Rainbow Six Vegas 2 Review
Dimensiune font:
Rainbow Six Vegas 2 Review
Dacă în prima parte am luat rolul lui Logan Keller, căpitanul echipei Rainbow, acum vom lupta din perspectiva lui Bishop, conducătorul echipei Bravo, avându-i din nou drept coechipieri pe Jung Park (specialistul IT al echipei) și Michael Walter (expertul în explozibili). Coordonatorul misiunilor din elicopterul care survolează zona de conflict va fi Sharon Judd, ale cărei informaţii vor fi indispensabile în multe momente ale jocului. Prima misiune se desfăşoară cu cinci ani înaintea poveştii din R6 Vegas, scopul fiind „pacificarea” teroriștilor dintr-un observator științific din munții Pirinei şi salvarea ostaticilor. Fiind însă obișnuiți ca lucrurile să nu se sfârșească întotdeauna așa cum ne-am dori, și această operaţiune va avea un final neașteptat, cu repercursiuni în prezent.
După acest intro, acţiunea din Vegas 2 se desfăşoară concomitent cu cea a predecesorului, însă de data aceasta suntem pe urmele unui al doilea personaj negativ din spatele evenimentelor care au pus stăpânire pe Oraşul Păcatelor, Alvarez Cabrero. Povestea este expusă la fel ca și în prima parte, “on the move” cu ajutorul unor cut-scene-uri realizate cu engine-ul jocului, firul epic fiind bine închegat şi lăsând impresia unui film interactiv de acţiune similar cu Die Hard sau celebrul serial 24.
Pe parcursul acțiunii, la fel ca şi în primul joc, veți putea ordona coechipierilor să întreprindă diverse acțiuni, cum ar fi intrarea în forţă într-o cameră ocupată de terorişti, folosirea computerelor sau a grenadelor (explozive sau fumigene), dezarmarea bombelor etc. Ordinele sunt simpliste, pentru folosirea lor fiind nevoie doar de două taste, formulă care şi-a demonstrat viabilitatea în primul Vegas, producătorii neavând astfel vreun motiv s-o schimbe. De asemenea, cele două moduri de acţiune – asalt sau silenţios – sunt şi ele prezente, fiecare dintre ele pretându-se pentru anumite situaţii, unele chiar impuse de poveste.
Fiindcă tot veni vorba de coechipieri, inteligența lor artificială a fost îmbunătăţită, cu toate că nu era neapărat cazul, aceştia nefiind “încurcă-lume” nici în prima parte. De data aceasta îmbunătățirile sunt la nivel de grija pe care o au pentru propria viaţă, nemaifiind nevoie să apelăm atât de des la serul magic cu care îi putem readuce în luptă după ce sunt doborâţi. Ce-i drept, vor exista în continuare schimburi de „amabilităţi” în care vor zbura gloanţele în toate direcţiile, fiind aproape imposibil să nu "cadă" și cineva din echipa ta. De partea cealaltă a baricadei, inamicii sunt ceva mai agresivi şi mai inteligenţi, însă nu exagerat, acest aspect depinzând foarte mult și de nivelul de dificultate ales. Vor arunca cu grenade flash sau incendiare ori de câte ori au ocazia și nu vor rata oportunitatea de a lua controlul vreunui cuib de mitralieră dacă tocmai a murit colegul care o controla. De cele mai multe ori, dacă se simt înconjurați se vor ascunde “după colț” începând să tragă haotic și înjurând, probabil speriați de situație. AI-ul inamic se poate vedea însă cel mai bine în acţiune în confruntările “Terrorist-Hunt”: când îşi dau seama că eşti în zonă, te vor hărțui constant, uneori intrând forțat chiar și pe fereastră, numai ca să te poată lua prin surprindere.
