Rift Review

Rift Review

După ce ani la rândul World of Warcraft n-a putut fi detronat de Guild Wars, Age of Conan: Hyborian Adventures, Warhammer Online: Age of Reckoning sau Lord of the Rings Online, a venit rândul studiourilor Trion Worlds să-şi trimită pretendentul în arena MMORPG-urilor, în căutarea gloriei şi a unui număr cât mai mare de abonaţi.

Numit iniţial Heroes of Telara, Rift ne aruncă într-o lume fantastică aşezată la intersecţia mai multor dimensiuni care pe de o parte îi asigură o varietate incredibilă de resurse naturale, dar pe de alta reprezintă o ameninţare constantă din cauza creaturilor care există „dincolo” şi abia aşteaptă să invadeze Telara. Ca şi cum asta n-ar fi de ajuns, această bogăţie a atras atenţia zeilor cunoscuţi colectiv drept Blood Storm, ajungând să se lupte cu rasele muritoare şi zeii Telarei pentru controlul ei.

Până la urmă, zeii invadatori au fost întemniţaţi, Regulos (zeul morţii) fiind singurul exilat dincolo de bariera numită The Ward, creată de cei mai puternici magicieni din Telara (The Vigil). Timp de milenii, bariera a rezistat şi a oprit alte invazii, însă ambiţia şi lăcomia muritorilor au fost cele care au slăbit-o până la urmă, ulterior având loc şi o schismă între cele şase rase, rezultând două facţiuni: Gardienii (formaţi din High Elves, Dwarves şi Mathosians) sunt cei care slăvesc în continuare zeii şi se bazează pe ajutorul acestora în lupta împotriva inamicilor. De cealaltă parte se află Defiants (Bahmi, Eth şi Kelari), cei care s-au hotărât să se descurce pe cont propriu şi să exploateze avantajele oferite de tehnologie, deoarece consideră că zeii i-au abandonat şi nu mai merită respectul şi venerarea lor.

Alegeri, alegeri, alegeri…

Dacă la capitolul rase nu avem prea multe opţiuni, Rift compensează prin modalităţile în care poate fi abordată fiecare clasă. Nu vă imaginaţi că veţi putea alege din 100 de clase, fiindcă nu sunt decât patru arhetipuri: Cleric, Mage, Rogue şi Warrior. Partea interesantă e că fiecare dintre acestea are nouă specializări (opt pentru PvE şi una pentru PvP):

• Cleric – purifier, inquisitor, sentinel, justiciar, shaman, warden, druid, cabalist, templar (PvP)
• Mage – elementalist, warlock, pyromancer, stormcaller, archon, necromancer, dominator, chloromancer, archmage (PvP)
• Rogue – nightblade, ranger, blade dancer, assassin, riftstalker, marksman, saboteur, bard, infiltrator (PvP)
• Warrior – champion, reaver, paladin, warlord, paragon, riftblade, void knight, beastmaster, vindicator (PvP)

Aceste specializări vin sub forma unor soul tree-uri (similare cu talent tree-urile din WoW) în care poţi investi puncte odată ce progresezi în nivel. Nu poţi avea decât trei astfel de tree-uri active la un moment dat, dar întotdeauna există posibilitatea să mai cumperi de la antrenorul specific clasei încă un rol, unde să schimbi soul tree-urile. Cu cât mai multe puncte investeşti într-un anumit tree, cu atât mai multe abilităţi vei putea debloca, pe care le poţi dezvolta ulterior la instructorul specific clasei.

Un alt avantaj (şi probabil cel mai important) al acestor subclase este că atunci când te-ai plictisit de personajul pe care îl ai, sau pur şi simplu simţi nevoie de a încerca şi altceva, nu mai eşti nevoit să dai reroll ca să o iei de la zero după ce ai pierdut atâta timp pentru a atinge nivelul maxim şi obţine un echipament bun. În Rift, doar schimbi soul-urile între ele şi ai un personaj nou, deoarece echipamentele depind de arhetip, nu de specializare.

Pentru că am jucat cel mai mult cu această clasă, voi da ca exemplu rogue-ul. Ştiu că pare greu de crezut, dar în Rift acesta poate fi şi dps (nightblade) şi support (bard) şi tank (riftstalker), însă nu vei putea fi de toate în acelaşi timp (deoarece întotdeauna trebuie să alegi câte un arbore principal de soul-uri). Pe lângă aceste specializări, rogue-ul mai poate îndeplini şi rolul de hunter dacă alegi specializarea de ranger care îţi oferă şansa de a dresa un animal care mai apoi să te ajute în luptă. Împreună cu marksman (are foarte multe abilităţi pentru atacurile de la distanţă) şi saboteur (expertul în capcane şi mai ales explozibili), ranger-ul poate deveni ,,the ultimate ranged damage dealer”.

Eu am ales însă o combinaţie care m-a ajutat să fac level-up mai repede prin faptul că la unele questuri nici măcar nu a trebuit să mă lupt cu toţi inamicii pentru a îndeplini obiectivul (nightblade ca main tree, blade dancer şi assassin). Am folosit modul stealth, stun pentru câţiva inamici mai importanţi şi gata. În plus, foarte multă lume caută astfel de rogues datorită abilităţii lor de a neutraliza ţinte multiple, abilitate care este extrem de folositoare în raiduri. Însă în ciuda acestei flexibilităţi, există până la urmă şi limitări impuse de arhetipul ales, pentru că un Mage de exemplu nu va putea fi niciodată un tank în adevăratul sens al cuvântului. Aşa că producătorii îţi oferă un oarecare spaţiu de manevră dacă vrei să experimentezi, dar nu chiar atât de mult.

Reversul medaliei e că din cauza acestui număr substanţial de posibilităţi, balansarea specializărilor este aproape imposibilă şi mereu va exista cel puţin o combinaţie care să fie considerată mult prea puternică, în special când vine vorba de luptele Player vs. Player. E suficient doar să aruncaţi un ochi pe forumurile oficiale pentru a vedea câte flame-uri şi discuţii interminabile apar înainte de / după fiecare patch.

Când vom creşte mari…

Leveling-ul este… la fel ca în celelalte MMO-uri: quest-uri, lupte cu npc-uri, quest-uri, lupte cu npc-uri şi tot aşa până la nivelul 50. Din fericire, fiecare parte a Telarei are o poveste, quest-urile fiind înlănţuite şi având o continuitate firească. Pe lângă asta, quest-urile plictisitoare în care trebuie să omori x monştri, să aduni y obiecte sau să elimini un anumit NPC sunt piperate cu misiuni pe care pentru a le duce la capăt ai nevoie de o întreagă echipă sau aşa-numitele,,puzzle quests”, despre care nu vă zic mai multe ca să nu vă stric surpriza. Suficient de zis însă că vă vor pune niţel mintea la contribuţie.

În afara acestor metode obişnuite de leveling, mai avem şi rift-urile care dau şi numele jocului. Acestea sunt portaluri care apar aleator pe hartă, marcate în prealabil de o fisură (tear), din care curg tot felul de creaturi pe care trebuie să le ucizi. Dificultatea lor este determinată de nivelul zonei în care se deschid, având mai multe etape care devin din ce în ce mai dificile. Iar dacă îndepliniţi obiectivele în intervalul de timp indicat (când este cazul), veţi „debloca” etape bonus. Pe lângă experienţă, închiderea unui rift mai oferă şi Planarite, o resursă specială (pe lângă cele standard – argint, aur şi şi platină), ce poate fi folosită doar la anumiţi vânzători pentru a-ţi cumpăra armuri, abilităţi sau arme deosebite.

Important de reţinut aici este faptul că jucătorii care participă la închiderea unui rift sunt recompensaţi în funcţie de contribuţia adusă. Cu alte cuvinte, nu trebuie doar să ucizi monştri în stânga şi-n dreapta (deşi asta va fi activitatea pricipală), ci vei fi răsplătit şi pentru heal-urile sau buff-urile oferite aventurierilor din jurul tău. Iar recompensa va fi şi mai substanţială dacă participi la toate etapele. Dacă în schimb stai şi te uiţi nepăsător la haosul din jurul tău, nici jocului n-o să-i pese foarte mult de tine.

Uneori, o forţă invadatoare poate crea un avanpost (foothold) de unde vor începe să trimită valuri de creaturi, acestea având o destinaţie specifică pe care o poţi descoperi folosind harta, de obicei un wardstone (cristale create pentru a întări bariera magică ce protejează Telara). Monştrii respectivi vor ataca tot în calea lor, indiferent că-i jucător, monstru sau NPC, şi e foarte important ca ţinta lor să fie protejată. Altfel, dacă wardstone-ul este distrus vei pierde şi quest hub-ul respectiv. Jucătorii pot însă contraataca şi dacă sunt mai puţini la număr, folosind Holy Champion ca să-şi îmbunătăţească temporar personajul sau Flare pentru a chema în ajutor NPC-uri care atacă automat forţele inamice.

De asemenea, poţi folosi o „momeală” specială (Planar Lure) pentru a forţa deschiderea rift-urilor când te afli lângă o fisură, opţiune care se poate dovedi utilă dacă există deja un grup de aventurieri în locul respectiv şi nu vreţi să aşteptaţi ca rift-ul să se deschidă de unul singur. Sau, dacă te simţi capabil de aşa ceva, poţi încerca să închizi rift-ul de unul singur pentru a păstra recompensele doar pentru tine.

Dar boss-ul? Unde e boss-ul?

Un alt lucru interesant este că în mai toate zonele Telarei există câte un dungeon (în total 10, la care se adaugă două raiduri în adevăratul sens al cuvântului, accesibile doar la nivelul 50: Greenscale’s Blight şi River of Souls). Fiind Guardian şi având ca zonă de start Silverwood (care seamănă izbitor de mult cu Elwynn Forest), prima oprire a fost Realm of the Fae, pe care am explorat-o în jurul nivelului 18.

Fiecare dungeon are un design distinct, goana după un echipament mai bun purtându-ne de la întunecatele mine din Darkening Deeps la şi mai întunecatele cripte din Iron Tombs sau la sanctuarele din Runic Descent. Dacă tot l-am dat ca prim exemplu, Realm of the Fae se desfăşoară „în aer liber”, peisajul schimbându-se pe măsură ce avansezi pentru a simula trecerea anotimpurilor, de la un labirint verde specific primăverii la un pisc îngheţat unde veţi purta bătălia finală.

Pentru aventurierii experimentaţi (şi care au ajuns la nivelul 50) există versiuni Expert pentru dungeon-uri sau raiduri, de Tier 1 sau 2, unde veţi găsi boşi greu de bătut (în celelalte situaţii, dacă aveţi un healer şi un tank bun nu ar trebui să aveţi probleme urmând modelul „tank and spank”), dar odată ce reuşiţi să-i învingeţi veţi primi nişte obiecte epice de îţi lăcrimează ochii după ele. Bineînţeles că veţi da şi peste aşa-numiţii ,,ninja looters” (dacă luaţi calea PUG-urilor şi nu luptaţi alături de colegii din ghildă) care vor da roll chiar şi pentru obiectele pe care nu le pot folosi, doar pentru a le vinde şi a te enerva pe tine.

Iar aceştia vor face o avere la Casa de Licitaţii, deoarece Rift nu se deosebeşte de alte MMO-uri când vine vorba de echipament de calitate: ori îl cumperi de la alţi jucători, ori participi constant la raiduri. Din păcate, singurele lucruri folositoare la vânzătorii NPC sunt poţiunile de viaţă care vor fi esenţiale indiferent de zona în care te afli (mai ales dacă nu eşti healer). Pentru veteranii MMO-urilor, sistemul de reputaţie nu va prezenta cine ştie ce surprize, oferind Reputation cu o anumită facţiune când termini un dungeon, reputaţie cu ajutorul căreia îţi vei cumpăra tot felul de obiecte, rune sau reţete pentru crafting.

Deşi nu este nici pe departe la fel de mare precum Azeroth-ul sau Outland-ul celor de la Blizzard, Telara compensează prin diversitate şi calitatea realizării. Începând cu Silverwood, despre care am amintit şi mai sus, o pădure veşnic verde şi frumoasă, Gloamwood (varianta întunecată şi sinistră, un fel de Duskwood), Scarlet Gorge cel mereu ars de soare, terminând cu Iron Pike Peak, zona gheţurilor veşnice, Stilmoor sau Lake of Solace, un puzzle în sine, în Rift nu te vei plictisi niciodată de peisaj.

Cele patru oraşe mari – Sanctum (capitala Guardian), Meridian (capitala Defiant), Fortune’s Shore şi Port Scion – sunt la rândul lor foarte bine realizate, aceasta find de altfel şi linia definitorie a jocului: cel mai probabil nu vei fi impresionat la capitolul originalitate, însă munca depusă pentru a crea ceva calitativ este indiscutabilă. Preţul pe care trebuie să-l plătiţi pentru această calitate poate fi însă cam piperat, deoarece dacă vreţi să rulaţi Rift cu detalii pe High sau mai sus veţi avea nevoie de o configuraţie serioasă (chestie pe care am simţit-o pe propria piele).

