dintre cele patru factiuni (Cavalerii Templieri, arabii lui Saladin, Inchizitia spaniola sau organizatia secreta a wielders), fiecare avand quest-urile sale specifice, dar si quest-uri comune, astfel ca unele pot fi rezolvate in mai multe moduri. Exista si quest-uri secundare al caror scop este acela de a face rost de experienta, de bani sau de item-uri mai bune, unele fiind destul de bine integrate in poveste, cum ar fi conflictul dintre cersetori si hoti.

     Comparativ cu alte RPG-uri, quest-urile din Lionheart ies in evidenta prin faptul ca aduc in prim plan o serie de personalitati, fictive sau reale, a caror coexistenta este justificata de univesul paralel al jocului, cum ar fi Cervantes, Leonardo Da Vinci, Ioana D’Arc, Machiavelli, Shakespeare si Shylock din piesa Negustorul din Venetia. Din pacate, majoritatea quest-urilor sunt dificil de indeplinit. In primul rand, interfata nu iti dezvaluie informatii despre locatia acestor personaje si a altor NPC-uri. Desi unele locatii au semn dupa care poti deduce ca intri, de exemplu, la armurier, ele nu au un nume si nici nu sunt evidentiate pe harta intr-un fel sau altul, plus ca nu poti face adnotarii proprii. Va trebui sa te plimbi destul de mult prin Nueva Barcelona (prima zona importanta a jocului) pentru a memora aceste locatii si NPC-uri.      De asemenea, cu toate ca exista niste teleportari cu ajutorul carora poti ajunge instantaneu in diferite portiuni ale hartii, in general nu exista scurtaturi, si cum viteza de deplasare a caracterului tau este relativ mica, o buna parte din timpul necesar terminarii jocului consta in dese si lungi plimbari ce devin monotone odata ce ai omorat toti inamicii. Pentru a impaca jucatorii care, odata ce au curatat harta, doresc sa ajunga cat mai repede la NPC-uri pentru a termina quest-urile, dar si pentru cei care cauta permanent provocari, Reflexive Entertainment, cunoscuti pentru Zax: The Alien Hunter, Star Trek Away Team, au recurs la un artificiu intalnit si in Gothic II. In a doua parte a jocului, anumite locatii sunt repopulate cu adversari mult mai puternici. Din nefericire, din acest moment jocul incepe sa puna un accent tot mai mare pe lupte, devenind un fel de Diablo cu un singur quest.      In al doilea rand, dificultatea quest-urilor rezida in faptul ca o parte din inamici sunt foarte greu de invins. Si nu din cauza ca ar avea AI. AI-ul pur si simplu nu exista, indiferent ca este vorba de cel al insotitorilor sau al adversarilor tai. Tot ceea ce stiu acestia din urma este sa te urmareasca pana cand te pierd pe drum, desi unii vin dupa tine chiar si dintr-un nivel in altul. In schimb, in afara de unele momente in care te vei putea lupta cu doi-trei deodata, toata partea de actiune se rezuma la a incerca sa ii omori unul cate unul, deoarece apar sau ii intalnesti in grup avand multe hit points comparativ cu cele ale personajului tau. Este recomandat sa investiti punctele de experienta in probabilitatea de a da cat mai multe critical hits intr-o anumita perioada de timp. Nu este deloc indicat sa va bazati foarte tare pe vraja de heal, deoarece, lupta nu este, cum pare la prima vedere, real-time, ci pe ture. Astfel, desi este suficient un singur click pe inamic pentru a il lovi incontinuu, atunci cand in timpul bataliei veti apela la heal, exista o sansa foarte mare sa incasati o lovitura al carui damage depaseste cantitatea de viata refacuta cu ajutorul acestei vraji. Aceasta sansa depinde in principal de skill-ul Evasion, foarte folositor cand va luptati cu mai multi adversari deodata. Cu atat este mai mare, cu atat puteti incasa mai putin damage sau chiar deloc.

     Nici companionii tai nu stau mai bine la capitolul AI. Puteti avea la un moment dat mai multi insotitori insa nu se poate spune ca in Lionheart exista conceptul de party. Si asta datorita controlului inexistent pe care il aveti asupra lor. In afara de faptul ca le puteti ordona sa stea pe loc sau sa mearga cu voi si ca pot beneficia de efectele unor vraji, nu le veti putea da nici o arma, nici un item si nici nu puteti vedea sau simti ca ei cresc in experienta. Daca companionul tau ti s-a alaturat ca urmare a unui quest, cel mai bine este sa il lasati undeva in spate, caci la primul contact cu inamicii se va duce direct spre ei si, in general, va muri in cateva secunde, caz in care quest-ul respectiv va intra in categoria failed. In loc sa va concentrati asupra adversarilor si sa ii atrageti unul cate unul, va trebui intrati direct in mijlocul lor si sa va straduiti sa nu va moara insotitorul. Daca acesta este, de exemplu, un vrajitor, pur si simplu, nu ii poti ordona sa stea intr-un anumit loc si sa casteze vraji. Prima data cand am realizat asta a fost atunci cand a trebuit sa il omor de unul singur pe seful goblinilor – goblinii sunt de altfel singura rasa tolkiana din joc, fapt remarcabil daca ne uitam la majoritatea RPG-urilor aparute. A iti pune pe liber insotitorul (temporar sau nu) echivaleaza uneori cu incremenirea lui in acel loc, chiar daca in jurul lui roiesc adversari care il lovesc.      Privind bossii, unii sunt atat de puternici, incat pentru a ii bate veti avea nevoie de cat mai multe vraji si de un nivel mai mare al caracterului. Astfel, senzatia de nelinearitate din prima parte a jocului este diminuata destul de drastic, caci, pentru a avea un anumit nivel de experienta necesar pentru a invinge acest tip de inamici, va trebui in prealabil sa curatati cat mai multe nivele de monstri. Este aproape imposibil sa omorati un boss mai devreme decat este permis de mecanismul jocului, si asta doar daca aveti noroc si reusiti sa faceti multe critical hits sau daca multe din loviturile lui isi vor gresi tinta din cauza ca ati investit in Evasion. Dupa cum se observa, aici nu exista, ca in Gothic II, conceptele "daca nu risti, nu castigi" si "cu atat esti mai rapid si mai indemanatic, cu atat ai sanse mai mare sa invingi". Aici conteaza norocul, dar mai ales modul in care ti-ai creat personajul la inceputul jocului. In functie de caracteristicile acestuia se calculeaza, intr-un mod destul de complicat, damage-ul pe care il faci si cel pe care il incasezi.

   Crearea personajului este, de altfel, unul din punctele forte ale lui Lionheart, personaj ce este caracterizat prin tipul rasei, prin atribute, skill-uri, traits si perks. Dupa Disjunction, omenirea a evoluat in patru rase: human, sylvant, demokin si feralkin. Demokins au trasaturi demonice care nu le afecteaza insa comportamentul, ci se regasesc in plan fizic (limba despicata, sange acid). Sylvants sunt urmasii celor afectati cel mai mult de Disjunction, fiind rasa cea mai predispusa la magie, ceva mai mici de statura si destul de slabi din punct de vedere al fortei, iar Feralkins sunt fiinte robuste, puternice, cu caracteristici asemanatoare animalelor. Spre deosebire de cele trei rase, oamenii nu au racial traits, ei in general fiind o rasa echilibrata.      