Loki – RePlay Review

Loki – RePlay Review

  Când un studio de jocuri se specializează pe un anumit gen, o schimbare în tipar poate reprezenta o reală provocare, deoarece nu ştii dacă această încercare va fi un succes sau un semn că ar trebui să rămâi la ce ştii mai bine să faci. Prima incursiune a studiourilor Cyanide în lumea hack’n slash-urilor o reprezintă Loki, titlu similar cu venerabilul Diablo 2, alegere care pe de o parte le-a permis studiourilor franceze să meargă pe o reţetă deja testată, dar care pe de altă parte nu le va aduce foarte multe puncte în privinţa originalităţii.
        Cu toate că într-un astfel de joc povestea nu contează foarte mult, fiind de multe ori o simplă scuză pentru a ne da un motiv ca să continuăm măcelul, în Loki avem de-a face cu un amalgam de mitologii – Greacă, Egipteană, Aztecă şi Nordică – acestea determinând şi tipul personajelor şi monştrilor pe care îi vom întâlni. Principalul lucru pe care trebuie să-l ştiţi este că Seth, zeul egiptean al răului şi haosului, a reuşit cumva să scape din temniţa sa eternă şi vrea să cucerească Universul, pentru asta întenţionând să elimine şi zeii care ar putea să-l oprească. Toţi zeii.
       Un aspect interesant este că povestea din Loki este diferită pentru fiecare erou în parte – războinic Grec sau Nordic, vrăjitor Egiptean şi shaman Aztec – tipul personajului determinând cursul acțiunii, abilitățile şi puterile magice care pot fi deblocat cât și adversarii/monștrii pe care-i va întâlni. Aşa cum era de aşteptat, fiecare erou este axat pe un anumit stil, războinicul Nordic fiind expert în lupta corp la corp (şi preferatul meu din acest motiv) în timp ce shaman-ul Aztec va prefera să folosească în principal magia. Depinde de preferințele proprii ce personaj veţi alege, toţi eroii având puncte forte şi slabe, acest aspect, împreună cu campaniile diferite, contribuind enorm la capitolul rejucabilitate – un punct esenţial pentru orice hack’n’slash.

       Personal, am considerat mereu ca action-RPG-urile sunt printre cele mai relaxante jocuri, fiind capabile să-i destindă chiar şi pe cei mai necăjiţi şi obosiţi oameni, care muncesc toată ziua din greu şi vor să se relaxeze o oră-două înainte să se culce. Pentru acest lucru e nevoie însă de trei lucruri: un sistem de skill-uri bine pus la punct, o mulţime de obiecte şi inamici serviţi în cantităţi cât mai mari.
       Aşa cum era de aşteptat, skill tree-ul este specific fiecărui personaj, abilităţie mulându-se pe stilul de joc al eroului respectiv. În total sunt peste 200 de skill-uri disponibile, eroul tău având posibilitatea să venereze unul dintre cei trei zei importanţi din panteonul său, primind în acest fel bonusuri pentru skill-uri. Te poți axa atât pe abilităţi ofensive cât și pe cele defensive, în primul caz fiind însă nevoie şi de ceva răbdare, deoarece la început abilităţile ofensive sunt puțin mai “greoaie” în ceea ce privește dezvoltarea.
       Pe lângă skill-uri, obiectele joacă un rol foarte important. Drept urmare, în Loki veți avea acces la nenumărate arme, poțiuni, coifuri, scuturi, inele, diademe şi armuri care de care mai excentrice, toate specifice unui hack’n’slash care se respectă din acest punct de vedere şi în ton cu fiecare civilizaţie de care aparţin. Dacă aveţi prea multe obiecte cu voi (ceea ce nu va fi foarte greu), puteţi să le oferiţi ca ofrandă zeilor pentru a primi câteva puncte de credinţă în plus. Sau, alternativ, puteţi vizita o fierărie pentru a încerca să creaţi obiecte noi din cele existente, eventual adăugând şi câteva rune pentru a obţine bonusuri magice deloc de neglijat.

  Interfaţa din păcate lasă de dorit. Probabil că unora li se va părea utilizabilă, însă butoanele minuscule și scrisul neinteligibil din timpul dialogurilor vor fi un real obstacol pentru cei care stau cam prost cu vederea. De cele mai multe ori veți prefera să înaintați în joc deschizând cât mai puţin inventarul, deoarece vă va crea o mica durere de cap timpul petrecut pentru descifrarea fiecărui item în parte. Nu tocmai o bilă albă atunci când ai de-a face cu sute de obiecte şi combinaţiile aferente pe care trebuie să le testezi ca să obţii cele mai bune rezultate.
       Grafica jocului este destul de bună, cu multe efecte speciale, paleta de culori fiind foarte diversă. Designul monştrilor, armurilor şi armelor este bine realizat și atractiv (de exemplu “lansatorul de rachete magice” – Chakram) însă tocmai eroii par să fi fost neglijaţi de către producători la capitolul estetic, aspectul lor fiind cam butucănos şi neîngrijit. De asemenea, chiar dacă la prima vedere texturile arată bine și chiar impresionează, după o perioadă de joc ele vor deveni repetitive, iarba fiind unul dintre exemplele perfecte sau temnițele pline de monștri, în care lumina va fi destul de precară. Și acest aspect al luminozităţii îl pot trece pe lista neagră, pentru că nu de puține ori veți încerca să dați contrastul monitorului spre maxim deoarece jocul nu oferă o astfel de opțiune.
       Spre deosebire de cerințele minime recomandate de către producători (care mi se par o glumă) nu v-aș recomanda să jucați Loki fără a avea măcar un procesor dual-core și o placă video cât de cât “potentă”. Și asta mai ales din cauză că Loki foloseşte un sistem de fizică care, chiar dacă nu foarte avansat, mănâncă foarte multe resurse, mai ales în momentele în care scena este foarte aglomerată din punct de vedere al monștrilor și al efectelor speciale.

       Necesitatea unui PC destul de bine pus la punct este cauzată şi de bug-urile engine-ului şi ale jocului în sine. El a fost criticat de întreaga comunitate această în privinţă, fiind lansate până acum nu mai puțin de 7 patch-uri, care rezolvă multe dintre problemele jocului, ce-i drept nu în totalitate. Cele mai regăsite (și deranjante) bug-uri sunt cele care provoacă un fel de lag (lag care nu este dependent de cerințele de sistem) atunci când dați o comandă de atac sau de mișcare a personajului, la care se adaugă blocarea acestuia în vreo temniță sau pe lângă vreun copac, sau, mai grav, ieșiri bruște în Windows atunci când îți este lumea mai dragă – de obicei după o luptă majoră, când ai reuşit să măreşti nivelul personajului.
       Referitor la AI (lăsând la o parte bug-urile, care sunt nenumărate și la acest capitol) pot să spun că este mediocru pentru o producție de acest gen. Chiar dacă un gnom va încerca să fugă dacă de exemplu rămâne singur pe câmpul de luptă, el poate fi ajuns din urmă foarte uşor din cauza pathfinding-ului defectuos. Urmând însă dictonul “proşti, dar mulţi”, AI-ul te va ataca în hoarde nesfârşite, lucru care se poate dovedi problematic, deoarece de multe ori un monstru te va fugări până în pânzele albe, tu fiind cu sănătatea pe minim și fără vreo poțiune de vindecare la îndemână.
       Sublinez acest fapt pentru că în Loki, dacă ești cu sănătatea pe minim și găseşti un loc de respiro, după un anumit timp viaţa va reveni la maxim, dar numai stând pe loc, fără a întreprinde vreo acţiune. În același timp, pentru că tot vorbim de AI și de monştri, aceştia odată omorâţi nu se vor mai respawna în mod automat, astfel că nu are rost să îi mai cautați prin păduri sau temnițe cu scopul de a mai mări nivelul personajului.