Pentru drumurile lungi, fast-travel-ul se realizează prin intermediul unor portaluri ce pot fi găsite în fiecare aşezare importantă a fiecărei zone din Telara şi prin care poţi să te teleportezi la orice alt portal descoperit, iar un element diferit faţă de alte MMO-uri este că în Rift, mount-ul îl poţi avea la orice nivel, fără să ai nevoie de un skill specific. Singura condiţie pentru a avea ,,în garaj” cel mai nou model de rinocer sau ţestoasă este să ai destui bani pentru a-l cumpăra.

Show me the money…

Pentru că am amintit despre profesii, în funcţie de ce îţi place mai mult te poţi specializa pe maxim trei (în acelaşi timp) din cele nouă disponibile. Trei sunt dedicate obţinerii materialelor: butchery (aduni piei, blănuri, oase şi dinţi de animale), foraging (culegi plante) şi mining. Celelalte şase sunt pentru producerea obiectelor propriu-zise: apothecary (poţiuni), armorsmithing (armuri şi scuturi), artificing (bijuterii şi arme pentru magi), outfitting (cele mai şic haine din Telara), runecrafting (creezi rune, pe care le poţi pune pe arme ca să obţii bonusuri – echivalentul unui enchanting) şi weaponsmithing (arme).

Fiind rogue şi neavând dorinţa de a-i îmbogăţi pe alţii cumpărând arme de la Casa de Licitaţii, m-am axat pe mining, weaponsmithing şi runecrafting. Nu se câştigă atât de bine precum din outfitting, dar dacă eşti un pasionat de PvP şi vrei să ai şi rezultate, nu prea poţi fără nişte arme foarte bune.

Referitor la PvP, când te vei hotărî că a venit momentul să le dai în cap celor din facţiunea adversă va trebui să renunţi la una din cele trei specializări şi să investeşti nişte puncte în cea specială pentru PvP. Abilităţile din acest soul tree îţi oferă bonusuri pentru lovituri mai puternice, lovituri critice mai dese, heal mai bun, mai puţin timp în stun şi tot felul de alte abilităţi fără de care vei fi învins chiar şi de un adversar de nivel mai mic ca tine. Sistemul se bazează pe şase ranguri, ranguri ce vor determina şi cât valor (echivalentul onoarei din WoW) vei primi şi ce echipament şi arme îţi vei putea cumpăra cu el.

Valor-ul poate fi obţinut din Warfronts (battleground-urile din World of Warcraft), quest-uri speciale PvP, cât şi din luptele open world, dar numai de la adversari de nivel apropiat. Warfront-urile sunt patru, în ordinea la care ai acces la ele: Black Garden (unde două tabere de câte zece jucători se dau peste cap pentru a menţine în posesia lor Fang of Regulos şi obţine astfel cele 500 de puncte necesare victoriei), The Codex (de data aceasta 15 jucători vor lupta pentru a deţine controlul a patru zone care să genereze cele 1000 de puncte necesare), Whitefall Steppes (clasicul ,,capture the flag” în 15 vs. 15), iar ultima arenă, disponibilă doar celor de level 50, este Port Scion, unde pentru a câştiga, cei 40 de gardieni (sau Defiants) trebuie să omoare comandantul facţiunii rivale sau să obţină 1000 de puncte.

În cazul PvP-ului open world, mai trebuie reţinut faptul că după ce omori un jucător, acesta nu va pierde ceva din inventar (cu alte cuvinte, nu-l poţi omorî ca să-i furi sabia aia strălucitoare), însă va genera un loot corespunzător clasei din care face parte. De asemenea, un inamic are şanse din ce în ce mai mici să genereze loot dacă îl omori de mai multe ori consecutiv, producătorii încercând în acest mod să descurajeze griefing-ul.

(R)evoluţie?

Ironia face ca această reţetă de „ia tot ce-a fost înainte şi îmbunătăţeşte ce poţi” să fie şi cel mai mare inamic pentru Rift. Asta deoarece veteranii care caută ceva nou vor găsi o lume ce arată oarecum diferit, dar care funcţionează, în ultimă instanţă, la fel cu cea din {inserează MMO-ul preferat aici}.

Este foarte adevărat că sistemul de specializări oferă o flexibilitate foarte mare pentru dezvoltarea personajelor, iar rift-urile aduc un binevenit sentiment de nesiguranţă în viaţa de zi cu zi din Telara, dar pentru unii jucători asta s-ar putea să nu fie de ajuns. Pe de altă parte, Rift m-a convins să-mi prelungesc abonamentul dincolo de cele 30 de zile gratuite şi să aştept cu interes următorul update major, ceea ce pentru mine spune foarte multe despre calitatea jocului.