Vegas 2 are trei niveluri de dificultate: Casual, Normal și Realist. Pe casual, jocul e o variantă mai dificilă de Serious Sam, deși asemănarea este oarecum forțată, fiind totuşi păstrată o doză de realism, în sensul că nu puteți intra într-o cameră plină de teroriști ca să trageți după bunul plac și să ieșiți la fel de sănătoşi cum ați intrat. Se simte însă că jocul a fost creat pentru modul normal sau realist, confruntările fiind extrem de antrenante mai ales în modul realist, în care o singură mișcare greșită poate determina încărcarea ultimului checkpoint. Acest mod este recomandat celor care tânjesc după shooterele tactice, deoarece pentru ceilalți se va dovedi mai mult frustrant decât distractiv, diferenţa între aceste două ultime niveluri de dificultate fiind destul de abruptă. Prin această îmbinare de realism și acţiune s-a încercat astfel împăcarea ambelor clase de jucători: cei care îşi doresc foarte mult realism de la un astfel de titlu și cei care vor doar un shooter obişnuit, în care nu mori chiar de la primul glonţ încasat.
Ubisoft se pare că a renunțat la modul tradițional de salvare și s-a îndreptat spre un sistem de salvare bazat pe checkpoint-uri mult mai îngrijit. Dacă în alte titluri ale publisher-ului francez (Advanced Warfighter 1 şi 2, chiar şi primul Vegas) era oarecum criticat acest model, în Vegas 2 nu mai am ce să-i reproșez, amplasarea punctelor de save/load fiind foarte bună. S-a mai păstrat și sistemul de sănătate, care nu este bazat pe health pack-uri ci pe ideea împrumutată din Halo, în care sănătatea revine la normal după ce ai fost rănit, singura cerință fiind adăpostirea personajului pentru a-și putea trage “suflul” câteva momente. Din acest punct de vedere, Vegas 2 s-a dovedit a fi ceva mai ușor decât frățiorul său mai mic.
Legat de armamentul disponibil, de data aceasta s-a schimbat foaia, însă în bine pentru jucători. S-a introdus un sistem bazat pe experiență – Advanced Combat Enhancement and Specialization – ACES: pentru fiecare inamic doborât de tine sau de colegii din echipă (AI sau cooperativ) într-un anume mod, vei primi un număr de puncte de experienţă, în funcţie de nivelul de dificultate ales, iar când atingi un anumit scor, eşti avansat în rang. Recompensa este alcătuită din armament mai bun, modele de camuflaj şi echipament de protecţie plus un nou rang militar. Există mai multe clase pe care vă puteți specializa în funcție de modul de joc: lunetist (marksmanship), asalt sau lupta din apropiere (close quarter battles), fiecare clasă deblocând arme specifice.
Este o alternativă interesantă, bazată pe un raport efort/răsplată care putea la fel de bine să nu existe într-un shooter de genul, dar este până la urmă binevenită, adăugând un plus la feeling-ul general. Cu atât mai mult cu cât recompensa este pe măsură, iar armele sunt modelate astfel încât cele care vor fi deblocate pe multe puncte de experientă să merite efortul cu adevărat. Pe de altă parte, sunt absolut convins că veteranii Rainbow Six și ale shooterelor tactice în general se vor lua pur și simplu cu mâinile de cap când vor vedea apariția unui astfel de sistem de joc (cu alte cuvinte – împușcă cât mai mulți adversari doar ca să ai acces la o armă). Revenind la arme în sine, varietatea este din nou la înălţime, pe lângă cele din R6 Vegas fiind introduse noi jucării, printre care AKS74-U, FNC, M468, AUG Para, SR25-SD sau L96 Arctic Warfare. Bineînţeles, alături de arme veţi avea la dispoziție și gadget-urile indispensabile unui agent Rainbow Six: explozibil C4, grenade flashbang, fumigene sau incendiare, snake cam pentru examinarea unei camere pe sub uşi etc. De asemenea, dacă nu aveţi răbdare să deblocaţi un shotgun de exemplu, îl puteţi „împrumuta” oricând de la un inamic doborât.
