Se implinesc 35 de ani de la dezastrul nuclear de la Cernobil. 25.000 de oameni au murit numai dupa ce au participat la decontaminarea zonei

La 26 aprilie 1986, doua explozii au zguduit reactorul cu numarul 4 al centralei nucleare de la Cernobil, un nor radioactiv raspandindu-se apoi in parti importante ale Uniunii Sovietice, aflate in prezent pe teritoriile Belarusului, Ucrainei si Federatiei Ruse. Aproape 8,4 milioane de persoane din cele trei tari au fost expuse atunci la radiatiile degajate.

In timpul incendiului, care a mistuit reactorul timp de zece zile, au fost raspandite in atmosfera cantitati uriase de substante radioactive. Nu exista date oficiale privind numarul total al victimelor acestui dezastru - se stie, insa, ca 25.000 au murit numai dupa ce au participat la decontaminarea zonei.

Accidentul de la Cernobil este singurul care a fost atribuit celui mai inalt nivel, respectiv 7 - "insemnatate de siguranta" ("safety significance"), in cuvinte uzuale "pericol", pe scara evenimentelor nucleare internationale (INES). Niciun astfel de accident grav nu a mai avut vreodata loc in industria nucleara si nici in domeniul energiei electrice, noteaza site-ul http://chernobyl.info/en.

Accidentul s-a produs in timpul unui test de siguranta, atunci cand o procedura gresita a determinat o crestere dramatica a nivelului energetic: invelisul de grafit al reactorului a luat foc, iar produsele fisiunii radioactive au fost aruncate in atmosfera printr-o explozie violenta, 31 de oameni murind pe loc.

Efectele pe termen lung ale celui mai grav accident nuclear din secolul XX au lovit mii de oameni si continua sa faca victime. Belarus a fost tara cel mai grav afectata de dezastrul de la Cernobil, deoarece pana la 70 la suta din precipitatiile radioactive au cazut pe teritoriul acestei tari. Nici Romania nu a scapat de efectele catastrofei, masuratorile efectuate la vremea respectiva inregistrand o crestere foarte mare a radiatiilor, chiar de 10.000 de ori mai mari decat valorile normale. Nu sunt statistici cu privire la romanii care au avut de suferit ca urmare a accidentului nuclear, dar specialistii sunt de parere ca exista o legatura intre acesta si cresterea cazurilor de cancer si leucemie.

Centrala nucleara Cernobil este situata la 18 km nord-est de orasul Pripiat si la 16 km de frontiera Ucrainei cu Belarus, respectiv la 110 km nord de capitala Kiev. In urma cu 35 de ani, centrala lucra la capacitate maxima, adica cu toate cele patru reactoare, fiecare cu o capacitate de productie de 1GW pe zi. Centrala acoperea la vremea respectiva 10% din necesarul de energie al fostei republici sovietice. Constructia centralei a inceput in 1970, primul reactor fiind terminat in 1977. In 1986, alte doua reactoare se aflau in faza de constructie.

In timpul incendiului, care nu a putut fi stins vreme de zece zile, au fost raspandite in atmosfera cantitati uriase de substante radioactive, care au afectat trei sferturi din Europa si multe regiuni de pe glob.

Pentru a stinge focul si a opri astfel eliberarea de materiale radioactive in atmosfera, pompierii au pompat apa ca agent de racire in miezul reactorului, in primele zece ore de dupa producerea accidentului. Aceasta incercare nereusita de a stinge focul a fost apoi abandonata. In perioada 27 aprilie-5 mai, peste 30 de elicoptere militare au zburat pe deasupra reactorului in flacari. Acestea au aruncat 2.400 tone de plumb si 1.800 tone de nisip, eforturile fiind inutile, ba chiar au agravat situatia - sub aceste materiale caldura s-a intetit. Temperatura din reactor a crescut la dublu, la fel ca si cantitatea de radiatii eliberata. Abia la 6 mai s-a reusit aducerea sub control a focului si a emisiilor radioactive, dupa ce miezul reactorului a fost racit cu azot.

La 36 de ore de la producerea accidentului, cei 45.000 de locuitori ai localitatii Pripiat au fost evacuati cu autobuzele, iar orasul a ramas nelocuit. Pana la data de 5 mai, toti cei care traiau pe o raza de 30 km in jurul reactorului avariat au fost nevoiti sa isi abandoneze locuintele.

In decurs de zece zile au fost evacuate 130.000 de persoane din 76 de localitati aflate in aceasta regiune. Teritoriul respectiv a fost declarat zona de excludere si era necesar un permis special pentru a putea patrunde in acest perimetru. In ciuda interdictiei oficiale ca aceste zone sa mai fie locuite, cel putin 800 de persoane, in special batrani, s-au intors la casele lor din satele abandonate.

La 23 mai 1986, mult prea tarziu din punct de vedere medical, au inceput pregatirile pentru a se distribui populatiei iod. Acesta urma sa fie administrat pentru a preveni absorbirea iodului radioactiv de catre tiroida, insa cea mai mare parte a iodului radioactiv fusese deja eliberat in atmosfera in primele zece zile dupa producerea accidentului.

Desi initial autoritatile sovietice planuiau decontaminarea zonei si continuarea productiei cu celelalte trei reactoare, la trei ani dupa producerea accidentului, guvernul sovietic a stopat construirea reactoarelor nr. 5 si nr. 6 din complexul centralei nucleare Cernobil. Singurul care a mai functionat a fost reactorul nr. 3, care a fost supus, in repetate randuri, unor reparatii de siguranta.

Dupa negocieri internationale de durata, Ucraina a acceptat sa inchida, la 15 decembrie 2000, ultimul reactor functional de la Cernobil, nr. 3, in schimbul unui ajutor international de 2,3 miliarde de dolari. Reactorul nr. 2 fusese inchis in 1991, in urma unui incendiu in compartimentul turbinelor, iar reactorul nr. 1, in 1996, in baza unui memorandum cu G7.

Estimarile arata ca o suprafata totala de 17 milioane de kilometri patrati din Belarus, Rusia si Ucraina a fost contaminata cu radiatii rezultate in urma accidentului de la Cernobil, 19 regiuni au fost afectate, in special zonele din jurul oraselor Bryansk, Kaluga, Tula si Orel. La momentul accidentului, in aceste regiuni locuiau aproximativ sapte milioane de persoane, dintre care trei milioane erau copii.

Aproximativ 350.400 de persoane au fost mutate sau au parasit aceste regiuni. Totusi, aproximativ 5,5 milioane de persoane, intre care peste un milion de copii, continua sa traiasca in regiunile contaminate. Peste 40 de elemente radioactive au fost eliberate din reactorul avariat, in special in primele zece zile dupa producerea accidentului. Cele mai semnificative dintre acestea sunt Iodul, Cesiul si Strontiul (in special Sr-90).

Conform unui studiu publicat la New York, in aprilie 2010, aproape un milion de oameni din mai multe parti ale globului au murit din cauza contaminarii radioactive produse dupa accidentul de la centrala nucleara din Cernobil, din 1986. Cartea, editata de Academia de stiinte de la New York si lansata cu ocazia implinirii a 24 de ani de la catastrofa, are titlul "Chernobyl: Consequences of the Catastrophe for People and the Environment" ("Cernobil: Consecinte ale catastrofei asupra oamenilor si mediului"), a fost scrisa de Aleksei Iablokov, de la Centrul pentru Politici de Mediu din Moscova si respectiv Vasili Nesterenko si Aleksei Nesterenko de la Institutul pentru protectie impotriva radiatiilor din Minsk (Belarus).

Conform volumului citat, pana in anul 2005, intre 112.000 si 125.000 de persoane din cele 830.000 care au participat la operatiunile de decontaminare si sigilare a reactorului nuclear de la Cernobal, si-au pierdut viata. De asemenea, numarul total al deceselor la scara globala, in perioada 1986-2004, provocate de accidentul de la Cernobil, este de 985.000. De cealalta parte, conform datelor publicate de OMS si AIEA, numarul victimelor accidentului de la Cernobil ar fi de aproximativ 9.000 de morti si 200.000 de persoane bolnave.

Conform aceluiasi studiu, cele mai afectate state au fost Norvegia, Suedia, Finlanda, Iugoslavia, Bulgaria, Austria, Romania, Grecia si parti extinse din Germania si Marea Britanie. Aproximativ 550 de milioane de europeni si intre 150 si 230 de milioane de oameni din emisfera nordica rusa si nu numai, au fost expusi unui nivel ridicat de radioactivitate. Norul radioactiv rezultat a atins dupa 9 zile de la accident parti din SUA si Canada.

Proportia copiilor considerati sanatosi la nastere din parinti care au fost supusi iradierii a scazut de la aproximativ 80% la mai putin de 20% din 1986 si pana in prezent. Numeroasele rapoarte medicale din zona Cernobil, folosite de autori, descriu o situatie sumbra, mentionand o crestere a mortalitatii infantile, pierderi de sarcina, nasteri cu probleme, copii cu malformatii si suferind de afectiuni respiratorii, digestive, neurovegetative, osoase si musculare, reproductive, hematologice, urinare, cardiovasculare, genetice, de sistem imunitar, precum si tumori atat maligne, cat si benigne.

Pe langa dimensiunea umana a dezastrului, acest accident a afectat grav si mediul, conform altor studii privind animalele domestice, pasari si animale salbatice, pestii, vegetatia si copacii au avut de suferit din cauza poluarii radioactive ce s-a facut resimtita pana la nivelul bacteriilor si al virusurilor.

De la accidentul din 26 aprilie 1986, Organizatia Natiunilor Unite, impreuna cu guvernele din Belarus, Federatia Rusa si Ucraina, au condus eforturile de redresare si dezvoltare pentru a sprijini regiunile afectate. In timp ce s-a desfasurat o munca umanitara extinsa imediat dupa accident, in anii urmatori s-au realizat activitati suplimentare de recuperare si reabilitare pentru a asigura zona, a limita expunerea populatiei, a asigura supravegherea medicala a celor afectati si a studia consecintele incidentului asupra sanatatii, mentioneaza www.un.org.