Sinbad: Legend of the Seven Seas Review

Sinbad: Legend of the Seven Seas Review

Chiar daca este poate doar o legenda, sa captezi atentia cuiva timp de 1001 de nopti spunand povesti sub amenintarea zilnica a calaului este o un act de curaj deosebit. Gratie Seherezadei, povesti ca Ali Baba si cei patruzeci de hoti, Lampa lui Aladdin sau Sinbad marinarul au fermecat si vor continua sa fascineze generatii intregi. Acest fapt mi s-a confirmat inca o data cand in aceasta vara am iesit din sala de cinematograf unde vizionasem Sinbad: Legend of the Seven Seas cu un zambet incarcat de nostalgie: DreamWorks reusise sa aduca pe marele ecran o particica din magia ce ma inconjura in copilarie cand citeam povestile Seherezadei. Astfel, stiind si ca jocurile au fata de filme ca principal atu interactivitatea, m-am numarat printre cei care au asteptat cu un oarecare interes jocul omonim realizat de cei de la Small Rockets.

In linii mari, povestea jocului nu este diferita de cea a filmului. Dupa o mie de ani, Book of Peace, un artefact ce protejeaza 12 orase, este pe cale sa se intoarca la bordul unei corabii in Siracuza. Constient de valorea incomensurabila a artefactului, Sinbad planuieste sa il fure si sa obtina astfel o recompensa pe masura. Insa nu este singurul care doreste sa ajunga in posesia acestuia, deoarece si Eris, zeita haosului si a discordiei, urmareste sa puna mana pe pretioasa carte. Invingandu-l pe Cetus, monstrul marin trimis de zeita, Sinbad, in numele unei vechii prietenii cu Proteus, printul Siracuzei, cade de acord cu acesta sa duca artefactul in oras. Dar Eris ia forma lui Sinbad si fura cartea pazita de garzi, lasand pumnalul acestuia la locul faptei. Drept urmare, Sinbad condamnat la moarte. In virtutea aceleasi prietenii care ii leaga pe cei doi, Proteus, facand apel la o veche lege a cetatii, se ofera ispaseasca el pedeapsa cu moartea in schimbul castigarii unui ragaz de 10 zile, timp in care Sinbad trebuie sa aduca cartea inapoi. Intuind ca acesta, odata iesit in larg nu va avea deloc de gand sa isi salveze prietenul, Marina, logodnica lui Proteus, se furiseaza la bordul navei si reuseste sa il convinga pe Sinbad in schimbul daruirii unor pietre pretioase sa mearga pana in Tartar pentru a lua Book of Peace.

Spre deosebire de film, jocul contine multa, multa actiune, iar, comparativ cu alte titluri ale genului, nu exista deloc puzzle-uri si nici optiunea de jump, iar secventele arcade sunt extrem de rare. Daca deplasarea si eschivele lui Sinbad se fac din mouse, luptele se desfasoara cu ajutorul a trei taste a caror combinatie are ca rezultat un total de zece lovituri si combo-uri. Exista si doua super-combo-uri, insa ele nu vor aparea decat mai tarziu in joc si doar dupa ce veti omori un anumit numar de inamici. Luand in considerare timpul in care se poate termina acest joc (in jur de cateva ore chiar daca jucati pe ultimul nivel de dificultate), inamicii sunt destul de variati: marinari, garzi, scheleti, elementali, sirente, stafii si Yeti. Nu lipsesc nici bossii, cate unul pentru fiecare dintre cele cinci capitole. Fiecare necesita o tactica specifica pentru a fi invins, fie cu ajutorul harponului de la bordul navei, fie cu ajutorul sabiei sau folosindu-va mediul inconjurator. Distrugand butoaie si lazi, veti descoperi potiuni de sanatate si diverse item-uri care va pot face invincibili pentru scurt timp, va pot oferi damage dublu, o viata suplimentara sau trei scheleti aliati. Cel mai important item este cel numit “Magic” care in general va va permite sa treceti in zona urmatoare a nivelului
Cu toate ca inamicii nu difera doar ca aspect si rezistenta, ci si ca mod de atac, jocul este extrem de usor, de la inceput pana la sfarsit. In primul rand, AI-ul este slab, deoarece rar va incerca sa te atace pe la spate sau din lateral, iar daca veti repeta o lovitura de mai multe ori va renunta intr-un final sa se apere sau sa se eschiveze. In al doilea rand, indiferent daca sunteti sau nu inconjurati de inamici, folosirea combo-ului Spin Attack va va face practic invincibil, nefiind deci nevoie de celalalte combo-uri decat in situatii foarte rare. Personal, nu am murit decat de doua ori si de fiecare data din cauza ca am fost impins in prapastie, fapt extrem de rusinos, caci in hau nu puteti cadea nici daca alergati intentionat spre el.

In cazul in care muriti, veti fi obligati sa reluati nivelul respectiv de la capat, asta insemnand o respawnare in totalitate a adversarilor si a item-urilor. In caz in care pierdeti toate vietile, va trebui sa reluati intregul capitol de la inceput, adica de la ultima salvare care este unica si automata. Trecerea dintre nivele si capitole nu se face cu ajutorul unor secvente realizate cu engine-ul jocului sau scene din film, asa cum ne-am asteptat, ci prin intermediul unor benzi desenate, la fel ca si in cazul seriei Max Payne. Insa fata de aceasta, aceste scene statice sunt insotite doar de textul narativ, si nu si de voci, ceea ce scade destul de mult din feeling. Pe de o parte, acest lucru este de inteles, daca luam in considerare ca vocile personajelor din film apartin unor actori celebri ca Brad Pitt, Catherine Zeta-Jones sau Michelle Pfeiffer si ca jocul costa doar in jur de 20$. Senzatia de joc mut este intarita si de faptul ca nu exista alte sunete in afara celor celor specifice unor monstri si ale strigatelor de lupta si de moarte ale garzilor si marinarilor. Din fericire, muzica este foarte antrenanta, nu plictiseste, melodia de la sfarsitul primului capitol fiind pur si simplu extraordinara.
Desi nu au reusit sa introduca in joc vocile actorilor mentionati, Small Rockets si Atari au reusit in schimb sa atraga totusi un nume important din industria de divertisment, si anume Intel. Astfel, jocul promite o grafica superioara celor care au sisteme bazate pe Pentium IV HyperTreading Technology. Nu am avut la dispozitie un asemenea procesor, insa grafica nu este de loc rea. Nu este compusa din multe poligoane si nici nu este prea detaliata, insa este viu colorata, specific genului, animatiile sunt superbe, personajele sunt poligonale in ciuda aparentelor (s-a folosit tehnologia cell-shaded), iar jocul se misca si pe configuratii sub medie. Nu am gasit decat un singur bug care insa m-a fortat sa reiau un nivel: intrand in interiorul castelului din Tartar, am fost impins de un elemental prin ziduri in spatele portilor care se inchisesera la sfarsitul nivelului respectiv.