Savage: The Battle for Newerth Review

Savage: The Battle for Newerth Review

De-a lungul timpului au fost lansate cateva titluri ce au incercat sa combine intr-un mod cat mai fericit strategia cu genul FPS. In ciuda faptului ca s-a bucurat de elogii din partea presei de specialitate, Battlezone, descris ca un amestec de Quake si Command & Conquer, s-a vandut in doar 11.000 de exemplare in lumea intreaga. Partea a doua a seriei Uprising s-a dovedit a fi un esec total, iar Urban Assault a trecut aproape neobservat. Insuccesul acestor jocuri ar putea fi pus pe seama faptului ca jucatorii nu erau pregatiti pentru asemenea gen de jocuri sau ca, dimpotriva, acest tip de combinatie dintre RTS si FPS nu avea pe atunci profunzimea necesara acelor timpuri. Cert este ca, in prezent, Natural Selection inca se bucura de o popularitate fantastica, fiind cel mai apreciat mod de Half-Life, dupa Counter-Strike si Day of Defeat. Insa jocul care a aparut pentru a impune noi standarde in acest domeniu se numeste Savage: The Battle for Newerth, fiind realizat de cei de la S2 Games care se pare ca sunt raspunzatori pentru una dintre surprizele acestui an.

 

Savage ar putea fi asemuit cu un mini-MMORPG, daca luam in considerare ca cele doua echipe din joc pot fi formate din maxim 32 de jucatori fiecare, insa, spre deosebire de titlurile acestui gen, pentru a va putea juca nu trebuie sa platiti o taxa lunara suplimentara fata de banii pe care i-ati dat pe joc. Desi Savage este un joc exclusiv multiplayer, producatorii au creat o poveste care dezvaluie motivele ce stau la baza conflictului dintre cele doua factiuni, Legion of Man si Beast Horde. Actiunea are loc pe Pamant (Newerth) intr-un viitor foarte indepartat, perioada in care civilizatia umana a cunoscut un regres. Pe de alta parte, anumite animale au inceput sa devina tot mai inteligente si sa se grupeze in mici comunitati ce incep sa se razvrateasca impotriva suprematiei oamenilor. Astfel, pe zi ce trece, luptele pentru resursele naturale capata forme tot mai acute. In asemenea momente, apare Jaraziah Grimm, un razboinic care reuseste sa uneasca toate triburile nomadice intr-o alianta numita Legion of Man, avand ca stindard Protocoalele lui Grimm, un set de reguli ce proclama superioritatea oamenilor asupra animalelor. In timpul conducerii lui Jaraziah, oamenii redescopera cunostiintele stramosilor lor in materie de electricitate, chimie si magnetism.

Se parea ca, gratie acestor tehnologii, omenirea a obtinut in sfarsit un avantaj decisiv asupra animalelor. Insa in scena intra Ohpelia, sora mai mica a lui Jaraziah. Aceasta isi da seama, inca din timpul copilariei, ca este altfel decat ceilalti oameni. Petrecand mult timp in salbaticie, ea descopera ca are un talent special ce face ca si cele mai feroce animale sa se calmeze in prezenta ei, abilitate care ii permite chiar sa vorbeasca cu acestea. Anii trec si Ophelia reuseste sa nu dezvaluie nimanui talentul sau unic. Insa, intr-o buna zi, o bestie vine in randul oamenilor pentru a ii aduce o floare pe care o pierduse in urma unei vizite anterioare in padure. Se da alarma, iar animalul respectiv este macelarit sub privirile ei oripilate. Ophelia realizeaza ca visul ei ca oamenii si animalele sa traiasca candva in pace este o utopie si se refugiaza in salbatice. Zece ani mai tarziu, incep sa circulte informatii potrivit carora animalele au devenit mult mai agresive si mai inteligente. Se descopera ca animalele au format o alianta sub conducerea unei femei ce se intituleaza Beast Queen si, mai mult decat atat, ca se folosesc in lupta de ceea ce oamenii numesc magie. O noua etapa a razboiului a inceput, iar oamenii si animelele se afla, de aceasta data, pe pozitii egale.

