Overlord Review

Overlord Review

   Privind topurile de vânzări de jocuri putem să observam că majoritatea titlurilor sunt bazate pe licenţe de filme/cărţi, sunt părţi din serii faimoase sau remake-uri ale unor jocuri clasice. Se pare că devine din ce în ce mai greu să realizezi un joc original fără a-l lega de un film sau fără a folosi o grafică nouă pentru jocuri vechi, în încercarea de a scoate profit pe seama nostalgiei jucătorilor sau a iubirii pentru un anumit personaj sau pentru o poveste mai specială. Iată că a venit însă timpul să spargem acest model şi să ne aventurăm într-un teritoriu aproape nedocumentat, cu “Overlord”. Dar ce gen de joc este Overlord, până la urmă? Nu aţi fi departe de adevăr dacă aţi spune că este un RPG-Strategic-De-Acţiune-Umoristic-Horror-Simulator de Dumnezeu la persoana a treia. Sună cam complicat, dar asta e exact ceea ce oferă, pentru că acest joc este mult mai complex decât pare la prima vedere. Principala diferenţă este că Overlord merge într-o altă direcţie faţă reţeta clasică în care omori monştri şi faci fapte bune: acum poţi să îţi explorezi partea întunecată. Să fii Rău!
        Acţiunea începe cu personajul tău principal trezit dintr-un mormânt, când ţi se aruncă nişte acid în ochi pentru a te învigora. Câteva creaturi ce arată ciudat te ajută să te ridici şi te proclamă stăpânul şi comandantul lor. Aceştia sunt minionii, practic cei care îţi vor urma ordinele fără să crâcnească, de acum înainte. E nevoie de o minte ciudată pentru a numi minionii “drăgălaşi”, deoarece arată ca nişte gremlins, dar sunt extrem de amuzanţi şi vei vedea asta de-a lungul jocului.
        După această revenire în tărâmul celor vii, afli că turnul Răului este în ruine pentru că toate personajele asemănătoare lui Făt Frumos au trecut pe aici şi i-au învins pe foştii proprietari. Iar acum tu trebuie să redobândeşti gloria de altădată a faptelor rele şi să reconstruieşti palatul întunecat. La fel ca în toate poveştile, primeşti un paharnic şi un bufon care te ajută sau te enervează, flatându-te (sau încercând să o facă) încontinuu de-a lungul jocului. Consilierul tău mai bătrân şi mai înţelept te ghidează printr-un tutorial rapid pentru a te familiariza cu modul în care sunt creaţi minionii, precum şi cu sistemul de control. Omorârea inamicilor (sau a oilor inocente uneori) va oferi energie ce poate fi transformată în minioni şi există locaţii prestabilite unde micile creaturi pot fi aduse la viaţă, folosind această energie.

        Supuşii, deşi mici şi slabi, nu sunt lipsiţi de apărare, pentru că pot strânge obiecte de la inamicii morţi şi le pot folosi ca echipament. Jocul calculează automat un procent din numărul de supuşi care folosesc echipament nou şi oferă bonusuri pentru atac şi apărare întregii hoarde. Unele lucruri adunate nu vor fi de mare ajutor, dar nu poţi să nu zâmbeşti când vezi o armată în spatele tău cu bâte şi măciuci, purtând coifuri de bucătar sau jumătăţi de dovleci pe cap.
        Veţi putea controla patru tipuri de minioni, a căror abilităţi sunt “deghizate” în spatele culorii pielii: Maronii, Roşii, Verzi şi Albaştri (aminteşte vag de alegerea numelor din Reservoir Dogs…). Însă ei nu diferă numai prin culoare, ci şi prin abilităţi. În timp ce Maronii sunt bătăuşii obişnuiţi, Roşii pot stinge focuri şi au un atac de la distanţă, Verzii sunt imuni la otravă şi au o lovitură mortală prin înjunghiere în timp ce Albaştrii sunt excelenţi când ai de-a face cu zonele din tărâm umplute cu cel mai mare pericol pentru viaţa supuşilor tăi: apa. Da, apa poate omorî o armată instant. Minionii, spre deosebire de Overlord, nu pot trece prin apă şi dacă aveai de gând să foloseşti o scurtătură, va trebui să-ţi regândeşti strategia, căci altfel vei avea armata înjumătăţită şi micile creaturi vor suferi o moarte oribilă. Aici este şi momentul în care sistemul de control greoi pătează experienţa de joc.

    În timp ce supuşii tăi te vor urmări precum paparazzi pe Brad Pitt, un simplu clic stânga îi va trimite către inamici sau alte obiective în timp ce un clic dreapta îi va chema înapoi la locaţia ta. Sună destul de simplu, dar când vine vorba de operaţiuni mai complexe precum urmarea unui anumit drum, producătorii au decis să folosească combinaţia clic stânga+clic dreapta. Ea oferă posibilitatea jucătorilor de a-şi ghida supuşii în acelaşi mod în care direcţionam rachetele în Half-Life. Totuşi, deoarece Overlord-ul nu se poate mişca atunci când dă ordine în acest mod supuşilor (iar perspectiva nu se modifică precum ai vrea) te poţi simţi neputincios în încercarea de a-ţi direcţiona hoardele, mai ales că nu poţi vedea dacă ţinta a fost atinsă. Acest fapt conduce de multe ori la înec, dar pentru că multe drumuri sunt destul de mici încât numai supuşii pot trece, va trebuie să-ţi faci cruce şi să foloseşti această metodă de control.
        Drumul turn - tărâm este posibil prin teleportarea în locaţii alese (unde sunt în general şi locaţiile pentru minioni), dar nu există o hartă pentru orientare, ceea ce face uneori dificilă găsirea drumului corect. În caz că vă întrebaţi, Overlord se desfăşoară într-un tărâm idilic, cu ţărani, oi, iarbă verde şi cântece de păsărele. Un tărâm care trebuie neapărat să fie distrus şi jefuit! În timp ce jucătorul poate alege să omoare fiecare fiinţă şi să distrugă case şi plantaţii, jocul te ghidează să mergi în misiuni date de oamenii din tărâm pentru a le câştiga încrederea şi admiraţia, precum şi o serie de recompense financiare.

        Povestea face uz de personajele lui Tolkien, deoarece veţi întâlni Halflings (Hobbits după ce au luat amfetamine), Elfi (sau Elfi morţi pentru a fi mai corecţi), Trolls şi Dwarves, dar se pare că împrumută elemente şi din alte genuri, pentru că te vei lupta şi cu zombi, insecte uriaşe şi… unicorni carnivori (?!?). Jocul foloseşte o abordare liniară şi, cu toate că sunt multe alegeri disponibile în legătură cu ordinea în care poţi executa misiunile, Overlord este bazat în mare parte pe evenimente scriptate ce necesită ca jucătorul să urmearească un anumit traseu pe care l-au decis producătorii. Din păcate, există greşeli în design-ul nivelurilor ce crează situaţii ridicole: după ce ai omorât un boss, jocul îţi permite să te întorci în locul în care l-ai văzut pentru prima dată şi, din cauza scripting-ului, boss-ul va fi din nou acolo, viu şi nevătămat. Din fericire, în acest caz nu va trebui să te mai lupţi cu el datorită animaţiei – care îl face să dispară în altă locaţie – dar acest tip de incident tind să strice imersiunea.
        O altă problemă în design-ul nivelurilor este faptul că anumite acţiuni necesită un anumit tip de minion, dar nu începi cu toate tipurile, fiindcă ei trebuie descoperiţi printr-o serie de misiuni ce sunt combinate cu quest-urile principale ale jocului. Există cazuri în care ai putea să alergi ore întregi degeaba şi fiecare drum să pară blocat, deoarece în tot acest timp aveai nevoie de un alt tip de minion pentru a termina o misiune, unul de care nici nu ştiai că există din cauza ordinii în care ai ales să duci la bun sfârşit misiunile.