Mage Knight Apocalypse Review
Dimensiune font:
Mage Knight Apocalypse Review
Decizia celor de la NAMCO BANDAI Games America de a intra pe piaţa jocurilor pentru PC prin publicarea unui action-RPG bazat pe cunoscutul univers Mage Knight nu a fost una luată la întâmplare. Nu trebuie ignorat faptul că la ora actuală sunt o mulţime de fani ai jocurilor tabletop produse de WizKids, responsabili şi pentru MechWarrior şi HeroClix. De asemenea, comunitatea celor cărora le plac action-RPG-urile este încă una solidă, în ciuda unor titluri, puţin spus mediocre, care şi-au bătut joc de standardele impuse cu ani în urmă de seria Diablo. Aşadar, cel puţin din punct de vedere al strategiei de marketing, Mage Knight Apocalypse trebuia să fie un succes. Din păcate însă, se dovedeşte a fi o catastrofă. Nu e uşor de ghicit câtă vină au cei de la InterServ, producătorii jocului, şi câtă cei de la Namco pentru că au fost mulţumiţi de calitatea acestui titlu înainte de lansare. Cert este că Mage Knight Apocalypse, cu toate că are câteva idei bune, este pe ansamblu un joc pur şi simplu dezastruos.
De exemplu, deşi povestea este familiară celor obişnuiţi cu universul Mage Knight, realizarea ei lasă mult de dorit. În primul rând este extrem de liniară. Nu vă lăsaţi păcăliţi că există unele căi laterale, tot spre punctul care desemnează sfârşitul nivelului ajungeţi. Jocul este împărţit în capitole alcătuite din câteva zone a căror parcurgere este condiţionată de terminarea nivelului anterior. Există posibilitatea de a naviga între niveluri, însă singura utilitate practică este de a face managementul inventarului. Aveţi însă grijă când ieşiţi din joc, deoarece indiferent unde aţi salvat, întregul nivel pe care nu l-aţi terminat se resetează, fiind umplut la loc cu monştri şi itemuri.
Spre deosebire de alte titluri ale genului, în Mage Knight Apocalypse nu trebuie să omorâţi tot ceea ce vă apare în faţă (uneori nici nu e indicat), ci puteţi primi sarcina şi de a salva anumite personaje sau de a proteja altele. O altă idee bună, însă implementat prost. De exemplu, în timpul atacului fortăreţei Silverholt, trebuie într-o primă etapă să protejaţi un anumit NPC dintr-o cameră. Dar respectiva încăpere era populată de inamici împotriva cărora nu aveam nici o şansă de unul singur. Aşa că am încercat să trag după mine o parte din NPC-urile aliate, fără sorţi de izbândă, căci ele erau ocupate să măcelărească din adversari. Pentru a le uşura munca, m-am pus şi eu voiniceşte pe căsăpit.
După vreo zece minute mi-am dat seama că numărul inamicilor părea că nu se mai termină. Ducându-mă spre direcţia din care tot apăreau aceştia, nu mică mi-a fost mirarea când am văzut că aceştia apăreau la nesfârşit, acelaşi lucru întâmplându-se şi cu NPC-urile aliate în capătul opus al nivelului. După vreo două ore, timp în care caracterul meu avansase câteva niveluri, m-am plictisit şi eram gata să ies din joc când mi-a venit o idee. Ce ar fi dacă aş atrage treptat inamicii din încăpere spre locul bătăliei? Ideea mi-a venit când am văzut că aceştia pur şi simplu mă aşteptau, ei neavând de fapt nici o treabă cu NPC-ul care trebuia protejat, în ciuda a ceea ce se spunea în questul respectiv. După vreo 20 minute, datorate distanţei dintre cele două locuri, camera era în sfârşit curăţată de inamici. Cum următorul quest era asemănător şi cum răbdarea mea ajunsese la sfârşit, am intrat pur şi simplu în ei.
Această strategie a funcţionat din două motive. În primul rând, nu există death penalty. Da, pierzi toate buff-urile avute, însă reînvii având o cantitate suficientă de health şi mâna. Iar până când ajungi înapoi la locul unde ai murit, acestea aproape că se încarcă la valoarea maximă. În rest, nicio schimbare. Nu pierzi item-uri, nu îţi scad skillurile, nu se degradează echipamentul. În al doilea rând, dacă mana şi viaţa ta se regenerează în timp, cele ale inamicilor nu, fie ei chiar şi bossi. Aşa că e simplu: intri la grămadă, ataci până când mori, te întorci şi repeţi până când aceştia mor. Se observă că, deşi e consumatoare de timp, strategia asta îţi permite să economiseşti poţiuni, cu condiţia că, amintesc, nu trebuie să ieşiţi din joc, deoarece nivelul se resetează. Dacă nu foloseşti poţiuni, atunci înseamnă că nu are rost să cheltui banii pe ele sau pe ingredientele necesare formării lor. Cu atât mai mult, nu are rost deci să îţi pierzi vremea căutând prin toate colţurile ingredientele respective, şi anume diverse tipuri de flori. Faptul că această abordare se dovedeşte a fi viabilă în toate cazurile scade şi din importanţa echipamentului şi nu pune mintea jucătorului la treabă în a găsi diverse tactici, în funcţie de situaţie, de clasa caracterului şi de felul monştrilor. Concluzia? Dispare provocarea, apare şi se instaurează definitiv plictiseala. Şi astfel, Mage Knight Apocalypse se transformă dintr-un action RPG într-un joc arcade cu vieţi nelimitate.
Paradoxal, plictiseala este întreruptă uneori de un alt aspect negativ al jocului, şi anume AI-ul. Este adevărat, uneori eşti surprins să vezi cum inamicii cu atac ranged se folosesc de înălţimi pentru a te ataca destul de tare până când să micşorezi distanţa faţă de ei. Însă momentele acestea sunt rare şi sunt eclipsate de numeroasele situaţii când vezi cum rămân blocaţi în diverse porţiuni de relief sau că pathfindingul lor este mediocru. Da, aceste lucruri te ajută să te retragi şi să încerci să îi atragi pe rând, însă ce folos dacă ei rămân blocaţi definitiv? În ceea ce priveşte AI-ul NPC-urilor din party, avem acelaşi comportament, însă efectele sunt mult mai dăunătoare. Degeaba ai party, dacă ei rămân în urmă sau ignoră comenzile (attack, follow, stop) aruncându-se orbeşte în luptă şi murind la fel de stupid. Plus că, în cazurile rarisime când îţi dau ascultare, au prostul obicei să devină invizibili. A avea cel puţin un companion nevăzut în primele ore de joc nu e ceva neobişnuit, după un timp începi să îl ignori şi să nu mai cauţi să îl protejezi. Iar dacă ei mor, nici o problemă, în momentul în care reînvii şi tu, se resurecteaza lângă save point ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat.
O altă idee bună cu care vine Mage Knight Apocalypse este sistemul skill-based, la fel ca şi în Morrowind sau Dungeon Siege. Adică, pe măsură ce foloseşti un anumit skill, acesta creşte. Dar şi aici, implementarea lasă mult de dorit. Să nu vă miraţi dacă vă creşte Strength atunci când castati self-heal sau Wisdom când loviţi cu sabia. Oricât am încercat, nu am reuşit să îmi dau seama de logica acestor lucruri. De asemenea, nu este luată în calcul decât valoarea de bază când vine vorba de echipament. Mai precis, nu am putut lupta cu un buzdugan ce cerea Strength 52, deşi aveam Strength 51 şi o amuletă de +1. Pe de altă parte, se pot încastra rune în arme, ba mai mult, ele se pot scoate şi pune altele după dorinţă, fără că parametrii de bază ai armei să fie afectaţi. Plus că armele şi echipamentul nu se deteriorează în timp. Ce n-am putut să înţeleg a fost că pentru a pune o armă în căsuţa de "Forge" trebuie mai întâi să o pui în inventar, fiind astfel nevoie de un click în plus.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau