Magicka Review
Dimensiune font:
Magicka Review
Mă cheamă Vlad şi nu-s vampir. Serios, să-mi rup dinţii în gâtul tău dacă zborul sub formă de liliac e semn că aş fi creatura aia cu poftă de sânge din Transilvania. Şi la fel de serios, tot eu, Vlad, te ghidez în lumea cu iz scandinav din Magicka. Aşa că fugi în Havindr, chestii nasoale se întâmplă pe acolo, orcii îşi fac de cap, oraşul e asediat, iar anti-eroul principal te jumuleşte ca pe o găină undeva pe la jumătatea campaniei aventuroase.
Toată afacerea cu Magicka se bazează pe simţul umorului. Aluziile extrem de transparente te duc de la Monty Python la Star Wars, cu o trecere prin romane poliţiste, Lord of the Rings, Braveheart, Star Trek, Diablo, Highlander, World of Warcraft, Metal Gear Solid, Cavalerii Mesei Rotunde sau 300. Orice jucător va recunoaşte replici sau scene care te fac să zâmbeşti ca un cunoscător, chiar dacă nu o să izbucneşti în hohote interminabile.
În rest însă, Magicka este o lume incredibil de generică, în care doar omori. Nu există experienţă, mana pentru magii, nici level up, nici puncte de investit în diverse abilităţi. Eşti doar tu, cu toiagul magic şi sabia, plus 8 taste la dispoziţie pentru a dezlănţui Apocalipsa contra orcilor, trollilor, goblinilor, viermilor şi a altor creaturi cu intenţii asasine la adresa halatului tău de baie…. ăăă…. pardon, roba de vrăjitor.
Vă arăt eu halat!
Deşi sunt cei care salvează lumea, vrăjitorii sunt şi fraierii secolului. Carne de tun, eroul pe care îl controlezi va fi linia întâi pe tot parcursul celor 12 capitole. Din fericire, aici străluceşte ideea principală din Magicka: combinaţiile între 8 „elemente” – apă, pământ, scut, frig, fulger, energie mistică, foc şi viaţă. Evident, nu toate merg amestecate fără discernământ, fiindcă de exemplu pământul şi electricitatea se anulează reciproc, exact ca-n viaţa de zi cu zi, dar altele, cum ar fi apa şi focul, pot fi combinate pentru efecte mai interesante.
Experimentarea este cuvântul de bază, mai ales că magiile merg folosite şi pe tine însuţi (sau pe armă), pot acoperi o zonă mai mare sau pot fi concentrate într-o rază extrem de puternică. Aşadar, din tastele dedicate (QWER+ASDF), plus Shift, click-urile de rozător şi rotiţa de pe el rezultă:
- area cast: shift şi click dreapta (meteor shower rullz!);
- self cast (rotiţa mouse-ului – când ai nevoie să te usuci, de exemplu, pentru că altfel nu poţi folosi fulgere – sau mă rog, le poţi folosi, dar apa şi electricitatea au tendinţa să ducă la o moarte subită);
- staff cast: click dreapta simplu şi magia se îndreaptă în direcţia dorită;
- weapon cast: shift şi click stânga pentru a lovi cu sabia, toporul sau măciuca din off hand (sau să aplici elementele selectate pe armă).
Tot în mod logic apar şi combinaţii avansate din elementele de bază: din apă şi frig rezultă gheaţă, iar din apă şi foc, abur. Aceste două rezultate se combină la rândul lor cu alte elemente pentru a duce la magiile avansate (aşa-numitele Magicks) precum Summon Death, Vortex sau Corporealize. Mai mult, odată ce începi să combini efectele ai să vezi că poţi crea norişori care să stropească adversarii ce trec pe sub ei, pe care apoi să-i electrocutezi cu un zid de fulgere, iar dacă printr-o minune mai există supravieţuitori, nişte mine vor rezolva cu siguranţă problema.
Desigur, pare destul de complicat şi, până te obişnuieşti cu tastele, durează ceva timp. Dar după aceea, tentaţia experimentului este mai puternică decât orice şi am murit de multe ori încercând combinatii cu elemente opuse fără să mă protejez în vreun fel. EDQF, ASASA, EFQA, ESFQA, EDQR sau SEDQFS sunt doar câteva exemple de combinaţii mai mult sau mai puţin eficiente, în funcţie de tipul de inamic înfruntat. Unii sunt mai sensibili la foc, alţii la fulger, alţii trebuie întâi încetiniţi, eventual udaţi (contra armurii, apa şi fulgerul fac minuni) sau blocaţi cu scutul.
Inamici care nu dau semne de foarte mare inteligenţă, dar nici nu e un lucru deranjant. De exemplu, dacă ai dat un scut şi apoi l-ai maximizat (apăsând repetat Space), poţi apoi să laşi troll-ul cretin sa dea în barieră, în timp ce tu îţi pregăteşti defensiva sau îl ataci de după colţ. Ţine cont însă că nici nu poti ataca în timp ce stai după scut, ci trebuie să te expui pentru a elimina inamicii. Pe de altă parte, scutul devine inutil pentru monştrii care sar şi te poţi trezi rapid înconjurat de o hoardă flămândă. Teleport!
Din păcate, aventura single-player este o experienţă amestecată. Nu e doar single pentru ca poate fi abordată şi cooperativ, alături de alţi trei prieteni, dar cu sau fără ajutor, riscul de abandon este cam ridicat. În primul rând, chiar şi după 10 patch-uri, jocul este foarte instabil. Iese în desktop, dă ecrane albastre, se blochează sau secvenţele scriptate nu se declanşează deşi ai omorât tot ce era de omorât. Alteori, inamicii rămân în afara ecranului şi a razei de vizibilitate, dar continuă să te atace de la distanţă.
Apoi vine sistemul de checkpoints. Dacă jocul se blochează sau doar te-ai plictisit, eşti nevoit să reiei tot nivelul de la început; zonele de aşa-zisă “salvare” funcţionează doar în aceeaşi sesiune de joc. Luptele cu boşii (dar nu numai), punctul culminant al oricărui nivel sunt şi ele taman bune ca să dai cu tastatura de pereţi: de foarte multe ori eşti omorât doar pentru că o magie sau un salt te-au aruncat în afara limitelor nivelului. Şi crede-mă că limitele astea nu sunt doar invizibile de multe ori, ci şi enervant de mici în unele cazuri.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau