Robert Ludlum’s The Bourne Conspiracy – Xbox 360 Review

Robert Ludlum’s The Bourne Conspiracy – Xbox 360 Review

Întotdeauna Hollywood-ul a avut filme de acţiune cu spioni şi agenţi secreţi, cel mai celebru dintre aceştia fiind în mod indiscutabil Agentul 007, James Bond,  care a devenit standardul în funcţie de care toţi spionii prezenţi în industria filmului au fost criticaţi. În ultimii ani însă, 007 a avut o concurenţă serioasă pe marele ecran din partea unui asasin amnezic numit Jason Bourne, cei doi având ce-i drept stiluri total diferite: Bourne este asasinul perfect, capabil să-şi elimine adversarii folosind un simplu pix, în timp ce Bond este un gentleman fermecător care are la dispoziţie zeci de gadget-uri fanteziste şi femei frumoase.

Bourne… Jason Bourne

Cum majoritatea filmelor de acţiune cu eroi sau super-eroi stau la baza unor jocuri omonime, nu se putea ca seria Bourne să nu aibă aceeaşi soartă. Astfel s-a născut “Robert Ludlum’s The Bourne Conspiracy”, joc ce urmăreşte în mare evenimentele primului film – The Bourne Identity – din acesta fiind evidenţiate însă doar scenele importante. Acţiunea începe în Marsilia, unde Jason Bourne are ca misiunea asasinarea dictatorului african Nykwana Wombosi. După ce îşi croieşte cu greu drum printre gărzile dictatorului, nu îşi poate duce misiunea la bun sfârşit, deoarece observă că în cameră sunt prezenţi copii acestuia. Jason abandonează misiunea, dar este împuşcat în spate şi lăsat să plutească în derivă în Marea Mediterană, fiind găsit ulterior de nişte pescari.

Şi cu toate că ştie să vorbească mai multe limbi străine şi să realizeze multe noduri marinăreşti foarte complicate, el nu îşi poate aminti cine este. Un mic proiector laser care se afla în şoldul său îl conduce la o bancă din Zurich, iar ajuns în Elveţia, în timp ce dormea pe o barcă dintr-un parc, este luat la întrebări de doi paznici, care sunt lăsaţi inconştienţi de protagonist foarte uşor. El ia în mână pistolul unuia dintre ei, acţiune care declanşează un flashback la o misiune din urmă cu un an şi jumătate, în care este nevoit sa ucidă un condamnat turc. După care se revine iar în prezent. Pe acest principiu este bazată toată povestea jocului, misiunile din prezent şi flashback-urile alternând între ele. De menţionat faptul că toate misiunile din flashback-uri şi chiar unele din prezent nu sunt redate în film sau carte. Lucru destul de inedit, deoarece mai rar se găsesc jocuri adaptate după un film care să folosească mai puţin materialele deja disponibile şi mai mult părţi noi, neîntalnite în versiunea originală.

Sunt disponibile trei setări de dificultate – Trainee, Agent şi Assassin – care pot fi încercate pe parcursul a 11 misiuni. Din păcate, diferenţa dintre dificultăţi nu o reprezintă un AI mai avansat, ci cantitatea de lovituri care pot fi încasate, respectiv numărul de pumni şi picioare ce trebuie aplicate unui inamic pentru a-l lăsa inconştient. Ca un bonus pentru cei care apreciază elementele „extra”, pe parcursul misiunilor se pot strânge nişte paşapoarte, care deblochează o serie de art work-uri şi filmuleţe.

Pumni, picioare şi pistoale

În misiunile sale desfăşurate pe tot globul, Jason Bourne va întâlni inevitabil şi inamici care trebuie anihilaţi. În acest sens, agentul CIA are două opţiuni: pumnii şi picioarele sau armele de foc. În marea parte a timpului, luptele corp la corp vor ţine capul de afiş, dar nici armele clasice nu sunt lăsate de izbelişte.

Când ajunge lângă un inamic, Jason Bourne îi aplică automat acestuia 2-3 pumni, după care se trece la lupta propriu-zisă. Care constă în atacuri de câte trei lovituri (de obicei pe rând, ca într-un joc turn-based), acestea fiind de două tipuri: rapide şi puternice. Evident, cele puternice fac un damage mai mare, dar cele rapide pot surprinde oponentul. Cu ajutorul acestor lovituri se pot realiza nişte combo-uri de genul: două lovituri rapide şi una puternică sau un atac puternic, unul rapid şi iar unul puternic, ş.a.m.d. Ordinea tipurilor de lovituri aplicate unui inamic determină şi reacţia acestuia, el fiind capabil sa blocheze unele atacuri, fiind însă vulnerabil la altele.

Pe lângă loviturile de pumn există şi două tipuri de lovituri cu piciorul (rapide şi puternice), acestea fiind foarte eficiente şi imparabile, dar pentru a le folosi trebuie ţinut apăsat butonul corespunzător preţ de câteva secunde, timp în care eşti foarte vulnerabil. De asemenea, şi oponentul vostru dispune de aceleaşi mişcări. Din păcate, pentru uşurarea jocului, pe orice grad de dificultate, ţinând garda ridicată permanent te face invulnerabil, doar loviturile de picior reprezentând o problemă… care oricum nu sunt folosite aproape deloc de inamici. Pentru a simula efectul cinematic, camera îşi schimbă foarte des poziţia pentru a emula stilul „liber” din film, dar spre cinstea producătorilor, ea este în aşa fel realizată încât rareori te încurcă.