Mortal Kombat vs. DC Universe – Xbox 360 Review
Dimensiune font:
Mortal Kombat vs. DC Universe – Xbox 360 Review
Spre deosebire de competitorii Namco şi Sega, celebri pentru Tekken şi Virtua Fighter, cei de la Midway nu au avut inspiraţia necesară de a face un pas înainte odată cu trecerea la 3D pentru a satisface fanii exigenţi. De aceea, marea diferenţă între titlul de faţă şi cele cu care suntem obişnuiţi este faptul că violenţa a fost mult diminuată pentru a face jocul mai accesibil unei pieţe mai largi de jucători.
La prima vedere, povestea nu pare una plină de imaginaţie: duşmanii de moarte ai lui Rayden şi Superman se contopesc într-unul singur, mult mai puternic decât tot ceea ce a existat vreodată, Dark Khan (nu vă speriaţi, Shao Khan şi Darkseid de asemenea sunt prezenţi). Această nouă entitate are ca scop distrugerea universului printr-o modalitate mai sodomistă şi creează portaluri ce permit călătoriile între universuri, astfel că cele două lumi se pot duela în voie. Dar cum îi convinge diabolicul Khan pe cei mai de seamă reprezentaţi să se înfrunte între ei? Bineînţeles că nu cu vorba bună, ci folosind o magie numită Rage pentru a-i înfuria, transformându-i în pitbuli gata de luptă.
Exact asta veţi întâlni în modul Story, unde alegeţi de care parte a baricadei doriţi să porniţi în aventură şi să începeţi ofensiva către boss-ul final. Dacă vă aşteptaţi la o poveste complexă veţi rămâne dezamăgiţi, dar dacă sunteţi obişnuiţi cu cele din Tekken sau Dead or Alive, veţi fi plăcut surprinşi.
Adversarii nu apar pe bandă rulantă, ca în titlurile de mai sus, deoarece povestea e împărţita în mici capitole şi specifică fiecărui personaj, iar fiecare înfruntare este precedată de un filmuleţ care prezintă ipostazele întâlnirii cu oponentul. Atât parcursul, cât şi cele două finaluri ale poveştii sunt foarte interesante de ambele părţi, astfel că, deşi probabil nu-l veţi relua prea curând, acest mod nu trebuie ratat.
Pe lângă Story, beneficiaţi şi de clasicul Arcade care nu aduce nimic diferit faţă de vreun fighter existent pe piaţă. Ar fi de menţionat că universul adversarilor ce urmează a fi înfrânţi e la alegere, deci dacă cineva doreşte să se lupte doar cu slujitorii lui Rayden sau cu super-eroii din DC Comics este liber să o facă. Am fost plăcut surprins de opţiunea Training, destul de folosită de fanii loviturilor complicate şi a combo-urilor. Deşi nu la fel de complexă ca în Tekken 5: Dark Ressurection sau Soul Calibur IV, secţiunea de antrenament reprezintă un punct în plus adus jocului.
Cei ce cred că stăpânesc foarte bine personajele îşi pot testa calităţile în Combo Practice, un mod ce presupune executarea anumitor seturi de lovituri într-o ordine prestabilită. Recomand acest antrenament şi celor care vor să se specializeze pe un anumit personaj, deoarece vor învăţa să lege combo-urile între ele mult mai eficient. Din păcate, modurile single-player se sfârşesc aici, fiindcă nu există personaje ascunse sau stagii secrete ce pot fi descoperite.
În Mortal Kombat vs. DC Universe avem la dispoziţie 20 de luptători, câte 10 din fiecare univers. Poate că unora li se va părea prea mic numărul de personaje faţă de alte titluri, dar vă asigur că sunt suficiente, readucându-vă aminte de celebrul Street Fighter 2 Turbo, regele neîncoronat al genului fighting, care oferă doar 16 personaje. Din universul Mortal Kombat nu lipsesc luptătorii deja consacraţi, precum Liu Kang, Scorpion, Sub-Zero, Kitana sau Raiden, dar din păcate nu e prezent şi Kung Lao, unul din favoriţii mei din partea a 2-a a seriei.
Diferenţe foarte mari în ceea ce priveşte stilul lor de luptă nu există. Scorpion are celebrul harpon, Sub-Zero face minuni cu gheaţa iar evantaiele Kitanei pot fi în continuare fatale în mâinile unui jucător priceput. Baraka în schimb a suferit o modificare importantă, în sensul că el poate lupta cu sau fără lamele care l-au consacrat. Ţine de alegerea fiecăruia dacă se hotărăşte să le folosească sau nu, asemeni lui Wolverine din seria X-Men.
Personajele din DC Comics au reprezentat ceva nou pentru mine, mai ales că nu am fost niciodată un fan prea mare al benzilor desenate. Lista îi include pe Batman, Superman, Wonder Woman, Green Lantern, Deathstroke, The Flash, Catwoman, The Joker, Captain Marvel şi Lex Luthor. Iar fiecare dintre aceştia a primit câte un set de lovituri şi combo-uri ce corespund puterilor sale din benzile desenate.
Wonder Woman este nedespărţită de faimosul ei bici, The Flash e înzestrat cu o viteză de execuţie fantastică, iar Deathstroke are în arsenal un pistol şi o sabie pe care nu va ezită să le folosească. Un stil de luptă fascinant găsim la Green Lantern şi Joker, care probabil că vor fi preferaţii multora. Green Lantern foloseşte un inel magic cu care formează în aer obiecte ucigătoare şi să nu vă mire dacă din inelul fermecat va apărea un ciocan uriaş sau o mână verde semitransparentă care vă va strânge ca un şarpe anaconda. Joker în schimb este un personaj amuzant şi extrem de imprevizibil datorită armelor controversate. E cel puţin enervant să vezi cum adversarul foloseşte un pistol de jucărie din care iese o mănuşă de box sau cum aruncă bombe în ring.
Dar pe cât am admirat aceste două personaje ingenioase, pe atât condamn alte două cărora nu le-am găsit rostul sau utilitatea, fiindcă pur şi simplu nu se încadrează în acest mediu. Mă refer la Lex Luthor, un personaj penibil cu lovituri împrumutate de la Cyrax, şi Catwoman, care e de fapt Sonya Blade cu mici schimbări de înfăţişare.
Şi chiar dacă m-aş putea obişnui cu această Catwoman, Lex Luthor îmi provoacă dureri de cap ori de câte ori îl văd. Are o costumaţie total nepotrivită, gama lui de lovituri nu e deloc originală iar voice acting-ul e foarte slab. Una din cele mai mare dezamăgiri pentru mine a fost însă Shang Tsung, care nu se poate transforma în alţi combatanţi aşa cum o facea în Mortal Kombat 2, iar arsenalul lui de mişcări e sensibil redus.
Setul de lovituri al fiecărui luptător nu este foarte complex sau deosebit de original, iar un veteran de Tekken sau Virtua Fighter probabil că le va învăţa fără dificultăţi în câteva zile. Însă pentru a creşte dificultatea şi spectaculozitatea meciurilor, producătorii au introdus şi un sistem de juggle.
Juggle-urile sunt ceva mai greu de executat şi necesită timp de acomodare, dar modul Kombo Challenge de care vorbeam mai devreme vă va veni în ajutor. Probabil că Midway a dorit să facă o distincţie între experţi şi cei ce joacă doar pentru amuzament, deci aprofundarea tehnicilor este posibilă. Bineînteles nu la nivelul Virtua Fighter, unde fiecare personaj are peste 30 de mişcări distincte.
Noii combatanţi şi loviturile lor nu sunt singurele lucruri inovatoare. Mai există şi trei tipuri de mini-combat, numite Klose Kombat, Free Fall Kombat şi Test Your Might. Primele două nu sunt altceva decât nişte mini-jocuri menite să aducă un plus de spectaculozitate în arenă.
Un Klose Kombat se poate iniţia folosind butonul R1, luptătorii vin în prim plan şi apoi începe un soi de button mashing foarte rapid, asemeni confruntărilor cu boşii din God of War. Cel ce începe atacul are prima lovitură, iar dacă adversarul nu apasă în scurt timp acelaşi buton ca şi el, lovitura îi reuşeşte şi are drept la alta. Dacă adversarul are un timp de reacţie bun, acesta contraatacă iar Klose Kombat-ul se opreşte.
Acelaşi lucru se petrece şi în cazul Free Fall Kombat-ului, cu diferenţa că adversarii se ciomăgesc în cădere liberă iar după fiecare lovitură contracarată, cei doi îşi schimbă poziţiile. Sistemul pare complex, lent şi greoi într-un review, dar oricine trece prin el de câteva ori se va convinge că totul se petrece cu rapiditate şi dinamism maxim.
Dacă vă luptaţi lângă un element destructibil (pereţi de exemplu), cu o lovitură puternică activaţi automaţi Test Your Might. Atacatorul împinge victima prin pereţi, timp în care ambii jucători trebuie să apese cât mai repede pe cele patru butoane pentru a minimiza sau maximiza efectul şocului. Cel ce iniţiază Test Your Might poate aplica până la 20% damage, damage care este redus la zero dacă cel care se apără are degetele mai rapide.
Cine a jucat Street Fighter 2 Turbo ştie cum funcţionează modul Super, ce declanşează un atac foarte puternic când bara dedicată acestuia se umple la maxim. Midway a introdus un sistem asemănător numit Rage Mode, ce presupune o bară care se umple în timpul luptei dacă adversarul vă parează atacurile. O puteţi activa la jumătatea ei pentru un contraatac solid numit Kombo Breaker, sau puteţi aştepta până e plină pentru a beneficia de o periodă de invulnerabilitate şi o forţă de atac crescută. Şi din cauza ofensivei mult sporite, vă recomand să nu staţi prea aproape de adversar când acesta îşi declanşează modul Rage.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau