Need For Speed: ProStreet

Need For Speed: ProStreet

Ilegalitatea scade, distractia o urmeaza

 

De mai bine de zece ani, EA ne loveste an de an cu cate un nou titlu al uneia dintre cele mai cunoscute serii de jocuri cu masini. NFS nu mai este un joc, ci a devenit de mult un fenomen. Caracterul ilegal de care se bucura pana de curand a impresionat si a impulsionat (nu intr-un mod pozitiv) tineretul din toata lumea. Cine nu a vazut masini ale caror numere personalizate nu se rezuma la acronimul NFS inseamna ca sta in Congo, undeva departe de lume. Cea mai distractiva si mai antrenanta parte a seriei NFS sunt cursele intre jucatori si politie. Adrenalina pompa in timp ce goneai spre finis cu o cohorta de politisti pe urme si cu elicoptere bazaind pe deasupra capului. Nimic nu se compara cu frica de a pierde masina daca erai prins de militieni si cu sentimentul de usurare in momentul in care reuseai sa te ascunzi intr-o vagauna, iar pe langa tine treceau in tromba douazeci de patrule de politie.

Se pare ca EA a primit sesizari de undeva, deoarece in cea mai recenta realizare a sa nu mai foloseste aceasta reteta garantata a succesului si trece in legalitate. O miscare considerata un lucru normal si un pas inainte, dar care in ochii comunitatii de jucatori pare un regres si un esec lamentabil. Nici eu nu fac nota discordanta si imi alatur vocea celor care regreta si condamna aceasta schimbare.

 

Sa piara faradelegea!

 

Complet lipsit de o poveste care sa te faca sa devii mai bun, NFS: ProStreet te pune in pielea lui Ryan Cooper, un pilot care se strofoaca sa devina cel mai bun. Nimeni nu iti face praf masina, nicio fetita nu iti tine spatele doar pentru ca arati bine si ai potential si in afara de Ryo, the Showdown King, nimeni nu te vorbeste de rau. Chiar dimpotriva. Dupa primele cinci curse o sa fii atat de satul de laudele si de frecventa ridicata la care numele tau este scandat de gazda concursului, incat ai fi dorit sa iti poti alege singur numele astfel incat nimeni sa nu te bage in seama.

Din nefericire, lipsa unei intrigi care sa te faca sa mergi mai departe nu prea te motiveaza nicicum sa devii mai bun. Singurul motiv pentru care concuram era sa fac cat mai multi bani pentru a-mi putea tuna masinile cat mai mult. Acest tuning al masinilor este partea cea mai interesanta a jocului, posibilitatile fiind practic nelimitate. Este clar ca cele mai scumpe parti sunt cele mai bune, dar existenta tipurilor de curse si a masinilor dedicate fiecareia in parte te face un pic sa te gandesti.

ProStreet limiteaza jucatorul la alegerea unei masini pentru fiecare tip de cursa in parte. Exista drift, drag, speed si grip. Numele spun totul. Doar ca acum, spre deosebire de jocurile de dinainte, nu vei mai concura cu aceeasi masina in orice cursa. Pentru fiecare dintre ele, vei avea masina speciala, cu un tuning special. Realizarea unui setup corespunzator este o adevarata provocare pentru fiecare in parte, iar alegerea masinilor potrivite este de asemenea un test al cunostintelor despre automobile. Din proprie experienta va spun sa alegeti bine masina si tipul cursei la care o veti inscrie, deoarece riscati sa aruncati banii pe fereastra. Dupa ce am castigat trei campionate, am pus bani la ciorap si am pastrat un cupon pentru o masina gratuita, mi-am trantit un super setup pentru un Subaru facut special pentru cursele speed. Surpriza a venit doar cand mi-am dat seama de faptul ca acest tip de curse va fi accesat mult mai departe in joc, cand masina mea va fi deja de mult depasita, iar pana atunci ea sta in garaj absolut degeaba. Asadar, macar la inceput limitati-va la a va tuna masinile deja disponibile deoarece sunt foarte bune si incercati sa tineti bani in buzunar ca sa scoateti la un suc fetele de la standuri. De asemenea, dati importanta masinilor destinate curselor de drag, deoarece acelea sunt cele mai grele. Oricat de bine ati conduce, masinile cu care concurati si care au ceva mai multi cai sub capota va vor pune mari probleme. Restul de curse sunt foarte usoare, iar AI-ul destul de idiot.

Bruscul puritanism de care EA a dat dovada, mutand cursele pe circuite speciale de pe strazile marilor orase, limiteaza distractia si scade atat spectaculozitatea gameplay-ului, cat si pe cea grafica. Nu mai exista trafic, nu mai exista cladiri, nu mai exista oameni pe care sa ii puteti provoca la o liniuta ad-hoc. Totul este pregatit dinainte si total lipsit de spontaneitate. Sucks!

 

Nu murdari drumul!

 

Cerut de ani buni, sistemul de damage a fost reintrodus de EA in ProStreet. In functie de impactul la care masina a fost supusa, ea se va strica. Modelele extraordinar de bine realizate ale masinilor se vor face praf raportat la forta de impact si la locul unde sunt lovite. Astfel vei putea merge cu o oglinda ce atarna pe tot parcursul cursei sau cu o aripa in portbagaj. Şi mai frumos este faptul ca stricaciunile aduse masinii influenteaza modul in care ea se va comporta pe traseu. Multa lume se plange ca masinile se strica foarte usor. Din nefericire, masinile se strica intr-adevar foarte usor. Lumea se plange ca, desi impactul a fost usor si doar caroseria este un pic sifonata, masina nu mai functioneaza la fel de bine. Dar nimeni nu se gandeste cat de mult conteaza un element al caroseriei la aerodinamica. Lucru foarte ciudat, mai ales ca jocul permite modificarea spoilerelor, a capotei si a fiecarei bucatele de caroserie pentru a fi mai aerodinamica. Mai mult, fiecare dintre aceste modificari se poate testa in tunelul de aer, unde cifrele spun clar daca este mai bine sau nu. Astfel, este firesc ca o masina sa nu mai functioneze la capacitate maxima in momentul in care l-ai pupat pe ala din fata si toata munca ta calculata la milimetru s-a dus pe apa sambetei.

Se vede din prima ca EA s-a strofocat pentru a scoate ceva din engine-ul grafic. Detaliile masinilor si mai ales modul in care ele se deformeaza in momentul in care le trosnesti sunt extrem de bine puse la punct. Cand duci masina la garaj dupa ce timp de trei ture ai dat cu ea de toti peretii si vezi in ce hal arata, iti vine sa plangi. Nu acelasi lucru se poate spune despre ceea ce te inconjoara. Peisajele sunt dezolante. Nu spun ca nu arata bine, doar ca diferenta fata de titlurile anterioare, unde te plimbai prin orase si erai inconjurat de animatie tot timpul, face totul foarte anost.

 

Despre AI si n-AI

 

AI-ul competitorilor la trafic din intreaga serie NFS nu a fost niciodata la inaltime. Fie haotic, fie sinucigas, fie lipit de trasa ideala, EA a incercat tot pentru a crea o experienta de joc cat de cat reala. Ei bine, nici de data aceasta nu a reusit pe deplin. Restul participantilor la trafic sunt ca niste carute ce merg si ele pe langa tine. Nu se dau la o parte, nu intra in tine, nu fac o manevra mai indrazneata sau nu intra cu viteza in curbe. Niste fricosi toti.

Pentru ca tot vorbeam despre trasa ideala, EA nu s-a abtinut totusi sa nu strecoare si un pic de arcade in joc. Ca de... nu se putea altfel. Astfel ca, la fel ca in orice cursa ce se respecta, soferul poate vedea pe drum trasa ideala. Şi nu doar atat. Dar ea isi si modifica culoarea in functie de viteza pe care o ai, pentru a-ti arata daca mergi destul de incet pentru a lua curba in siguranta. Felicitari EA! Astfel a reusit sa compenseze raul facut prin introducerea sistemului de damage. Pfft...

 

Mai asteptam

 

O initiativa frumoasa, dar prost implementata. Un joc ce ar putea fi mult mai bun daca ar fi fost tratat altfel. Un Carbon cu sistem de damage si cu un tuning performant, ar fi putut rupe gura targului. Pe data viitoare, EA!