One Must Fall: Battlegrounds Review

One Must Fall: Battlegrounds Review

De-a lungul timpului, PC-ul nu prea a vazut multe jocuri cu bataie. Desi au existat multe portari de pe consola, majoritatea incercarilor de a aduce stilul originalului “Street Fighter” pe PC au fost niste esecuri. Unul dintre putinele jocuri care au reusit acest lucru a fost “One Must Fall 2097″ din 1993, un joc de bataie cu roboti care urmarea coneptul original al lui Street Fighter, prezentand actiunea din lateral si dandu-i fiecarui robot multe atacuri speciale. Jocul arata bine, avea multe personaje si optiuni si era in general foarte distractiv. Acum, 10 ani mai tarziu, Diversions Entertainment au lansat o continuare numita One Must Fall: Battlegrounds.

Povestea jocului e destul de interesanta, iesind din tiparele genului. OMFB te pune in pielea unui pilot care controleaza un robot urias prin intermediul unei retele neuronale. Cu acest robot va veti bate cot la cot cu alti piloti in diferite turnee, luptele cu roboti devenind un sport foarte popular in viitor. Fiecare pilot are anumite atribute, dar care nu au impact prea mare asupra gameplayului. In schimb alegerea robotului este cruciala, de el depinzand stilul de lupta si miscarile speciale din joc. Fiecare robot are un set de atacuri speciale si, in plus, fiecare poate arunca un tip de proiectil a carui tintire se face automat. Folosirea atacurilor speciale este dictata de o bara de enegie care se umple in timp ce jucati sau pe care o puteti umple cu ajutorul unor power-up-uri.
OMFB foloseste 6 butoane, cate unul pentru fiecare membru al robotului, unul pentru sarit si unul pentru eschiva .Din cauza ca jocul are loc in arene in intregime 3D, butonul de evade are o importanta majora. Datorita faptului ca robotii se misca foarte greu si ca nu ai posibilitatea sa ataci in spate sau in lateral, evade-ul te ajuta de multe ori sa scapi cand un oponent te ataca si totodata impiedicandu-i pe acestia sa se furiseze in spatele tau cand ataci pe altcineva.

Secretul unui joc cu bataie e sistemul de combouri. Robotii par destul de echilibrati in aceasta privinta, desi unii roboti fac mai usor combouri decat ceilalti. Majoritatea atacurilor arunca oponentii in aer si aici apar supecombourile sau miscarile speciale. Ele pot continua si dupa ce adversarul a cazut pe pamant. In general, sistemul de combouri nu este complicat, lucru deranjant pentru unii, dar e destul de simplu pentru a nu pune probleme nimanui, chiar incurajand jucatorul sa incerce miscari noi.
Desi jocul in single player are destule nivele si nivele de dificultate, AI-ul este mult sub medie. Problemele apar doar pe la sfarsitul turneelor cand trebuie sa invingeti un pilot cu experienta pe care il puteti bate totusi destul de usor cu ajutorul combourilor.

Multiplayer-ul online este de fapt marea atractie a jocului. OMFB are doua moduri: Last Man Standing, unde ultimul jucator ramas in picioare primeste un punct, jocul continuand pana se atinge o limita de puncte, si Demolition, unde castiga cel care face mai mult damage – ambele moduri pot fi jucate si in echipe. Daca veti juca fara sa aveti in prealabil instalate ultimele patch-uri, jocul se poate transforma intr-un calvar datorita lag-ului.
Desi robotii si arenele arata bine, miscarea lor lasa enorm de dorit, nelasandu-ti impresia unui urias robot de metal. De exemplu, un robot va executa exact aceasi miscare, indiferent daca o faceti de pe loc sau daca o faceti din fuga. Cu toate ca animatiile sunt putine si neimpresionante, iar meniurile, arenele si robotii dau o impresie de nefinisare, prin marirea rezolutiei OMFB poate pune probleme si pe configuratii hardware high-end.
Finisate ar fi trebuit sa fie si efectele sonore. La un joc cu roboti, te astepti ca atunci cand calca o matahala de cateva zeci de tone sa se cutremure peretii, insa nimic din feelingul de masinarie uriasa nu e prezent in joc. In afara de sunetele clasice de metal pe metal, explozii sau lasere, nimic special. Muzica consta in cateva melodii ritmate, dar care par luate de pe un HC90.