La prima vedere, intre cele doua factiuni nu exista decat diferente vizuale. In primul rand, Beast Horde sunt ceva mai puternici decat oamenii care au posibilitatea de a bloca loviturile. Pe de alta parte, animalele sunt ceva mai lente, insa acest dezavantaj se compenseaza prin faptul ca ele se pot deplasa relativ repede cu ajutorul salturilor a caror durata depinde de valoarea staminei, valoare care se reincarca dupa un timp. Beast Horde sunt avantajati si privind aspectul economic al jocului deoarece, indiferent de factiune, resursele sunt la o oarecare distanta fata de cladirea principala. Datorita faptului ca pot sari, aceasta distanta poate fi parcursa rapid, stamina reincarcadu-se in timpul efectiv in care se culeg resursele respective. In al doilea rand, dupa cum reiese si din poveste, oamenii se bazeaza pe tehnologie (electricitate, chimie si magnetism), iar animalele pe magie, fapt ce mi-a adus aminte imediat de Purge, un alt joc in care se confruntau magia cu stiinta. Astfel, daca Beast Horde folosesc summoners, otravuri si vraji, oamenii au la dispozitie arcuri, pistoale, aruncatoare de flacari si lansatoare de grenade. De asemenea, pentru a distruge cladiri, oamenii utilizeaza baliste sau catapulte, in contrast cu behemoths, cea mai inalta si cea mai puternica unitate din joc. Totodata, unitatile fiecarei factiuni difera si in functie de viteza, de damage, de health points, precum si de cantitatea de aur necesara pentru a le produce. De mentionat ca aurul si blood stone, cele doua resurse ale jocului, sunt folosite la crearea de unitati sau cladiri, dar si la upgrade-uri care, pe langa ca permit noi tehnlogii si cladiri, pot inclina deseori, la fel ca in majoritatea jocurilor de strategie, balanta dintre victorie si infrangere.

Faptul ca Beast Horde sunt unitati de melee constituie un avantaj pentru cei care aleg sa joace cu aceasta factiune, datorita pingului destul de mare pana la servere de pe Internet. Daca in majoritatea FPS-urilor iti poti atinge adversarul avand un ping de 70 de ms, in Savage este aproape imposibil, din cauza traiectoriei balistice a unor proiectile, cum ar fi sagetile. Cum arcurile si arbaletele se numara printre armele pe care le ai la inceputul jocului, este foarte greu sa iti ataci inamicii de la distanta sau sa ii iei prin suprindere, chiar si pe harti mici. Astfel, majoritatea confruntarilor se rezuma la batalii corp la corp care devin deseori foarte haotice datorita numarului mare de jucatori, a pingului ridicat si a inexistentei unor combo-uri – inevitabil vei ajunge sa te misti aproape la intamplare cu strafe stanga-dreapta si sa dai necontrolat clickuri pana cand tu sau adversarul moare. Daca mori, poti alege sa te respawnezi, fie langa cladirea principala, fie langa una dintre garnizoanele construite de comandant pe harta, garnizoane care nu sunt nimic altceva decat bazele secundare din jocurile clasice de strategie. Luati in considerare existenta acestor garnizoane si existenta unui decalaj intre momentul in care ai murit si cel in care te respawnezi, faptul ca nu toate hartile sunt simetrice, ca acestea pot avea si o suprafata mica si ca exista relief, paduri, poduri, zone de acces si veti realiza ca in Savage se incurajeaza lupta in echipa si ca se pune accent pe latura tactica, la fel ca si in Battlefield 1942, Devastation sau chiar Delta Force: Black Hawk Dawn.

Savage poate fi numit primul RTSS (Real Time Strategy-Shooter) adevarat din istoria jocurilor, deoarece prezinta cateva caracteristici definitorii care il ridica deasupra jocurilor amintite mai sus. Astfel, in modul RTS, comandantul nu mai da ordine doar unor unitati controlate de AI, ci si unor jucatori umani. Aceasta nu inseamna ca un jucator nu poate avea initiativa sau ca nu poate chiar refuza sa indeplineasca ordinul comandantului. Atat cel care dirijeaza jocul, dar si cei care asculta de el trebuie sa se coordoneze cat mai eficient, avand in vedere telul final, si anume acela de a distrugea cladirea principala adversa. Pentru a atinge acest scop, comandantii fiecarei tabere stabilesc unde si ce se construieste, cand si cu ce unitati se ataca sau se apara, precum si numarul si tipul resurselor stranse.

Sa ajungi comandant nu e usor. Mai intai trebuie sa fii votat de coechipierii tai, vot care ramane in vigoare si dupa inceperea jocului. Apoi, cum Savage nu ofera un tutorial sau o misiune single-player pentru a te obisnui cu interfata si cu modul in care se desfasoara o partida multiplayer, sunt mari sanse ca la inceput sa inregistrezi infrangere dupa infrangere, si asta doar daca jucatorii sunt intelegatori si decid sa le fii in continuare comandant pana cand incepi sa realizezi care sunt principiile si mecanismele care stau la jocului. Interesant este ca, pentru a stimula lupta in echipa sau chiar initiativele indraznete, un comandat poate ridica unul dintre jucatori la rangul de ofiter care se comporta asemanator cu eroii din WarCraft III: este ceva mai puternic decat coechipierii sai, are o aura ce le confera un bonus acestora si poate fi recunoscut dupa steagul pe care il poarta cu el.

Din pacate, producatorii s-au inspirat din jocul celor de la Blizzard si cand au decis ca rotirea perspectivei sa nu fie una standard, intalnita in majoritatea RTS-urilor 3D, ci identica cu cea din WarCraft III, avand astfel un rol mai mult estetic. Pe de alta parte parte, interfata suporta o serie de comenzi prestabilite ce, cu putin antrenament, asigura o comunicare foarte rapida de ambele parti, intre jucatori si comandantul lor. Nu am gasit nimic de criticat privind vocile si efectele audio, iar muzica este uneori chiar superba, atmosferica – remarcabil daca luam in considerare ca ea a fost compusa de unul din cei sase membri ai firmei S2 Games. Interactiunea dintre comandant si jucatori se realizeaza si prin intermediul comenzilor vizuale. Jucatorii vor fi inconjurati de un cerc verde de fiecare data cand sunt selectati, fiind astfel atentionati ca urmeaza un ordin. In acest caz, directia in care se vor deplasa va fi cunoscuta cu ajutorul unui compas ce va aparea in mijlocul ecranului, a mini-hartii si a unui marker ce este vizibil intotdeauna, indiferent de relief. Aratand distanta pana la destinatie, acest marker poate avea diferite culori (rosu, verde), in functie de comanda data (attack, move, build).

La fel ca si muncitorii controlati de AI, jucatorii vor putea construi, repara cladiri sau strange resurse, activitati ce devin extrem de plictisitoare deoarece necesita click-uri repetate de mouse. Sa speram ca un viitor patch va implementa o optiune in virtutea careia, cu ajutorul a doua click-uri, aceste ocupatii sa se faca si automat. Cu fiecare activitate desfasurata, fie culegerea de resurse, fie construirea de cladiri, fie omorarea dusmanului, jucatorii castiga experienta. Ei pot evolua maxim 10 nivele, dupa un sistem RPG rudimentar ce se concretizeaza in skill-uri ce maresc damage-ul produs sau rezistenta armurii. Experienta se poate dobandi si de pe urma uciderii unor creaturi neutre ce au acelasi rol ca creeps din WarCraft III. Acestia se respawneaza periodic si pot fi uneori mortali pentru jucatorii de nivel mai mic. Omorarea acestor creaturi, dar si a jucatorilor inamici nu are ca efect doar castigul de experienta, ci si primirea de sume de bani, valoarea ambelor depinzand de nivelul oponentilor. Cum o parte din bani se transfera in patrimoniul intregii echipe, in caz ca cei ramasi nu va ajung sa va procurati item-uri, un caracter mai puternic sau arme, aveti dreptul de a cere comandantului sa va dea suma necesara, insa el, in functie de strategia adoptata, va poate refuza sau nu.