nail’d Review

nail’d Review

Dacă ai mers vreodată cu un tren de mare viteză (prin Franţa, prin Eurotunel sau cine ştie, poate chiar cu Maglev-ul japonezilor), noţiunea de linii colorate care zboară pe lângă tine pe post de peisaj e deja cunoscută. Dacă n-ai mers decât cu acceleratul de 1 noaptea spre Constanţa, atunci joacă nail’d ca să afli ce înseamnă viteză nebună şi salturi imposibile în orice cursă reală. 'Extrem' e cuvântul de bază pentru absolut tot ce se petrece în acest joc, de la modul carieră până la rarele, dar aprinsele meciuri găsite online.

Turneu de zbor

Premisa este foarte simplă: ai un turneu cu o serie de evenimente la care poţi concura „călărind” un ATX sau o motocicletă uşoară; fără poveste, fără mofturi, eşti aruncat pe trasee off-road unde vei petrece cel puţin la fel de mult timp în aer ca şi pe cărări de munte sau plaje, prin trecători înzăpezite sau sărind pe platforme susţinute de elicoptere. Personal, am preferat motocicleta în aceste evenimente, pentru că am controlat-o mai uşor şi răspundea mult mai bine la curbe bruşte şi control aerian decât ATV-ul.

Cursele se împart în trei tipuri (plus unu din DLC):

• Simple, cu trei tururi, unde de preferinţă trebuie să câştigi; oricum, un loc pe podium e suficient pentru a debloca evenimentele următoare;
• Stunt Challenges, unde nu prea contează să ajungi neapărat primul (deşi primeşti puncte bonus), ci să faci tot felul de salturi cât mai spectaculoase, să aterizezi pe toate roţile, eventual să-ţi buşeşti oponenţii astfel încât să-i scoţi de pe traseu;
• Time Attack, unde porneşti cu un anumit număr de secunde şi mai primeşti timp pe măsură ce ajungi la diferite checkpoint-uri de pe traseu. De departe, acestea mi s-au părut cele mai enervante curse, nu neapărat pentru că timpul este prea scurt, ci pentru că nevoia de a fi mereu la viteze supraluminice evidenţiază şi o serie de defecte de gameplay pe care le poţi ignora mai uşor în restul evenimentelor.
• Din DLC vine Detonator, unde o bombă este ataşată aleatoriu unui jucător care o poate pasa mai departe dacă reuşeşte să-şi folosească în mod spectaculos boost-ul.

La baza spectacolului vitezoman stau boost-ul (bara înflăcărată ce poate fi umplută prin cascadoriile descrise deja sau trecând prin porţi şi inele arzânde) şi salturile incredibil de lungi, practic un fel de zboruri în care poţi (şi trebuie) să-ţi controlezi vehiculul pentru a ateriza unde trebuie, nu să te faci afiş pe vreo stâncă. Dar să nu crezi că gata, ţi-ai luat zborul şi e simplu: baloane, dirijabile, mori uriaşe de vânt, piscuri şi copaci rămuroşi joacă rol de obstacole parţial în mişcare, astfel că trebuie să ai grijă să nu le loveşti şi în acelaşi timp să păstrezi direcţia corectă. Motocicleta sau ATV-ul pot fi controlate în aşa fel încât salturile se pot prelungi sau scurta după dorinţă, fie ca să nimereşti la milimetru marginea unei platforme, fie ca să nu te loveşti de arcul unei galerii pe sub care trebuie de fapt să treci.

Cursele sunt extrem de intense şi datorită vitezelor uluitoare pe care le poţi atinge, sugerate foarte bine de blur-ul care transformă peisajul într-o serie de linii care trec pe lângă tine parcă urmărite de o hoardă de draci. Abia dacă mai ai timp să vezi săgeţile roşii care îţi indică direcţia şi de multe ori chiar le ratezi, mai ales că există momente de scăpări în colţuri ciudate ale camerei. Pe de altă parte, vitezele uriaşe (obţinute cu boost) nu aduc doar blur, ci şi fac alb-negru peisajul, ceea ce la un moment dat a ajuns să mă enerveze pentru că traseele chiar sunt foarte frumoase şi variate, cu surprize după orice curbă. Iar pe măsură ce înaintezi în campanie, ajungi repede să ştii traseele pe de rost (10 în versiunea standard, 14 cu DLC) şi pot spune că după cinci, şase curse am ajuns la concluzia că frâna este mai mult o opţiune din meniuri, nu şi o necesitate.

Îmbunătăţiri şi mutaţii

Ca să compenseze cumva lipsa celor o mie de maşini+ din GT5 sau aripile de pescăruş de pe un Lamborghini venit din Need for Speed, Techland a decis că ATV-urile şi motocicletele pot fi îmbunătăţite de la ghidon până la apărătoarea de pe spate. Componentele sunt deblocate pe măsură ce câştigi curse, doar că trebuie să intri în garaj pentru a vedea exact ce ţi se oferă. Motor, eşapament, ghidon, roţi, diverse desene şi culori joacă un rol în comportamentul vehiculului: un control mai bun în aer îţi va scădea din controlul terestru, mai mult boost înseamnă şi că se va umple bara aferentă mai greu sau viteză mai mare înseamnă scăderea controlului. Fiecare upgrade are avantaje şi dezavantaje, nu esenţiale pentru a câştiga, dar care merită măcar testate pentru a vedea în câte moduri îţi poţi face motoristul virtual terci de copaci şi stânci.

În funcţie de tipul de cursă sau la alegere în Quick Races şi setările de multiplayer, avem o serie de „mutaţii” care schimbă regulile: No Collision va transforma oponenţii în fantome, astfel că o medalie de aur e câştigată pe talent de condus, nu bazată pe cât de bine ţi-ai aruncat adversarii de pe pod. Boost Madness ţine bara de boost plină în permanenţă şi ajungi să o foloseşti încontinuu, mai ales pentru cursele contracronometru. Moment în care senzaţia de viteză te poate înnebuni uşor, la un moment dat nici nu mai vezi ce se petrece pe lângă tine, pur şi simplu apeşi tastele, te rogi să fi prins bine curba şi să nu pupi drăgăstos catargele unei nave.

Pe lângă turneul single-player, nail’d mai vine şi cu alte posibilităţi de a concura împotriva AI-ului, în Quick Races aleatorii sau cu traseele şi numărul de adversari setate separat (numărul maxim de concurenţi este 12). Dar să nu cumva să te laşi păcălit de opţiunea Custom Track, nu e un editor, ci doar posibilitatea de a seta anumite variabile pe un traseu deja existent (număr de vitezişti, Boost Madness, No Collision, tipul cursei), ceea ce e cu adevărat păcat.