Perimeter Review
Dimensiune font:
Perimeter Review
Cu toate ca puterea de calcul a PC-urilor a cunoscut un salt impresionant in acesti ultimi ani, nu la fel se poate spune si despre industria jocurilor PC. E drept ca toate genurile au evoluat de la formele lor primitive pana la adevarati monstri contemporani, unele titluri recente devenind poate cei mai buni reprezentanti al genului din care fac parte. Cu toate acestea, retetele au ramas aceleasi, ele nefiind decat cosmetizate si in unele cazuri imbunatatite de producatori pentru a lansa un nou titlu pe piata. Aceasta lipsa de idei se observa mai ales in cazul strategiilor real time, care s-au schimbat destul de putin de pe vremea venerabilelor Warcraft 2 sau Command & Conquer. Nimic de zis, acum avem grafica 3D, posibilitati sporite de control al unitatilor, subgrupuri, eroi pe care sa-i conducem in lupta, build queue-uri s.a.m.d, dar la baza, ideea tuturor strategiilor a ramas aceeasi: construieste o baza, strange cat mai multe resurse, alcatuieste o armata numeroasa si dupa aceea umileste-ti adversarul in modul pe care-l crezi de cuviinta. Titluri cum ar fi Commandos, Ground Control sau Myth pot fi privite ca o ramura evolutiva a genului, ele renuntand la partea economica si concentrandu-se doar pe aspectul militar si tactic, ele dand nastere genului RTT (Real Time Tactics). In fata acestei lipse acute de inovatie, K-D Labs, sub aripa protectoare a celor de la Codemasters, au decis ca a venit timpul ca roata sa fie reinventata si genul RTS sa fie scuturat din temelii. Asa a luat nastere Perimeter.
Perimeter este primul (si sper eu nu ultimul) joc al genului sau, si anume Real Terraforming Strategy. Asta fiindca spre deosebire de alte strategii, terenul este un element activ al jocului, nu doar un fundal pe care jucatorul isi muta trupele dintr-o parte in alta a hartii. Actiunea din joc se petrece intr-un viitor in care omenirea a fost fortata sa-si paraseasca planeta de origine si acum calatoreste intre dimensiuni in niste Frame-uri (orase) uriase, care pot adaposti mii de locuitori, in cautarea unei noi case. Se pare insa ca acest exod al umanitatii a declansat si un raspuns din partea "dimensiunilor" sub forma rasei numite The Scourge, care poate lua forma celor mai negre cosmaruri ale oamenilor. Rolul jucatorului va fi de a proteja si ghida un frame catre pamantul promis, de-a lungul unei campanii single-player destul de lungi, pe care va recomand sa nu o ignorati, lucru valabil si pentru tutorial.
Asta fiindca Perimeter este fundamental diferit fata de alte RTS-uri pe care le-ati jucat, si daca-mi ignorati sfatul de mai sus, s-ar putea sa va treziti inca din prima misiune ca nu stiti ce aveti de facut. Primul lucru pe care trebuie sa-l stiti este ca tehnologia din Permeter este bazata pe nano-roboti, ceea ce le-a permis producatorilor sa implementeze foarte multe lucruri "cool". Fata de alte RTS-uri, in Perimeter nu aveti avea de gestionat decat o singura resursa: energia. Tot ce faceti in joc va costa energie, de la creat cladiri si unitati, pana la transformarea acestora din urma sau ridicarea perimetrului. Energia o obtineti construind (cu ajutorul buildmaster-ilor) cat mai multe energy core-uri (una din cele 29 de cladiri disponibile in joc), aceste core-uri avand si rolul de piloni pentru crearea scutului defensiv. Inainte de a construi ceva insa va trebui sa terraformati terenul si sa-l aduceti la nivelul zero. De acest lucru se vor ocupa brigadierii, care pot fi in numar de maxim 5, asta daca ignorati complet construirea cladirilor (la inceputul fiecarei misiuni, va trebui sa alegeti raportul de brigadieri si buildmaster-i, avand un total de 5 sloturi la dispozitie… evident, acest raport se poate schimba pe parcursul jocului in functie de necesitati). Terraformarea nu e deloc complicata, jucatorul netrebuind decat sa foloseasca zero-layer tool-ul pentru a desena pe harta zona pe care o vrea terraformata. Dupa aceasta, brigadierii isi trimit roboteii la lucru. De remarcat insa ca, cu cat terenul este mai accidentat, cu atat terraformarea va dura mai mult, iar unele zone nu le veti putea transforma deloc. De asemenea, veti mai putea crea si zone abisale, care sa impiedice deplasarea unitatilor terestre sau subterane ale adversarului (dar si ale voastre), fortandu-l sa foloseasca unitati aeriene pentru a va ataca sau sa vina sa teraformeze acea zona.
O noutate o reprezinta modul in care sunt construite unitatile combatante. Veti avea trei unitati de baza: soldati, ofiteri si tehnicieni, fiecare avand propria fabrica in care sunt produsi. Din aceste unitati de baza, impreuna cu construirea unuia din cele 6 laboratoare disponibile (rocket, laser, bomb, antigrav, subterra lab plus un laborator specific fiecarei factiuni) rezulta unitatile avansate, fiecare avand o "reteta" proprie. Spre exemplu, pentru a construi un Straffer (unitate aeriana) veti avea nevoie de 5 soldati si 4 ofiteri care sa se transforme in unitatea respectiva. Daca vreti in schimb un Digger (unitate subterana), vor fi necesari 2 ofiteri si 5 tehnicieni. Aceste retete, cumulate cu faptul ca puteti retransforma unitatile avansate in unitati de baza pe campul de lupta, duc la crearea unui numar impresionant de tactici pe care le puteti aplica in mijlocul bataliilor. Spre exemplu, sa presupunem ca vreti sa va atacati inamicul cu o forta impresionanta de Straffer-i, dar acesta a observat masarea voastra de trupe (in Perimeter nu exista fog of war, iar harta este vizibila de permanenta) si si-a construit o aparare antiaeriana redutabila exact inainte sa ajungeti la el in baza. Intr-un orice alt RTS, ati fi avut 2 optiuni: ori va retrageati pentru a crea niste unitati care sa-i distruga apararea, ori sacrificati unitatile aeriene in favoarea celor terestre. In Perimeter insa veti avea posibilitatea sa transformati pe loc avioanele de lupta in tancuri (si invers). Bineinteles, date fiind cerintele diferite de unitati de baza, nu va asteptati ca din 10 avioane sa obtineti tot 10 tancuri, insa nu veti fi nevoit sa pierdeti unitati si timp in zadar. De aceea, meciurile de skirmish sau de multiplayer sunt foarte antrenante, deoarece tacticile si strategiile se pot schimba dintr-un minut in altul, in functie de situatia curenta. Pe langa aceasta, K-D Labs au mai umblat si la modul cum va controlati unitatile. Veti avea la dispozitie maxim 5 squad-uri, primul fiind controlat de Frame, pentru celelalte 4 fiind necesara construirea unor Command Center-uri dedicate. Aceste squad-uri vor fi alcatuite din unitatile de baza, care vor fi tranformate apoi in unitati avansate.
In meciurile de multiplayer insa, va mai puteti invinge adversarul si in alt mod decat distrugerea lui totala: capturand intreaga sa retea de energy core-uri. Ideea de baza e ca fiecare core este legat ori de Frame-ul principal, ori cu alt core invecinat, insa acest lucru duce intr-un final la crearea unui lant energetic, care daca este intrerupt, risca sa va lase expus in cazul unui atac. Mi s-a intamplat de multe ori sa pierd in fata adversarului din cauza ca el a reusit sa-mi distruga un energy core aparent neimportant, dar care a dus la sectionarea retelei mele energetice in doua, lasandu-ma fara toate turetele defensive. Pentru a preveni aceasta catastrofa, puteti construi energy emmiter-uri in zonele mai sensibile sau susceptibile pentru atac, care pot transmite energia pe distante mult mai mari. Atentie insa, si adeversarul le poate construi si se poate folosi de ele pentru a se infiltra in reteaua voastra. Daca nu reusiti sa respingeti inamicul si sunteti pusi in situatia in care nu mai aveti nici un mijloc de aparare, unica voastra solutie este sa ridicati perimetrul (de unde si numele jocului). Acesta este un scut energetic, care protejeaza toate cladirile voastre, mananca resursele de energie vazand cu ochii si este generat de energy core-uri. Daca sunteti atacati din toate partile, va trebui sa activati intreg scutul defensiv, insa puteti sa-l porniti si separat, pentru fiecare enery core in parte, in functie de necesitati. Atentie insa, perimetrul nu va protejeaza de unitatile subterane ale adversarului. De asemenea, trebuie sa tineti minte ca nu puteti folosi perimetrul la infinit, fiindca, odata ce se dezactiveaza din cauza lipsei de energie, riscati sa ramaneti complet vulnerabili.
Din punct de vedere grafic, Perimeter este impresionant, avand tot felul de efecte care sa va incante privirea, fie ca e vorba de explozii spectaculoase, perimetrul insusi, fumul rachetelor, umbrele sau reflexiile unitatilor si cladirilor. Toate acestea insa au si un pret, sub forma cerintelor de sistem, care sunt destul de piperate. Chiar si pe sistemul subsemnatului, un P4 @ 2.8C cu 1GB Ram si Radeon 9800, cu toate detaliile la maxim, jocul a mai sacadat din cand in cand, mai ales cand erau multe unitati pe monitor. Iar in multiplayer, aceste cerinte destul de mari se transforma intr-un lag ingrozitor, daca unul dintre jucatori are un sistem mai slabut. Spre deosebire de grafica, sonorizarea nu impresioneaza prin nimic, nici in bine, nici in rau. Conteaza doar ca e acolo, pentru atmosfera.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau