Spider-Man 2 Review

Spider-Man 2 Review

ansarea unui joc pe mai multe platforme nu este un lucru nou. Iar odata cu aparitia consolelor Xbox si PlayStation 2, producatorii si-au facut obiceiul sa faca portari de pe o platforma pe alta, in loc sa dezvolte titlurile separat, pentru a mai reduce evident din costurile de productie. In astfel de cazuri insa, calitatea jocurilor are foarte mult de suferit, lucru demonstrat in mod elocvent de Deus Ex: Invisible War. Se stie de asemenea ca licentele de succes de la Hollywood nu prea fac casa buna cu jocurile la modul general, titlurile din aceasta categorie care se ridica peste mediocritate putand fi numarate pe degete, printre ele numarandu-se The Lord of The Rings: Return of The King si recent lansatul Chronicles of Riddick: Escape from Butcher’s Bay.

Cum Spiderman 2 are vanzari extraordinare inca din prima saptamana de rulare in cinematografe, era normal ca publisherii sa incearca sa stoarca si ultima picatura din aceasta licenta, lansand jocul pe toate platformele disponibile: Xbox, GameCube, PC si Playstation 2. Contrar asteptarilor mele, review-urile pentru variantele de PS2 si Xbox au fost foarte bune si pentru un moment am avut senzatia ca producatorii s-au trezit la realitate si nu au mai facut vreun compromis in privinta calitatii portarilor. Insa doar pentru moment, pentru ca odata ce am instalat si am lansat jocul, am revenit la vechea poveste.

Spiderman 2 este un 3D Action banal in cel mai pur sens al cuvantului, pentru ca in afara micilor smecherii care le poate face personajul principal, de genul catarat pe pereti si intrebuintarile diverse ale panzei de paianjen, jocul nu aduce nimic nou genului. Unul din putinele plusuri ale jocului il reprezinta faptul ca sistemul de control se potriveste foarte bine PC-ului, spre deosebire de alte portari de pe console, unde ghidonarea personajului era una din principalele provocari ale jocului. Camera este 3rd person, view-ul fiind controlat de mouse, butonul stanga fiind "context sensitive", in timp ce tastele de miscare sunt clasicele WASD. Unul din marile atuuri ale versiunii de consola o reprezenta faptul ca puteati sa va plimbati in lungul si latul New York-ului intr-un stil asemanator cu Grand Theft Auto, avand o libertatea foarte mare de miscare, folosind spider swing-ul. In versiunea PC insa va trebui sa folositi asa numitele "swing locations" pentru a va putea deplasa mai repede, care pe langa faptul ca ingradesc libertatea de miscare, mai arata si fix ca nuca-n perete, fiind niste panze de painajen suspendate la diverse inaltimi.

Gameplay-ul in Spiderman 2 se rezuma la completarea misiunilor din joc, imprastiate prin tot orasul, ele fiind indicate de o sageata mare in partea superioara a ecranului. In oras nu veti avea de facut mare lucru, ci doar sa va loviti de trecatori. Si in ciuda faptului ca actiunea se petrece in New York, rar veti vedea vreo masina trecand pe strazile orasului. In rest, destul de pustiu. In timpul misiunilor va trebui sa va luptati cu diversi inamici, care va vor ataca ori corp la corp, ori de la distanta. Avand in vedere ca sunteti un supererou, veti putea sa-i imobilizati folosind panza de paianjen, sau sa-i lasati fara arma dupa care sa-i eliminati. Nu ca ar fi teribil de inteligenti ca sa va ridice vreo problema majora, dar oricum. Pe langa acestia, veti mai intalni si asa zisii bossi, printre ei numarandu-se Doctor Octopus din film, dar si alte personaje, cum ar fi Puma, Mysterio sau Rhino. Luptele cu ei sunt destul de banale, in sensul ca inaintea fiecarei confruntari va va fi prezentata modalitatea exacta prin care puteti sa ii invingeti, voi neavand nimic de facut decat sa urmati cu constiinciozitate instructiunile date de producatori. Ca diversitate, veti mai avea de a face uneori si cu sisteme de securitate, cum ar fi raze laser miscatoare sau turete, insa ele vor fi doar un inconvenient de moment in cel mai bun caz. Fooaarte antrenant.

Grafic vorbind, jocul este decent. Principalele filmulete ale jocului sunt CGI, insa se observa o sacadare deranjanta a lor, in timp ce restul cutscene-urilor sunt create cu ajutorul engine-ului jocului, nu ca asta ar fi un lucru bun. Personajele sunt destul de colturoasa, level design-ul nu impresioneaza in vreun mod deosebit si nici nu veti avea parte de vreun artificiu grafic care sa va incante privirea. Sunetul este singurul aspect care mai salveaza din aparente, datorita voice acting-ului decent, sustinut de vocile lui Tobey Maguire sau Alfred Molina in rolul lui Doc Oc. Nici macar storyline-ul nu prezinta vreun interes, fiind vag legata de cea din film.

Data fiind calitatea slaba a jocului, durata de numai 5-6 ore (cu tot cu pauze de relaxare substantiale) vine aproape ca o binecuvantare. Iar faptul ca variantele pentru PlayStation 2 si Xbox se bucura de o calitate net superioara, lucru dovedist si din review-urile aparute pe net, nu ma face decat sa ma intreb daca nu cumva PC-ul a devenit cosul de gunoi al industriei de jocuri.