Space Siege – RePlay Review

Space Siege – RePlay Review

După un intro chiar ok, jucătorul este pus în pielea unui “space marine”, pe o navă spaţială infestată de extratereştri şi alte creaturi ce ţin de tentativa jenantă de poveste. Gameplay-ul constă în totalitate în a îndrepta mouse-ul către un cârcâiac, a apăsa right click şi a repeta procesul până când plictiseala va dicta un alt joc de butonat. Ocazional, dacă monstrul are mai multă viaţă decât norma, este necesară apăsarea aleatoare a unui buton între 1 şi 9 pentru un skill (asupra căruia nu ai nici un control, din punct de vedere al stabilirii lui), iar monstrul va face poc mai repede. După momentul “poc”, se va constata că nimic ce poate fi împuşcat în acest joc nu va lăsa ceva interesant în urma lui.

De la cel mai amărât extraterestru până la cel mai urât boss, nu veţi vedea decât acelaşi lucru: upgrade parts. Piesele în cauză pot fi numite la fel de bine “bani” şi sunt folosite în locuri prestabilite pentru a îmbunătăţi statisticile personajului, ale armei folosite, sau ale roboţelului ce vă acompaniază de la un anumit punct încolo. Sistemul este extrem de simplist şi cu toate că foloseşte termeni “de specialitate”, cum ar fi “increases attack power by 2%”, nu vă lăsaţi păcăliţi: complexitatea presupusă de procente chiar nu este acolo.

Dat fiind că în Space Siege nu există armuri, în momentul în care se alocă puncte în diferite secţiuni pentru dezvoltarea personajului, culoarea costumului implicit se schimbă, pesemne într-o încercare penibilă de a mai vopsi cioara de pe gard. În aceeaşi notă, jocul îţi oferă posibilitatea de a folosi diferite “piese anatomice” cibernetice, ce oferă bonusuri chiar OK şi modifică aspectul personajului, oferind însă un dezavantaj: pe măsură ce vă augmentaţi cu mai multe piese robotice, cu atât mai puţin vă păstraţi din “umanitate” (există şi un slider), factor care decide ce final veţi descoperi: ăla “bun”, sau ăla “rău”. În traducere liberă, singurul mod de a-ţi modifica personajul ca în orice alt action-RPG cu armuri care aduc cu ele statistici ce îţi îmbunătăţesc rata de supravieţuire vine garnisit cu penalităţi la nivel de story. Din punctul meu de vedere această “decizie morală”, după cum a fost denumită de producători, putea la fel de bine să nu existe, sau sa fie condiţionată de altceva. După ce că mă zbat ca prostul cu acelaşi amărât îmbrăcat în “tricouri” de diferite culori, mi se dă în cap în momentul în care încerc să îl modific. Nu e ok.

În aceeaşi manieră simplistă, ocazional primeşti puncte ce pot fi folosite în două skill tree-uri anemice, ce ar fi putut la fel de bine să nu fie. Poţi avansa la modul “dau eu mai tare”, sau “dă roboţelul meu mai tare”. Construit după modelul catârului din Dungeon Siege, roboţelul se plimbă credincios după tine şi împuşcă ce împuşti tu. Şi cam atât. Este printre puţinele elemente fun din joc şi câteva puncte aruncate în statisticile lui nu strică. Per total, sistemul de avans din Space Siege nu este deloc satisfăcător. Este extrem de restrictiv, punctele alocate nu par să facă ceva evident şi la modul general dau senzaţia a ceva adăugat la sictir, ca să nu ţipe mulţimea prea tare pe interneţi. Nu că nu ar avea alte motive să o facă, cum ar fi numărul jenant de arme disponibile, adică 10, deblocate în puncte fixe.