Dupa cum spuneam mai sus, Lionheart contine acelasi sistem SPECIAL format din sapte atribute: strength, perception, endurance, charisma, intelligence, agility, luck) intalnit in Fallout. Ca si acolo, nici aici nu exista clase, jucatorul fiind absolut liber sa isi dezvolte caracterul dupa cum doreste. Aceste atribute au o influenta directa asupra skill-urilor impartite in cinci categorii mari: combat, thieving (non-magic) si divine, thought si tribal (magic). Ultimele trei sunt alcatuite la randul lor din subcategorii ce contin fiecare patru sau cinci vraji. Investirea de skill points, dobandite dupa fiecare level up, in cele trei discipline magice se reflecta in mod arborescent asupra vrajilor. De mentionat ca eficienta acestora (damage si durata mai mare, mana consumata mai putina) nu creste totusi in mod egal, ci de la stanga la dreapta. Extrem de suparator este faptul ca nu ai un buton de confirmare atunci cand investesti respectivele skill points. Nu poti vedea dinainte cum evolueaza o anumita vraja daca investesti, sa zicem, 10 skill points. Odata facut acest lucru, nu mai exista cale de intoarcere, decat doar daca apasati load. Butonul de confirmare lipseste si in cazul tranzactiilor de item-uri unde exista o diferenta mare intre preturile obiectelor vandute si preturile celor cumparate, astfel ca va veti invata sa faceti salvari dese pentru a evita vanzarea din greseala a unui item foarte valoros.      Particularizarea propriului caracter se poate face si prin intermediul a maxim trei tag skills, nimic altceva decat skill-uri a caror valoare si eficienta creste foarte repede, dar si prin traits (optionale, maxim doua) cu avantaje, dar si cu dezavantaje privind valorile skill-urilor. In schimb, la fiecare al treilea nivel atins de personajul vostru veti putea alege cate un perk (in Neverwinter Nights, aceste abilitati speciale se numesc feats). Fiecare perk va va oferi diverse bonus-uri privind atributele, skill-urile si resistentele, bonus-uri ce pot fi deosebit de importante, in functie de modul in care caracterul vostru a evoluat. Referitor la resistente, valorile lor exprima procentual damage-ul sustras din damage-ul total al fiecarui tip de atac: crushing, slashing, piercing, cold, fire, electrical, acid, disease si poison. Aceste rezistente depind la inceput de atributul endurance, insa ele pot fi modificate in functie de castarea unor vraji, de alegerea anumitor traits sau perks sau de purtarea anumitor armuri sau item-uri magice.

     In pofida varietatii relativ mari a armurilor, a item-urilor magice si a armelor, cu greu veti putea gasi obiecte unice. De exemplu, am folosit sabia gasita pe la jumatatea jocului pana la sfarsit, chiar daca adversarii, dupa cum mentionam mai sus, au devenit din ce in ce mai puternici si mai numerosi. Este evident ca producatorii au dorit ca Lionheart sa fie un RPG echilibrat din acest punct de vedere, mai ales ca majoritatea obiectelor, ca si in cazul traits, au influente pozitive, dar si negative privind atributele si skill-urile personajului tau. Astfel, vor fi dese situatiile in care veti avea in inventar doua-trei armuri sau mai multe sabii pe care sa le schimbati in functie de tipul inamicilor si damage-ului acestora. Insa, la fel ca si in Morrowind, nu puteti cara decat un anumit numar de obiecte, greutatea totala depinzand de valoarea atributului strength. Din fericire, obiectele au o durabilitate infinita si nu dispar odata lasate jos.      In inventar toate item-urile poti fi accesate dupa categorii, insa marimea lor va poate pune in situatia de a nu gasi totusi asa de repede obiectul dorit, mai ales daca va aflati in mijlocul unei lupte. Exista optiunea de a pauza jocul pentru a face modificari privind shortcut-urile si de a schimba armele si armurile, dar nu se pot casta vraji, plus ca vor fi dese situatiile in care cand veti porni jocul veti incasa cel putin o lovitura. Pe de alta parte, este de mentionat ca damage-ul provocat adversarilor tai depinde si de cele cinci tipuri de lovitura (hectic, quick, normal, planned, calculated) si de selectarea zonei in care vreti sa loviti (cap, corp, maini, picioare).