Post Mortem Review

Post Mortem Review

Alchimie, nemurire, ocultism, intriga, crima sunt numai cateva dintre cuvintele care ar putea descrie Post Mortem, un adventure de la Microids care ne-a mai dat cu ceva timp in urma si Syberia. Povestea pare a fi desprinsa dintr-un roman de Edgar Allan Poe. Un Paris intunecat, o crima morbida si bineinteles un detectiv particular care primestea misiunea de a o investiga ar fi in linii mari elementele principale ale acestui joc. Gus MacPherson este personajul principal a carei identitate ti-o vei asuma si ale carui cunostiinte va trebui sa le pui in aplicare pentru a gasi vinovatul. Fost detectiv particular la New York, acesta s-a retras la Paris pentru a picta si a duce o viata lipsita de griji. Intr-o seara ploiasa acesta este vizitat la studioul sau de catre Sophia Blake. Era exact genul de femeie pe care daca o vedeai, stiai cu siguranta ca te asteapta ceva. Ea iti propune inceperea unei investigatii asupra mortii surorii ei si a sotului acesteia intr-o camera de hotel. Fara a primi foarte multe detalii Gus se apuca de treaba si incepe sa scotoceasca ici si colo dupa informatii.

Succesul unui adventure depinde de doua dintre elementele sale principale si anume calitatea povestii si a puzzle-urilor. Post Mortem calca si el pe urmele lui Syberia si ne prezinta lume intortocheata, plina de oameni ciudati, unii pasionati de ocultism, altii de arta iar altii de propria lor piele. Pe parcursul jocului vi se vor face cunoscute fapte si intamplari, informatii si indicii care sa-l ajute intr-un final pe MacPherson sa demaste pe adevaratul criminal si sa-i aduca dovezi inspectorului Lebrun. Intriga vi se dezvaluie tot treptat si veti afla astfel cine erau de fapt sora si sotul lui Sophia Blake, de ce au fost ei omorati si care erau adevaratele intentii ale frumoasei tale vizitatoare. Singurul lucru care m-a dezamagit un pic a fost faptul ca puzzle-urile de multe ori iti taie din avantul pe care il dobandesti de a merge mai departe. Ca in orice adventure unele sunt mai grele, altele mai usoare, unele necesita ceva matematica, altele ceva logica iar cateva se bazeaza si pe un fin simt al observatiei. Daca vanatoarea de pixeli nu este unul dintre punctele voastre forte atunci poate ar trebui sa nu va faceti prea multe planuri pentru ca va va fi foarte greu sa-l terminati. Puzzle-ul care te obliga sa gasesti elementele unui desen ascunse intr-un tablou este punctul culminant al acestora care devine extrem de enervant dupa un timp, mai ales daca ai gasit toate piesele cu exceptia unei mici care nu vrea nici in ruptul capului sa iasa la suprafata. Daca va mai spun ca acesta este una dintre ultimele tale incercari majore, finalul venind la putin timp dupa ea atunci va dati seama ca nimanui nu i-ar conveni sa se inece ca tiganul la mal.

Pe parcursul jocului insa Gus va trebui sa stranga o groaza de obiecte. Ceea ce nu stiti de la bun inceput este ca nu veti avea nevoie efectiv de toate ci o parte vor constitui dovezi pe care la final le veti prezenta inspectorului Lebrun. Tot Gus va tine si o lista cu persoanele suspecte precum si cateva mici comentarii despre acestea, dar si o lista a documentelor in posesia carei a intrat precum si rezumatul continutului acestora. Este indicat sa le cititi pe toate pentru ca ele va vor furniza indicii pretioase in multe cazuri, mai ales cand va trebui sa construiti un portret robot al unui posibil suspect, moment in care va trebui sa alegeti diferite parti ale fetei si sa le potriviti pe o foaie conform cu unele declaratii ale martorilor oculari. O atentie sporita va sfatuiesc sa acordati simbolurilor, datelor, dialogurilor si raspunsurilor pe care le alegeti si in general oricarei informatii oricat de mica si neimportanta ar parea ea. De obicei nu va trebui sa mergeti intr-o locatie pentru a aduna date despre un puzzle aflat in alta parte dar mai sunt si exceptii cand aveti nevoie de unele obiecte pentru a le putea rezolva. Cursorul se schimba, luand forma unei maini in momentul in care puteti ridica un obiect asa ca o cautare minutioasa prin toate cotloanele va va asigura maximum de succes.

Miscarea personajului se face tot printr-un singur click de mouse dar din pacate nu toate zonele nivelului sunt accesibile. Cadrele se schimba relativ repede asa ca puteti ajunge foarte repede acolo unde va intereseaza iar zonele foarte importante pot fi vizualizate in detaliu moment in care cursorul ia forma unei lupe. De obicei acest lucru are loc in momentul in care trebuie sa ridicati un obiect sau sa cititi ceva, ceea ce nu s-ar fi putut intampla altfel datorita graficii prerenderizate care desi arata foarte bine nu prezinta mediul inconjurator intr-un mod atat de detaliat. Singurele elemente 3D sunt modelele personajelor principale care sunt extrem de bine realizate pentru un adventure si ale caror miscari pot fi foarte naturale chiar daca tind sa se repete. O mai mare variatie a animatiilor acestor modele ar fi fost cu siguranta un plus important adus acestui joc. Gus de exemplu isi duce mana la ochelari in timp ce vorbeste cu cineva si de fiecare data gestul este identic. Mici variatii ar fi conferit un plus de viata si de realism acestui personaj. Activarea optiunii anti-aliasing din meniul jocului ceea ce ar fi trebuit sa duca la o marire a calitatii vizuale mai ales in cazul modelelor s-a dovedit insa a fi o pacaleala totala pentru ca nu am reusit sa descopar nici o diferenta chiar daca am setat si din drivere FSAA 4X.
Ceea ce m-a impresionat insa a fost muzica jocului care se afla in totala armonie cu locatia in care te afli dar si cu timpul in care se desfasoara actiunea. Ea este in format mp3 si poate fi ascultata si separat, unele melodii fiind deasemenea foarte indicate pentru a fi lasate sa curga in background cum ar fi cea din barul Alambic.