Shadow of Destiny Review

Shadow of Destiny Review

Acum un an, prin octombrie, intr-o vineri, in vizita fiind la unchiul meu, am aflat ca a doua zi avea de gand sa plece la Campina, la bunici. Cum nici eu nu ii mai vazusem de cateva luni, l-am rugat sa ma ia si pe mine dar avea foarte multe lucruri de dus si neavand loc in masina mi-a zis ca o sa mergem altadata. Nu am insistat iar lucrurile s-au petrecut intocmai. Ma rog, nu chiar intocmai pentru ca duminica seara bunicul meu avea sa moara, rapus fiind de un infarct. Pe langa faptul ca si in acum, cand scriu aceste randuri ma vine sa plang cand imi aduc aminte de el, cel mai mult ma doare faptul ca in acea vineri nu am insistat. Poate ar fi renuntat la o parte din lucrurile pe care trebuia sa le duca la Campina si m-ar fi luat si pe mine. De ce nu a vrut Dumnezeu sa-mi acorde macar o zi cu bunicul meu inainte ca el sa moara,dupa ce ca nu il mai vazusem de luni de zile, nu stiu. Poate o sa il intreb daca o sa-l vad vreoadata (pe Dumnezeu of course) ca sunt tare curios. In acest moment lucrul pe care mi-l doresc cel mai mult ar fi sa imi pot transmite un mesaj, ceva, orice, pentru ca eu, cel de acum un an, sa faca cumva sa ajunga la Campina in acel weekend. Acesta a fost primul lucru la care m-am gandit cand am inceput sa joc Shadow of Destiny. Cred ca toti avem cate ceva in trecutul nostru pe care am dori sa-l modificam. Daca nu poti sta in calea destinului macar sa-l faci mai usor de suportat. Cat de limitati suntem!

Shadow of Destiny nu este un adventure ca oricare altul. Iti trebui o groaza de imaginatie ca reusesti sa progresezi iar logica este un pic data peste cap datorita acestor salturi temporale. Pe scurt, numele tau este Eike Kusch, iar la inceputul jocului, pentru nici un motiv aparent esti ucis miseleste pe la spate in timp ce te plimbai pe strada. Trecand peste momentul dureros si fatal de altfel, eroul notru se trezeste intr-un spatiu ciudat, singur, inconjurat fiind de soaptele unei voci suave. Cine iti vorbeste si de ce, nu ti se spune chiar de la inceput. Este clar insa ca ti se da o a doua sansa, iar tu trebui sa faci tot ce iti sta in putere pentru a putea preveni crima. Sau crimele? Jocul este structurat pe 10 capitole, iar in 8 dintre acestea viata iti este in primejdie, criminalul utilizand de fiecare data alta modalitate de a te ucide. Cel care iti acorda o noua sansa la inceputul jocului iti da si un aparat cu ajutorul caruia poti sa calatoresti in timp, dar nu aiurea, ci doar acolo unde el crede ca actiuni tale ar putea avea vreo relevanta. Digipad-ul, caci asa se numeste, functiuneaza pe baza unor unitati de energie care se gasesc imprastiate prin nivel si pe langa faptul ca permite mutarea personajului dintr-un timp in altul te ajuta sa salvezi si la mijlocul capitolului, facilitate pe care eu am gasit-o insa de prisos.

Shadow of Destiny nu functioneaza ca un adventure clasic in care aduni obiecte ce iti pot fi folositoare la rezolvarea unui anumit puzzle. Ai un inventar in care colectionezi o groaza de lucruri, insa din cauza ca sari atat de des dintr-un timp intr-altul iti este foarte greu la inceput sa-ti dai seama ce anume trebuie sa folosesti intr-un anumit loc sau unde anume – in ce timp – trebuie sa folosesti un anumit obiect. De obicei lucrurile care trebuie luate au o aura verzuie in jurul lor asa ca nu va fi foarte greu sa le culegeti. Folosirea lor este necesita insa multa imaginatie si originalitate din partea voastra. Pe langa aceasta dificultate se adauga si cea a rezolvarii efective a puzzle-urilor. La inceputul unuia dintre capitole ai 10 secunde pana esti ucis. Cum iti este imposibil sa impiedici acest lucru, trebuie sa te lasi omorat pentru a reveni in locul unde vocea ti-a vorbit pentru prima oara si a primi indicatii cu privire la posibilitatile pe care le ai. Cum in fiecare capitol are loc cate o crima este normal ca in fiecare sa existe cate o ora fatala.
Primul ceas masoara timpul originar in care tu traiesti adica perioada de la inceputul nivelului pana la moartea ta, iar in momentul in care sari cel de-al doilea ceas iti arata ziua si ora in care ai ajuns. Daca te ajunge ora fatala si tu esti in timpul tau, mori, insa ajungi in acel ciudat univers al vocii – nu va dezvalui a cui e vocea pentru a nu va strica placerea de a descoperi singuri. Daca te ajunge si esti in alt timp mori de tot si jocul se termina, singura solutie fiind incarcarea unei salvari. Jocul va lasa sa salvati de 8 ori. Cum doar primele 8 capitole sunt importante va sfatuiesc sa folositi cate un slot pentru fiecare. Sa nu faceti ca mine si sa salvati peste alt capitol pentru ca la sfarsit veti realiza ca jocul se poate termina in mai multe feluri iar pentru asta importante sunt capitolele 5 si 8. Orice ati face sa pastrati o salvare de la inceputul capitolului 5 pentru ca altfel nu veti avea acces la toate modurile in care se poate termina Shadow of Destiny.

Fiind un joc realizat de Konami m-am asteptat la cateva lucruri, o parte adeverindu-se, altele nu. In primul rand personajele au fetele asemanatoare cu cele din anime-ul japonez, cu acei ochi mari si expresivi, gura mica si par bogat, cu cateva suvite atarnand pe frunte. Eike Kusch are chiar parul strans in coada si trasaturi un pic feminine, iar eu, sincer sa fiu, in primele momente nu mi-am dat seama daca este baiat sau fata. M-am asteptat ca toate personajele sa arate asa insa nu este adevarat. M-am asteptat ca locatia sa fie una mai apropiata de sufletul japonez, insa nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut ca toata actiunea se petrece intr-un mic orasel din Germania. Arhitectura acestuia arata ca cei de la Konami au depus ceva eforturi pentru a da intr-adevar jucatorului impresia de familiaritate asa ca nu veti gasi nimic care sa sara in ochi si sa va revolteze. Mai interesant este faptul ca acel oras apare in mai multe ipostaze. Pe langa cel din timpul tau ai ocazia sa vezi cum arata cu 500 de ani in urma, cu 200 de ani in urma sau cu 30 de ani in urma. E ca si cum cineva ar filma Bucurestiul de sus timp de 100 de ani iar apoi ar folosi slider-ul unui player pentru a sari putin cate putin si a-l vedea in diferite ipostaze. Din pacate, orasul din joc pare un pic lipsit de viata. Ceva mai multe personaje, chiar daca nu am fi putut interactiona cu ele, ar fi dat mai multa viata acelui orasel si ar fi adus un plus de realism jocului, atat de necesar de altfel.