Monitorul Apărării | Ce facem cu Apărarea europeană, de la pupitrul Uniunii Europene?

În ultimele săptămâni, în contextul preluării efective de către România a Preşedinţiei Consiliului UE, s-a scris şi s-a discutat mult despre importanţa şi dimensiunile speciale ale acestei responsabilităţi unice. O notă aparte a fost acordată aşteptărilor legate de capacitatea administraţiei de la Bucureşti de a exploata oportunităţile majore pe care le creează centralitatea statutului european deţinut în premieră de ţara noastră. Următoarele şase luni vor testa serios capacitatea politică şi tehnică a României de a gestiona dosarele importante de pe agenda Uniunii, într-un context european extrem de complicat. Cu atât mai mult, va conta abilitatea Bucureştiului de a aduce priorităţile naţionale şi regionale în atenţia întregului bloc comunitar.

 

 Apărarea europeană este unul din domeniile comunitare cu o dinamică aparte, constând într-un pachet consistent de noi iniţiative – Defence Package - aflate în diferite stadii de implementare. Auspiciile sub care sunt preluate aceste dosarele specifice nu sunt deloc favorabile. De la spaţiul relativ redus de convergenţă strategică dintre Bucureşti şi Bruxelles şi până la incertitudinile generate de situaţia internă ambiguă de la cel mai înalt nivel de conducere militară şi de sincopele unor proceduri de achiziţii de sisteme complexe de armament, toate acestea nu fac decât să complice rolul României de dirijor al viitoarelor partituri din domeniul apărării europene, în faţa unei orchestre care trebuie să dovedească mai mult decât oricând că poate să ţină acelaşi ritm.

(…) Legat de domeniul apărării, preluarea preşedinţiei de la Austria şi intrarea în trio alături de Finlanda şi Croaţia, toate state cu sisteme şi ambiţii militare mai degrabă modeste, nu constituie un avantaj în direcţia promovării unei agende comune consistente pentru Politica de Securitate şi Apărare Comună / PSAC şi umbrela acesteia – Politica Externă şi de Securitate Comună / PESC. În acest sens, Programul pentru următoarele 18 luni al Consiliului, pregătit de trioul din care facem parte şi publicat la sfârşitul lunii noiembrie 2018 acordă un spaţiu limitat PSAC, rezumându-se la o simplă enumerare a principalelor iniţiative de implementare a Strategiei globale.

În domeniul PSAC pentru care logica interguvernamentală continuă să fie preponderentă, rolul preşedinţiei semestriale capătă conotaţii speciale, legate în principal de importanţa proceselor de coordonare a poziţiilor naţionale şi de nevoia de facilitare a realizării consensului, la nivelul Consiliului. În plus, etapa actuală, de accelerare a dezvoltărilor subsumate Uniunii apărării, va obliga ţara noastră să-şi asume acest obiectiv general, în componentele sale principale, de la realizarea autonomiei strategice, la elemente mult mai specifice de implementare a Strategiei Globale a UE, cum sunt iniţiativele Cooperarea permanentă structurată (PESCO), Fondul european de apărare (EDF) şi Procesul de revizuire coordonată a apărării (CARD). MEDIAFAX.RO