Din punct de vedere tehnic, Vegas 2, ca şi predecesorul său, este construit pe engine-ul Unreal 3. Şi dacă în R6 Vegas am beneficiat de o grafică foarte bună, versiunea de faţă conţine îmbunătăţiri substanţiale. Fără exagerări, acestui titlu nu am ce reproșuri să-i aduc la acest capitol. Până și optimizarea fost îmbunătăţită, jocul fiind de această dată mai "blând" cu sistemele medii ca performanţă. De la expresiile faciale la detaliile privind mediul înconjurător (care mai beneficiază și de efecte de fizică avansate), totul este excelent realizat. Animațiile colegilor sau ale inamicilor sunt iarăși un punct la care excelează vizualul din Vegas, iar peisajul exterior din elicopter este la “înălțime” şi absolut superb. Poate singurele minusuri să fie reprezentate de dispariția nivelurilor din cazinouri care erau mult mai opulente din punct de vedere al detaliilor. În schimb, ne sunt oferite zone mai convenționale, de genul depozitelor sau clădiri de birouri, garaje ş.a.m.d. După cum am menţionat, mediul înconjurător, de la monitoarele de pe pereți la ferestre și diferitele extinctoare sau butelii, este destructibil, acum contând foarte mult şi tipul materialului după care vă ascundeţi din calea gloanţelor. Astfel că o cutie de lemn nu vă va oferi prea mare protecţie împotriva unui terorist care vă vânează cu shotgun-ul.
În ceea ce privește partea audio, calitatea vocilor, alături de efectele sonore și muzică, urmează linia impusă de primul Vegas; cu alte cuvinte, excelent realizate, efectele sonore din timpul confruntărilor (zgomotele armelor) beneficiind pe unde mai era nevoie de îmbunătăţiri minore. Însă cireașa de pe tort poate fi cu ușurință legată de modul cooperativ, cel puțin pentru campania single-player. Dacă și în alte titluri similare (Kane & Lynch spre exemplu) acest aspect era lăudat, în Vegas 2 îi putem ridica statuie, căci feeling-ul este sublim. Cu atât mai mult dacă veţi juca pe modul realist de dificultate, unde tactica și acțiunea se vor simți la ele acasă. Ce-i drept, ești constrâns în a juca cooperativ doar în doi jucători (față de 4 cât era plănuit iniţial), iar ceilalți doi membri ai echipei controlați de către AI nu pot primi ordine decât de la cel care a creat jocul, ceea ce nu este neapărat un lucru plăcut.
Revenind la multiplayer, puteţi folosi experiența câștigată în single-player, alături de personalizarea echipamentului propriu, lăudându-vă cu rangul și tipurile de camuflaj adoptate (o cască de protecție de ultimă generație va face cu siguranță furori). Jocul în multiplayer este similar primei versiuni (modul Versus spre exemplu), el fiind extins prin câteva hărți noi și moduri de joc, precum Team Leader, Demolition sau Total Conquest Only Team. Din punctul meu de vedere, cel mai interesant s-a dovedit a fi Team Leader, în care nu poți omorî ceilalți membri ai echipei adverse decât atunci când ai reușit să le omori liderul. Și nu veți reuși foarte ușor, deoarece el va fi păzit foarte bine. Un lucru enervant însă e acela că nu este specificat numărul recomandat de jucători pentru fiecare hartă la crearea unui meci, aşa că dacă vreţi de exemplu să jucaţi un 1 vs. 1 rapid va trebui să ştiţi pe dinafară ce hartă se pretează sau nu unui deathmatch scurt. Altfel, va trebui s-o luaţi la ghici.
Până acum, în mai mică sau mare măsura, jocul a beneficiat mai mult de laude. Ei bine, cum titlul de față a fost creat de oameni, și Vegas 2 are problemele sale. În primul rând, se observă uşor că este o portare, chiar dacă destul de reușită față de altele; controlul bineînțeles că are de suferit, senzitivitatea implicită fiind prea mare iar ţintirea este frustrantă în unele situații, dacă nu este ajustată corespunzător. Pe urmă avem o campanie single-player suficient de scurtă pentru a-i supăra pe mulți, deoarece în maxim 6-7 ore un jucător cât de cât experimentat o va da gata. Personal, acest aspect nu mi se pare neapărat un rateu din partea echipei din Montreal, deoarece prefer un single-player relativ mai scurt şi atractiv, decât foarte lung și plictisitor, că doar d-aia este shooter și nu RPG. Totodată, flexibilitatea modificării detaliilor grafice nu prea există, jocul suferind din această cauză ca şi predecesorul său.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau