Need for Speed Carbon Review

Need for Speed Carbon Review

  De-a lungul timpului, seria Need for Speed a trecut prin câteva etape importante. La început nu conta decât viteza, apoi a venit Porsche şi atenţia s-a îndreptat mai mult spre maşini şi plãcerea conducerii acestor bestii prin peisaje extraordinare. A urmat vânãtoarea cu poliţişti şi trecerea seriei în underground, totul culminând cu Most Wanted. Acum, mania tuning-ului pentru maşini i-a cuprins şi mai mult pe cei de la Electronic Arts aşa cã Need for Speed Carbon vine sã ne impresioneze cu sistemul sãu îmbunãtãţit de tuning – intitulat Autosculpt – şi câteva surprize în modul multiplayer.

        Personal am impresia cã NFS Carbon combinã cele mai bune elemente din titlurile precedente ale seriei. Pentru început, avem acum şi maşini exotice sau prototipuri, pe care bineînţeles cã le putem îmbunãtãţi ca şi pe restul. Maşinile "muscle" sunt şi ele prezente în joc şi cu toate cã sunt mai dificil de condus sunt o prezenţã plãcutã. Astfel, avem trei clase de maşini cu care putem concura – muscle, exotic, tuner – fiecare cu 3 tier-uri şi o mulţime de bolizi din care putem alege. Apoi avem partea de tuning care a fost îmbunãtãţitã prin introducerea modului Autosculpt. O sã intru un pic mai târziu în detalii. Modul Career probabil cã va dezamãgi pe mulţi dintre voi, din cauza lungimii sale reduse şi a numãrului limitat de tipuri de curse, dar când ajungeţi în multiplayer veţi descoperi douã noi moduri de joc ce includ şi poliţia, aceasta fiind de fapt şi partea cea mai fun a jocului. Practic, nu voi analiza decât aceste trei elemente dupã care voi trage concluziile de rigoare.

    Modul single-player. Parcã niciodatã n-a fost atât de scurt. Pentru început trebuie sã alegeţi unul dintre cele trei tipuri de maşini disponibile – tuner, exotic sau muscle. Existã şi un oraş, bineînţeles, împãrţit în patru zone, fiecare aparţinând unui anumit grup. Fiecare sector al oraşului este împãrţit la rândul sãu în zone pe care trebuie sã le cuceriţi concurând împotriva celor care controleazã zona respectivã. Aceste zone au trei curse, fiecare cursã reprezentând un mod diferit de joc, iar dupã ce câştigaţi douã dintre ele, zonã respectivã va intra sub controlul vostru. Dupã ce cuceriţi toate aceste zone veţi avea acces la o cursã împotriva boss-ului din sectorul respectiv. Dupã ce câştigaţi şi aceastã cursã, veţi controla întreg sectorul. Aţi ameţit? Eu da.

        Foarte interesant însã este faptul cã puteţi participa la aceste curse direct din World Map, indiferent de zona în care se desfãşoarã, aşa cã puteţi alege singuri ordinea în care sã vã înfruntaţi adversarii. Important de reţinut este cã trebuie sã controlaţi cât mai multe zone pentru a avea acces la cât mai multe pãrţi pentru maşina voastrã, asta pentru cã fiecare cursã câştigatã vã va debloca câte ceva. Aşadar, fiţi atenţi la mesajele de pe ecran. Povestea principalã nu e cine ştie ce, dar în comparaţie cu cea din Most Wanted, e o operã de artã. Acum veţi vedea mult mai multe cut-scene-uri, deşi majoritatea vã vor încuraja sã vã întoarceţi la mãmica, sã abandonaţi, sã vã lãsaţi de curse şi aşa mai departe. De altfel, exceptându-l pe Darius, restul actorilor sunt sub medie, aşa cã nu are rost sã urmãriţi povestea jocului. Tot ce conteazã e sã controlaţi tot oraşul şi sã deblocaţi cât mai multe maşini şi componente pentru ele.

Tuning-ul şi componentele. Aici lucrurile devin mai interesante. Sau cel puţin aşa am crezut la început. Deblocarea noilor componente şi modificarea lor cu ajutorul funcţiei Autosculpt este obiectivul principal, însã veţi descoperi destul de curând cã acest aspect este influenţat uneori de membrii echipei voastre. Acesta este un alt element nou adus seriei, ideea fiind cã veţi avea o echipã pe parcursul jocului, însã doar câte unul dintre membri este activ şi poate participa la curse alãturi de voi. La început, chiar te bucuri sã îi ai pe lângã tine, dar foarte curând vei realiza cã AI-ul lor e de toatã jena, astfel încât ei mai mult te vor încurca decât ajuta. Practic ei se împart în trei categorii: blocker, drafter şi scout. Blockerii vor încetini o maşinã desemnatã de tine, drafterii te vor ajuta sã prinzi vitezã, iar un scout îţi va arãta toate scurtãturile. Acum, situaţia în realitate e urmãtoarea. Dacã eşti mereu numãrul unu nu ai nevoie de blocker şi, bineînţeles, nici de drafter, iar dacã ai mai facut câteva curse prin zona respectivã şi ai şi ochiul ager, nu ai nevoie nici de scout. Cu alte cuvinte, ai o echipã de care nu ai nevoie. Dacã ai deblocat componentele respectivului tier şi ţi-ai îmbunătăţit maşina la maximum şi dacã ai şi o idee cât de cât despre funcţionarea NOS-ului, atunci te duci ca glonţul în faţa celorlalţi.

        Din nefericire tot vei avea nevoie de anumiţi membri ai echipei pentru cã ei vor debloca posibilitatea de tuna anumite pãrţi ale maşinii folosind Autosculpt. Sunã interesant, dar când realizezi cã tot ce faci e sã tragi de slidere în stânga şi în dreapta, îţi cam piere cheful. Mi-ar fi plãcut sã vãd acea componentã în 3D, sã o modific eu cum vreau, sã o pun pe maşinã şi apoi sã o mai tunez un pic. În forma sa curentã, Autosculpt este un joc de copii care, cel puţin pe mine, nu m-a impresionat deloc. Nici pe partea de tuning vizual lucrurile nu stau prea bine, multe dintre vyniluri fiind de fapt nişte imagini mãrite în aşa hal încât uneori li se vãd pixelii. Mi-aş dori nişte vinyluri la o rezoluţie mai mare şi ceva mai sofisticate din punt de vedere al compoziţiei. Pe de altã parte existã un numãr destul de mare de tipuri de vopsea de la mată sau metalicã la gloss şi cromată.