Savage 2: A Tortured Soul – RePlay Review

Savage 2: A Tortured Soul – RePlay Review

Linia epicǎ începutǎ în Savage: Battle for Newerth este menţinutǎ şi în sequel, dar contactul cu povestea nu are loc într-un cadru logic, adica în joc. Lore-ul poate fi aflat doar de pe site-ul oficial, unde ţi se comunicǎ la modul text cum stǎ treaba în lumea în care se desfǎşoarǎ acţiunea. Dacǎ ai rabdarea sǎ parcurgi rândurile respective vei descoperi un univers destul de bine conturat, cu zei, demoni, lupte fraticide şi violuri, toate într-o englezǎ veche care pe mine mǎ încântǎ, însǎ din pacate implementarea în cadrul jocului efectiv se apropie de zero. Rǎmânem aşadar cu o singurǎ modalitate de desfăşurare a ostilităţilor, şi anume Legion of Man vs. The Horde, în care ambele echipe au ca unic obiectiv distrugerea Fortăreţei adverse.

Partea de FPS reprezintă gameplay-ul de bază, cele două facţiuni fiind reprezentate prin clase, ideea nefiind foarte diferită faţă de sistemul Battlefield sau Enemy Territory. Fiecare unitate este echipată cu cel puţin o armă melee şi una de distanţă, însă accentul este pus pe înfruntările corp la corp iar diferenţele între oameni şi bestii sunt destul de vizibile. Ambele tabere încep confruntarea având la dispoziţie trei clase principale, una de suport, una pentru luptele la distanţă şi una generală, celelalte 4 clase devenind disponibile în funcţie de cât de bine se descurcă atât întreaga echipă, cât şi comandantul ei în modul RTS.

Builder-ul oamenilor este un inginer grăsuţ, echipat cu ciocan de dimensiuni respectabile, cu care poate repara structurile echipei sale şi sfărâma ţestele adversarilor. Acesta poate construi turele anti-infanterie şi plasa corturi de unde colegii se pot aproviziona cu muniţie, întrucât toate armele pentru lupta la distanţă folosesc aşa ceva. Iar pentru apărare, builder-ul mai are la dispoziţie un shotgun şi un pistol, dar cam impotente.

Îndeletnicirea de bază a Conjurer-ului (muncitorul bestiilor) este identică cu cea a builder-ului, însă abilităţile ofensive sunt de altă natură. El poate imobiliza adversarii sau îi poate împroşca cu un acid verde, însă ambele clase se descurcă mai bine pe şantier decât în lupta propriu-zisă, fiind de preferat să-i lase pe luptători să-şi facă meseria.

Cercetaşul (scout) este o unitate rapidă, echipată cu o arbaletă, un arc şi două cuţite de bucătarie cu care poate înjunghia pe la spate, acesta fiind unul dintre cele mai puternice atacuri disponibile claselor de început. Scout-ul mai poate plasa o bombă cu ceas sau deveni invizibil (cu adevărat invizibil, nici cel care-l controlează nu-l mai vede), lucru foarte util atunci când vrei să-i foloseşti abilitatea de backstab.

Shapeshifter-ul are două atacuri foarte puternice de distanţă, fiind poate cel mai util din acest punct de vedere. De asemenea, el poate lua forma unei pantere dacă are nevoie s-o zbughească rapid de la locul luptei, sau poate imita aspectul adversarilor (dar nu şi abilităţile), fiind astfel ignorat de turele sau de inamicii absorbiţi de alte evenimente, a la spionul din Team Fortress 2.

Savage-ul reprezintă carnea de tun pentru tabăra umană, cele două săbii din dotare fiind destul de potente, mai ales că abilităţile ofensive sunt completate de două atacuri speciale şi două buff-uri ce-i pot creşte armura, viaţă sau damage-ul făcut.

În schimb, Summoner-ul nu este atât de util în lupta de aproape, preferând să cheme în ajutor câteva lighioane pe care le controlează direct, ordonându-le pe cine să atace sau să protejeze, având totuşi un toiag cu care se poate apăra, cât şi un atac la distanţă.

Legionarul şi Ravager-ul sunt unităţile grele ale celor două facţiuni, având cele mai mari valori de armură, puncte de viaţă şi putere de atac. Cu două arme de distanţă destul de puternice, arme principale supărate şi abilităţi speciale sau buff-uri care-i fac şi mai rezistenţi sau mai nervoşi, aceştia pot cu uşurinţă da piept cu mai mulţi adversari deodată.

Chaplain-ul şi Shaman-ul sunt clasele de healing, cu abilităţi înclinate spre vindecarea coechipierilor şi faultarea adversarului, nefiind foarte eficienţi în luptă şi ca atare echipaţi doar cu câteva atacuri mai mult bune pentru auto-apărare, însă utilitatea lor este indiscutabilă în cadrul unor echipe bine organizate.

Ambele tabere au la dispoziţie două unităţi de asediu, care sunt foarte eficiente împotriva clădirilor inamice, şi mai puţin eficiente împotriva infanteriei, unele fiind de-a dreptul inofensive împotriva luptătorilor adverşi. Nu sunt cu totul lipsite de apărare totuşi, oamenii folosind de pildă focul pentru a se proteja de atacurile adverse, însă cea mai interesantă unitate de acest tip este fără doar şi poate Behemoth-ul. Acest gigant este echipat cu un trunchi de copac cu care face legea, sfărâmând capetele adversarilor şi clădirile cu aceeaşi plăcere. Deşi are foarte multe puncte de viaţă, este destul de lent şi imprecis, fiind mai priceput în demolări decât în lupta de aproape.

În afară de aceste unităţi specifice fiecărei rase există şi trei unităţi comune, aşa-zisele Hellborne Units. Disponibilitatea acestora depinde de cucerirea anumitor puncte de pe hartă, iar pentru a avea acces la ele este nevoie de colectarea unui anumit număr de suflete (inamici învinşi), însă odată ce una din tabere a reuşit să aducă o asemenea dihanie în discuţie, ea obţine un avantaj sănătos.

Revenant-ul, Malphas şi Devourer-ul funcţionează ca unităţi superioare, fiind foarte bine echipate cu armură, puncte de viaţă şi arme convingătoare, iar abilităţile lor speciale sunt în general pe baza focului din locul de baştină (Iadul). Nu sunt însă lipsite de puncte slabe, astfel că în afară de Devourer, toate suferă de degradarea sănătăţii după ce sunt chemate pe câmpul de luptă, fiind nevoite să consume suflete pentru a se ţine în viaţă, iar cele două clase de healing au un mare bonus împotriva lor, fiind chiar capabile să le doboare de capul lor, dacă sunt folosite judicios.

Piatră – Foarfecă – Hârtie

După cum spuneam la început, sistemul de luptă este axat pe confruntarea melee, iar producătorii de la S2 ne propun un sistem interesant, cu trei opţiuni: atac-rapid, blocare şi întrerupere. Practic este un sistem piatră-foarfecă-hârtie, întrucât un atac-rapid va fi oprit de un blocaj, care la rândul său este inutil împotriva unei întreruperi care, nu-i aşa, n-are nici un rost împotriva unui atac-rapid. Un counter de succes – adică răspunsul corect pentru atacul adversarului – înseamnă un mic damage pentru oponent precum şi o imobilizare de mică durată, numai bun să-i altoieşti câteva lovituri în plus.

Deşi la prima vedere sistemul pare plictisitor, am descoperit destule înfruntări în care priceperea jucătorului a făcut diferenţa, fie din experienţă sau din noroc chior, astfel încât luptele sunt destul de dinamice, nu de multe ori o clasă inferioară învingând un adversar mai bine dotat doar prin folosirea cu cap a sistemului de atac. Partea de luptǎ la distanţǎ este dusă dintr-o perspectivă first-person, spre diferenţǎ de cele melee unde e 3rd person. Existǎ diverse tipuri de arme, mitraliere cu cadenţă sporită sau arcuri puternice, şi puterea de foc vs. cadenţă este un factor important de luat în considerare, pe lângǎ balisticǎ. Lansatoare de grenade sau de rachete, toate sunt afectate de traiectorie, sau mai bine zis de lag, dar despre acest monstruleţ vom vorbi ceva mai încolo.

Elementele de RPG sunt prezente în mai multe forme. În primul rând, există un sistem de experienţă bazat pe inamicii doborâţî (nefiind nevoie să-i ucizi, poţi lăsa pe altcineva să-i doboare, dar e suficient să-l înmoi puţin pentru a primi experienţă), construcţie sau folosirea abilităţilor speciale care ajută echipa. Odată acumulată, această experienţă creşte nivelul jucătorului până la un maxi de 10, însǎ chiar şi acesta poate fi crescut cu ajutorul Comandantului. Odată cu creşterea în nivel se primesc 4 puncte ce pot fi investite în cele 4 atribute de bază, Anduranţă, Inteligenţă, Agilitate şi Putere, fiecare din aceste atribute afectând valorile de bază ale jucătorului. Anduranţa, de pildă, creşte punctele de viaţă şi rata de regenerare, pe când Puterea creşte viteza atacului şi damage-ul loviturilor, toate aceste valori fiind mereu vizibile în ecranul de selectare a claselor, însă după părerea mea oferta este puţin cam ameţitoare, valorile procentuale şi nu numai devenind obositoare la un moment dat. Cu toate acestea, valorile nu sunt inutile, având în vedere că punctele de viaţă sunt vitale pentru… a rămâne în viaţă, mana este folosită pentru abilităţile speciale iar stamina, căci există şi stamina, e necesară pentru sprinturi şi lovituri.

În afară de experienţă, jucătorul mai primeşte pentru doborârarea inamicilor abilităţi şi aur. Aurul astfel obţinut poate fi folosit pentru alegerea unei clase mai hoaţe (numai cele de început sunt gratis), pentru cumpărarea unor obiecte (armuri, poţiuni) sau poate fi donat comandantului pentru binele întregului popor.