Space Rangers 2: Reboot – RePlay Review

Space Rangers 2: Reboot – RePlay Review

Ce te faci cu un joc în care se regăsesc nu mai multe, ci TOATE genurile posibile? Cum îl clasifici, din perspectiva cărui gen îl priveşti? Îl tratezi ca o tocăniţă şi-l comentezi ca atare, sau iei fiecare gen în parte şi-i dai câte o notă? Având în vedere că o astfel de sorcovă este şi Space Rangers 2, îmi permit o sugestie umilă: îl joci cu poftă în toate formele sale, te minunezi şi te amuzi.

Povestea e una voit clişeistică şi aproape identică cu cea a predecesorului. De nu se ştie unde îşi fac apariţia trei rase extraterestre, denumiţi colectiv Dominatorii, cu intenţii prea puţin paşnice, pe care nici măcar nu se obosesc să şi le argumenteze. De fapt, dacă veţi avea curiozitatea să aflaţi de unde provin cu adevărat Dominatorii veţi descoperi o istorioară simpatică în spatele Blazeroizilor, Terrenoizilor şi Kelleroizilor.

Şi dacă numele vi se par siropoase, aşteptaţi doar să vedeţi filmuleţul introductiv pentru a fi convinşi că băşcălia şi luatul peste picior au constituit baza scenariului şi a gameplay-ului. Misiunea este deci simplă şi lipsită de subtilităţi, iar pentru eliminarea ameninţării extraterestre se poate alege calea paşnică¸cea violentă, ba chiar şi cea pasivă, întrucât universul se descurcă uneori şi fără tine.

Cele cinci rase pe care Dominatorii le hingheresc se hotărăsc să lase deoparte antipatiile personale şi să se alieze într-o coaliţie, al cărei prim efort imediat este înfinţarea Rangerilor spaţiali, un grup de piloţi de elită al căror scop oficial e să ne scape de nesuferiţii extratereştri.

Neoficial, e mult mai distractiv să adune averi, nave de firmă şi medalii, căci daca ar fi să includem Space Rangers 2 într-un gen anume, acesta ar fi space trading & combat game, cu o libertate totală. Jucătorul îşi poate alege o rasă de care să aparţină, precum şi una din meseriile specifice ranger-ilor, cum ar fi mercenar, comerciant sau pirat, însă acestea nu fac decât să stabilească relaţiile de început cu unele rase.

Asta pentru că pe parcursul jocului şi în funcţie de acţiunile voastre, titlul personajului se poate modifica, din neguţător în pirat sau din erou în contrabandist, afectând astfel şi relaţiile sus-amintite. Şi pentru că o rasă devenită ostilă nu-ţi va mai permite aterizarea pe planetele lor pentru a cumpăra echipamente şi primi misiuni (mă rog, o va permite, dar vei intra direct la „facultate”), trebuie avut grijă cu acţiunile ostile împotriva aliaţilor, oricât de bănoase s-ar dovedi.

Întrucât Dominatorii sunt un inamic destul de dificil, cel puţin la început, întreaga acţiune se axează pe îmbunătăţirea navei şi a componentelor acesteia. Pentru asta, avem la dispoziţie motoare, rezervoare de combustibil, scuturi şi roboţei care repară stricăciunile, radare şi binenţeles, arme. Navele mai pot avea o cală mai mare pentru transportul bunurilor, sau pot fi echipate cu sloturi suplimentare pentru arme.

Componentele, de asemenea, se găsesc într-o sumedenie de modele şi îşi îmbunătăţesc performanţele în funcţie de noile cuceriri în domeniu, întrucât după cum spuneam ceva mai sus, universul în care vă aflaţi evoluează odată cu trecerea timpului. Fiecare rasă oferă propriile modele care au valori diferite de greutate, preţ şi performanţe, iar eu am găsit în alergătura după cele mai noi gadget-uri o activitate deosebit de plăcută. În plus, au fost introduse şi artefactele, drăcii speciale care nu pot fi ataşate oricărei nave, dar care oferă bonusuri consistente în luptă sau în afara ei.

Un strop de RPG întâlnim în cele şase atribute ale pilotului, ce pot îmbunătăţi performanţele ofensive, defensive, de neguţător sau pot stabili câţi angajaţi poţi avea (Rangeri care te urmează în luptă). Acestea se pot îmbunătăţi cu experienţa obţinută în urma îndeplinirii misiunilor sau a triumfului asupra Dominatorilor.

Show me the money!

Din moment ce universul are o viaţă a lui, cele cinci rase umanoide îşi văd în general de treburi şi lasă problema Dominatorilor în seama ranger-ilor. Huidumele din rasa Maloq au în cap numai războaie şi mâncare, Pelengii sunt puşi pe escrocherii şi glume proaste, Faeyanii se îndeletnicesc cu cercetarea ştiinţifică, iar Oamenii, ca de obicei, cu negoţul. Şi fiecare sistem solar (sunt aproximativ 60 în total) poate cuprinde câteva planete aparţinând uneia din cele cinci rase (deşi există şi sisteme în care se găsesc mai multe facţiuni).

Aici vă veţi petrece cea mai mare parte a timpului, colindând dintr-un sistem într-altul, cumpărând componente, reparându-vă nava sau primind misiuni de la guvernele locale. De asemenea, planetele reprezintă şi sufletul comerţului, o serie de bunuri fiind puse la dispoziţie pentru a le cumpăra ieftin şi vinde scump. Putem tranzacţiona minerale, obiecte de lux, medicamente, însă nu toate rasele privesc cu ochi buni negoţul cu bunuri interzise, cum ar fi armele şi drogurile.

Comerţul este o modalitate simplă şi paşnică de a obţine bani, cu condiţia să nu dai peste piraţi, care îţi pot cere o taxă de trecere sau o parte din cargo. Pirateria este de asemenea o opţiune, dacă te atrage cealaltă parte a baricadei. Bieţii comercianţi sau diplomaţi care colindă universul pot fi ameninţaţi şi jecmăniţi cu taxe de protecţie, pot fi somaţi să-şi abandoneze marfa sau pot fi chiar eliminaţi dacă nu se supun.

Totuşi, sistemele în care alegi să faci pe nebunul nu vor tolera prea multă vreme o asemenea atitudine şi te vei trezi fugărit de navele de securitate dacă insişti pe această cale. Din fericire, atitudinea ostilă a planetelor se poate modifica cu o şpagă bine plasată sau, în cazuri disperate, cu câteva săptămâni petrecute în închisoare.

Dincolo de comerţ şi piraterie, o cale mult mai lucrativă de a-ţi rotunji conturile este oferită de misiunile disponibile pe diferite planete. Acestea sunt deosebit de variate şi combină mai toate genurile de gameplay existente. Cele mai simple implică o activitate de curierat, de asasinat sau de protecţie, având o limită de timp în care pot fi îndeplinite.

Astfel, trebuie luată în calcul capacitatea motorului de a face salturi către sisteme îndepărtate, precum şi posibilităţile ofensive în cazul în care aveţi de redus pe cineva la tăcere. Se poate scădea sau creşte dificultatea misiunii, cel din urmă caz având ca efect o recompensă mai mare, dar în acelaşi timp scade şi timpul limită pentru îndeplinirea acesteia.

Ce ziceam, că avem TOATE genurile aici?

Un tip interesant de misiuni îl reprezintă bătăliile planetare, moment în care jocul opreşte în halta RTS. Jucătorul are la dispoziţie o armată de roboţi neînfricaţi cu ajutorul cărora trebuie să distrugă bazele adverse. Inamicii sunt de fapt tot cele trei tipuri de Dominatori, ce au la dispoziţie acelaşi arsenal ca al jucătorului, ba chiar se ciondănesc între ei dacă se întâmplă să se afle mai mulţi pe acceaşi hartă.

Roboţi pot fi modificaţi după modelul Mechwarrior, într-un atelier ce permite alegerea armurii, modelului de propulsie şi armelor, fiecare cu statisticile proprii de puncte de viaţă, damage sau cooldown. Astfel, modul în care fiecare îşi construieşte maşinăriile este vital din punct de vedere al confruntărilor şi al terenului (căci şi acesta are rolul său pe fiecare hartă) iar calculatorul poate pune probleme serioase la un moment dat.

Asta nu neapărat din punct de vedere al AI-ului care pare a se fi născut sub zodia Berbecului, ci mai degrabă din design-ul inteligent al hărţilor. Motivul fiind că resursele necesare construcţiei de roboţi se pot colecta doar prin cucerirea punctelor de interes, rezultând o înfruntare dinamică şi intensă.

În plus avem şi o facilitate pe care nu multe titluri o au, şi anume posibilitatea de a controla manual un roboţel din armata proprie. Jocul devine în acel moment un adevărat FPS, unde ai ocazia să testezi pe viu eficacitatea modelului pe care l-ai construit. Ideea nu e neapărat inovatoare (think Battlezone), dar este oarecum necesară (întrucât AI-ul mai mult te încurcă decât de ajută) şi aduce şi un strop de energie într-o strategie simplă, fără fasoane, făcând-o să rivalizeze cu bătrânul Starcraft în materie de tactică şi viteză de reacţie.

Poate cel mai captivant tip de misiune pe care-l poţi primi îl reprezintă aşa-zisele aventuri. Acestea reprezintă de fapt puzzle-uri ce pot fi rezolvate în modul text, prin alegerea cursului de acţiune prezentat. Varietatea este din nou cuvântul de ordine, aşa că pentru a le rezolva va trebui sa folosiţi logica, memoria, matematica şi imaginaţia, unele fiind imposibile fără ajutorul oferit de creion şi hârtie, totul fiind împachetat într-un ambalaj ilar şi ironic.

Dacă de pildă câştigarea unui concurs de rock având la dispoziţie doar vreo mie de rockadolari, sau clasarea pe primul loc într-o cursă de motociclete par cât de cât normale, imaginaţia uşor bolnavă a producătorilor iese la iveală pe parcursul altor misiuni. Cum ar fi testul pentru o schimbare de sex, unde trebuie să te transformi într-o marmotă cu şase ochi şi să te încaieri cu alte asemenea dihănii. Sau gătitul unei pizza scârboase pentru un juriu format din hulpavii Maloq. Sau obţinerea unei ştampile pe un certificat de proprietate, când primarul nu e de găsit (cine ar fi crezut că şi-a mutat biroul în budă?).

Într-un cuvânt, fiecare aventură nu e o simplă formalitate, ci oferă porţii sănătoase de amuzament, dacă aveţi răbdare să parcurgeţi textele în întregime. Umorul este de calitate şi original şi nu mi-a fost deloc jenă să râd singur atunci când l-am salutat cordial pe un prinţ Maloq cu un pumn sănătos în falcă, sau am citit întrebările tembele dintr-o conferinţă de presă (într-o campanie prezidenţială).

În plus, continuitatea universului este introdusă subtil în aceste quest-uri, oferind veridicitate lumii în care se desfăşoară acţiunea. Fayenii, de pildă, mari iubitori de artă, vor aprecia şi o pizza făţoasă şi elegantă, şi mai peste tot vei găsi un hoţoman de Peleng dispus să mituiască ori să faulteze vreun juriu.

În afară de misiunile primite de la guvernele locale, există găuri negre ce pot fi de asemenea întâlnite aleatoriu într-un sistem sau altul. Odată intraţi în ele ne vom găsi într-o lume arcade, unde controlul navei aduce aminte de Space Invaders. Aici trebuie doar să-ţi mânuieşti dibaci micuţa navă, distrugând toţi inamicii, pentru a ieşi pe partea cealaltă, de obicei la alt capăt al universului, recompensele fiind de astă dată artefacte foarte rare.