Starpoint Gemini – RePlay Review
Dimensiune font:
Starpoint Gemini – RePlay Review
Întrucât nu mai sunt un gamer tinerel de ceva vreme, am tendința să încep fiecare articol într-o notă de nostalgie față de titlurile care m-au fermecat la vremea lor. În episodul de azi, nu pot să nu amintesc de bătrânul Elite, cu grafica lui pătrățoasă, dar sugestivă şi gameplay-ul repetitiv, dar fascinant. Este o amintire care mă invadează negreşit de fiecare dată când joc un titlu care aspiră, chiar dacă nu o recunoaşte, la gloria acelor pixeli grosolani ai anilor ’80.
Aşa se face că studiourile independente Little Green Men au încercat şi ele marea cu degetul în domeniul simulatoarelor spaţiale cu iz de RPG, şi cum în ultima vreme am dobândit un respect deosebit pentru aceste încercări non-corporatiste, nu am putut decât să trag cât se poate de serios cu ochiul la primul lor titlu, Starpoint Gemini.
Deşi industria entertainment-ului ne-a cam servit tot ce se putea servi în materie de scenarii hollywoodiene, totuşi nu pot să nu remarc un strop de originalitate în firul epic. Starpoint Gemini este un sistem solar vast şi îndepărtat, parte a giganticului Imperiu Terran, unde iau naştere mişcări secesioniste ce duc la un mare scandal interstelar. Milițienii Imperiali, văzându-se cam puşi la colț de rebeli, decid să distrugă poarta stelară care făcea legătura cu restul coloniilor, dând însă naştere unei „mici” explozii care ia prin surprindere pe toată lumea, distruge majoritatea flotelor şi aruncă acel colț de univers în haos. La 20 de ani după acest eveniment, Jared Hunt, un căpitan în timpul acelui conflict ce a fost prins în anomalia spațială creată de explozia menţionată, se trezeşte într-o altă lume, în care noi facțiuni îşi dispută supremația şi unde ideea de independență a lăsat loc celei de profit material.
Avem astfel toate condițiile unor aventuri interesante: meandrele unui univers bazat pe interese, un conflict care încă mocneşte şi multe jucării spațiale. În funcţie de preferinţe, putem urma firul campaniei sau ne putem vedea de profitul personal, mai ales că în afară de campania oficială avem la dispoziție şi un mod sandbox, unde suntem aruncați în… nicio văltoare, ci doar cu câteva credite, o navă cam ruginită şi mult entuziasm.
Pe lângă mustață şi ochelari, protagonistului i se pot alege şi perk-uri – cum ar fi un boost la armele energetice sau un bonus la rezistența împotriva radiațiilor – precum şi skill-uri care pot fi îmbunătăţite la fiecare nivel. Aceste skill-uri sunt de fapt „manevre” ce pot fi executate în timpul luptelor, cum ar fi un bonus la accelerație sau încărcarea ceva mai rapidă a scuturilor. Producătorii au promis posibilitatea de a folosi un întreg echipaj pentru manipularea diverselor sisteme ale navei, însă din aceste promisiuni nu au rămas decât ofițerii, respectiv NPC-uri ce pot fi angajate la bord. Aceştia sunt destul de utili totuşi, întrucât pot adăuga skilluri noi (chiar şi perk-uri) sau le pot îmbunătăți pe cele vechi.
Atracția jocului provine din opțiunile pe care le avem pentru a obţine profit sau de a aduna medalii şi glorie. Putem plimba mărfuri de colo-colo pentru un comision, putem stoarce asteroizi de minerale prețioase sau putem alege să îndeplinim diverse misiuni pentru facțiunile prezente în colţişorul nostru din univers: Consorţiul Nyxian, Republica Baeldor şi Triumviratul Korkyran. Aceste misiuni (cam limitate ca diversitate) au şi rolul de a ne creşte reputația în ochii respectivelor facțiuni, însă e destul de uşor să te pui bine cu mai toți chiar şi fără ajutorul lor. În plus, odată ce ai devenit şerif stelar nu îți va mai păsa atât de mult de gura lumii, întrucât poți face singur legea cu pumnul în sectoarele ostile.
Dacă tot veni vorba, sunt disponibile aproape 60 de sectoare legate prin aşa-zisele T-Gates şi fiecare astfel de sector are propriul mini-univers. Avem de-a face cu o economie dinamică¸reprezentată prin diverse nave de transport, curtate de obicei de pirați, stații spațiale care oferă o gamă largă de servicii, precum şi forţele de ordine ale facțiunilor de care vorbeam. Una peste alta, lumea jocului prezintă o vitalitate care se împleteşte destul de bine cu liniştea specifică spațiului cosmic, şi cu toate că mi-aş fi dorit să văd ceva mai multă acțiune à la Space Rangers, nu mă pot plânge de singurătate.
Pentru toate aceste acțiuni vei avea nevoie de o navă capabilă, iar aici trebuie să recunosc o treabă bine făcută de producători. Avem aproape 50 de modele disponibile, de la cargoboturi la crucişătoare, cu mai bine de 300 de piese pentru sub-sisteme (scuturi, arme, generatoare etc) ce pot fi îmbunătăţite şi cu care ne putem modifica nava după pofta inimii. Această alergătură după cel mai nou model de fregată sau după cele mai bune subansamble este de altfel unul din plusurile jocului, pentru că efortul depus pentru a câştiga creditele necesare cumpărăturilor se echilibrează în mod natural cu cheltuielile şi noile oferte tehnologice.
Fiecare navă posedă şi o abilitate specială (cum ar fi posibilitatea de a folosi baterii anti-rachetă) însă tot farmecul vine din diversele combinații oferite de către acele componente, întrucât oferta este foarte variată: avem generatoare de scuturi care resping anumite tipuri de atacuri, pentru că avem desigur o sumedenie de tipuri de arme, dar şi generatoare de diverse culori, motoare şi afterburners, precum şi lasere miniere sau roboței care ajută cu reparațiile.
Complexitatea gestionării navelor nu se opreşte însă aici. Toate aceste sub-sisteme au locul lor bine stabilit în şasiul navei, lucru important mai ales pentru arme, întrucât amplasarea acestora va trebui să țină cont şi de unghiul lor de tragere. Astfel, un rocket launcher din coada navei nu va putea niciodată să lanseze ceva către adversari până nu-ţi arăți dosul inamicului, adaugând insultei şi o lovitură.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau