Mini Ninjas Review

Mini Ninjas Review

rumuseţea simplităţii

La fel ca Dragonica, Mini Ninjas este excelent pentru relaxarea după o zi stresantă de lucru. De aceea, povestea de pildă nu este un monument de complexitate: odată ca niciodată, în ceea ce seamănă ca două picături de apă cu Japonia feudală, samuraii erau conduşi de un Evil Warlord. Care evident că a fost înfrânt, că aşa cere scenariul. Au urmat secole de pace în care oamenii au trăit fericiţi, dar recent au început să aibă loc tot felul de evenimente ciudate. Animale ce dispar din păduri, furtuni, inundaţii şi o activitate neobişnuită în vechea fortăreaţă a Warlord-ului.

Pentru a vedea ce se întâmplă, Marele Maestru Ninja şi-a trimis patru din cei şase discipoli să afle mai multe, dar niciunul nu s-a întors. Iar acum, ultimii doi mini ninja, Hiro şi Futo, trebuie să-şi salveze prietenii şi să oprească planurile diabolice care au fost deja puse în mişcare.

La început nu-i vei putea controla decât pe cei doi, dar pe măsură ce avansezi o să ajungi să ai sub comandă o întreagă trupă de şoc, fiecare ninja având propriul stil: Hiro este modelul clasic de ninja, ce foloseşte sabia emblematică şi singurul care poate stăpâni magia Kuji. Futo este cel mai „solid” membru al grupului, fiind ceva mai uşor de sărit decât de ocolit şi mânuind un ciocan bun pentru bătut ţăruşi. Sau samurai. Shun în schimb îşi ia la ţintă inamicii de la mare distanţă graţie arcului său, în timp ce Kunoichi preferă să-i ţină pe aceştia la distanţă folosind suliţa.

Când o să dai cu ochii de Tora, prima reacţie probabil că o să fie „Awww, un baby Wolverine”, dar nu fi indus în eroare de aparenţe, fiindcă e la fel de letal ca vărul Logan. Suzume pe de altă parte este ceva mai delicată, flautul făcut cadou de mama sa fiind în acelaşi timp o armă de temut şi sursa unei melodii absolut încântătoare.

Calea războinicului

Chiar dacă salvarea lumii este obiectivul principal, majoritatea zonelor prin care te plimbi nu îţi vor aduce aminte de acest lucru şi uneori o să te fure peisajul până să ajungi la sfârşitul unui nivel. Asta datorită faptului că grafica nu se bazează pe partea tehnică pentru a-ţi fura ochii, ci pe design. Păduri de bambus, grădini cu cireşi, iarbă verde înaltă şi flori, râuri ce susură în fundal, toate contribuie la o atmosferă aproape feerică. Muzica nu este nici ea mai prejos, iar cei pasionaţi de cultura japoneză vor fi cu siguranţă încântaţi să asculte toate melodiile. Molcome şi visătoare când trebuie să explorezi, antrenante când începe nebunia, însă niciodată sâcâitoare.

Deşi nu avem de-a face cu un joc de tip open-world, nivelurile din Mini Ninjas sunt surprinzător de vaste ca întindere. Pe lângă diversele ingrediente pe care le poţi culege pentru a-ţi prepara poţiuni, uneori există şi altare ce îţi oferă un pergament cu o vrajă nouă, dacă foloseşti o floare de anemonă pe care o culegi de obicei din împrejurimi.

Unele altare sunt mai uşor de găsit decât altele, însă de la începutul jocului primeşti o vrajă care-ţi indică unde sunt acestea, dacă există în nivelul respectiv. Mai mult, înainte de a trece în următoarea zonă, îţi este oferită o statistică pentru a vedea cât de metodic ai fost cu explorarea, fie că e vorba de altare găsite, monede de aur adunate sau animale eliberate. Dacă eşti mulţumit cu progresul făcut, poţi continua, dacă nu, ai opţiunea de a te întoarce.

Tot la capitolul explorare sunt incluse şi anumite „misiuni secundare” oferite de spirite binevoitoare (Tengu), misiuni care implică găsirea unui anumit ingredient pentru o poţiune sau bombă fiindcă respectivul e prea leneş sau inapt ca să-l găsească singur. Ingredientele vin sub forma unor plante, ciuperci sau rădăcini de ginseng, dar pentru a putea prepara aceste poţiuni vei avea nevoie de reţete. Reţete pe care le cumperi de la nişte vânzători ambulanţi folosind monedele pe care le găseşti în butoaie sau prin taberele samurailor.

Efectele poţiunilor pot varia de la simpla vindecare sau refacere a energiei pentru atacuri speciale până la un scut împotriva proiectilelor sau transformarea într-un peşte. Pentru refacerea sănătăţii nu vei depinde exclusiv de poţiuni, deoarece poţi să scuturi copaci pentru a mânca mere, cireşe sau miere. Un pic de atenţie totuşi, dacă ai un stup într-un copac şi începi să-l scuturi, ai să fii fugărit de un roi destul de supărat. Alternativ, poţi căuta un lac pentru a pescui şi mânca sushi ca la mama acasă.