Povestea tinerei care a acceptat să nască pentru Hitler. ''De ce nu-i oferi Fuhrer-ului un copil?''

În 1936, susţinătoarea regimului nazist Hildegard Trutz a fost recrutată datorită ''purităţii sale rasiale'', pentru a întreţine relaţii intime cu un ofiţer SS. Scopul final era conceperea unui copil arian.

Hildegard Trutz era o susţinătoare loială a regimului nazist, încă din momentul în care Hitler a preluat puterea, notează History. Femeia s-a alăturat Bund Deutscher Madel în 1933 şi îndrăgea întâlnirile săptămânale.

Rapid, Trutz a devenit o figură remarcată a organizaţiei locale, în mare parte datorită părului său blond şi a ochilor albaştri. ''Am fost deseori prezentată ca un exemplu al nordicei perfecte. În afară de picioarele şi trunchiul meu alungit, structura şoldurilor era perfectă pentru conceperea copiilor,'' afirma ea.

La vârsta de 18 ani, după terminarea şcolii, unul dintre liderii BDM i-a făcut tinerei o sugestie care avea să-i schimbe viaţa ''Dacă nu ştii ce să faci, de ce nu-i oferi Fuhrer-ului un copil? Germania are mare nevoie de urmaşi dintr-o rasă valoroasă.'' Trutz nu ştia că în acea perioadă se desfăşura un program sponsorizat de stat pentru creşterea numărului de naşteri a copiilor arieni, cu părul blond şi ochii albaştri. În cadrul programului Lebensborn, femeile ''pure'' din punct de vedere rasial erau alese pentru a întreţine relaţii intime cu ofiţerii SS cu scopul de a rămâne gravide.

Liderul BDM i-a explicat exact tinerei cum funcţiona programul. Trutz era supusă unei serii de teste medicale, precum şi investigaţii privind trecutul său. Un lucru esenţial era ca aceasta să nu aibă nicio urmă de sânge evreu. După ce rezultatele ieşeau pozitive, femeia îşi selecta un partener dintre ofiţerii SS. Trutz a ascultat indicaţiile liderului cu entuziasm. ,,Suna minunat'', imediat înrolându-se în program.

Trutz a fost escortată către un vechi castel din Bavaria. Aici se mai aflau alte 14 fete, toate având nume false. ''Pentru a fi acceptată în program, aveai nevoie doar de un certificat al autenticităţii rasei ariene,'' afirma ea.

Castelul reprezenta apogeul luxului. Erau camere comune pentru sporturi şi jocuri, o librărie, chiar şi cinema. Conform tinerei, ''mâncarea a fost printre cele mai bune pe care le-am gustat. De asemenea, nu trebuia să lucrăm, în castel erau o mulţime de servitori.'' Imediat ce a ajuns în incintă, un profesor SS a examinat-o. ''A trebuit să declarăm că în familia noastră nu a existat niciun caz de boală ereditară sau dipsomanie.''

De asemenea, tinerele au fost avertizate că vor fi nevoite să semneze un document prin care renunţau la toate drepturile lor asupra copiilor pe care aveau să-i aducă pe lume. După iniţiere, Trutz şi celelalte fete au fost prezentate ofiţerilor SS. Trutz a fost impresionată de aceştia ''Toţi erau înalţi şi puternici cu ochii albaştrii şi părul blond.'' Înainte să-şi aleagă partenerul, femeile urmau o sesiune de cunoaştere cu bărbaţii. Urmărau împreună filme, jucau jocuri sau participau la evenimentele din castel. ''Am avut la dispoziţie aproximativ o săptămână pentru a lua o decizie,'' a spus Trutz. Femeile nu ştiau numele bărbaţilor, anonimitatea fiind unul dintre principiile programului Lebensborn.

''Atunci când ne alegeam partenerul trebuia să aşteptăm până în a 10-a zi de la începutul ultimei menstruaţii''. Fiecare tânără era supusă unei alte analize medicale după care ofiţerul SS ales era trimis în camera fetei. În prima săptămână, Trutz a primit vizita ofiţerului pe parcursul a trei seri. Imediat, aceasta a rămas însărcinată şi a fost mutată într-o casă pentru gravide. După naştere, timp de două săptămâni, şi-a alăptat copilul, apoi a fost despărţită de acesta şi mutată într-o locuinţă specială. Trutz nu şi-a mai văzut copilul niciodată şi nici pe tatăl acestuia.

În anii următori, deşi îşi dorea să conceapă mai mulţi copii pentru regim, s-a îndrăgostit de un ofiţer tânăr cu care s-a căsătorit. Atunci când i-a povestit soţului ei despre implicarea sa în programul Lebensborn a fost ''surprinsă că el nu a fost la fel de încântat.''

Trutz nu a descoperit niciodată ce s-a întâmplat cu copilul său. Conform estimărilor, aproximativ 20.000 de copii au fost născuţi în timpul celor 12 ani ai celui de-al Treilea Reich, în principiu în Germania şi Norvegia.