Syberia 2 Review

Syberia 2 Review

Ce e Syberia? Un loc? Un vis? O aventura? Acum ca am ajuns la final sunt cam trist. Nu stiu de ce am impresia ca pana la urma tot ceea ce e mai frumos ori dispare ori se termina. Oare de ce? Mizeria in care traim zi de zi ne impinge la visare. Da, este ea, ultima prizoniera a cutiei Pandorei, speranta. Unii spun ca nu moare niciodata. Eu spun ca ea moare cand iti vezi visurile implinite, pentru ca mai apoi sa rasara din te miri ce coltisor ascuns de viata. Din pacate pentru noi, aceasta a fost ultima manifestare a visului ce poarta numele de Syberia.

Asa cum va si asteptati, povestea este reluata din momentul in care Hans si Kate purced la drum alaturi de Oscar, automatonul de serviciu. Pe cei care nu au nici cea mai mica idee despre ceea ce aberez eu aici, ii sfatuiesc sa joace prima parte a seriei. Va fi o experienta de neuitat. Cum spuneam, in timp ce mama si angajatorii lui Kate se dau de ceasul mortii la New York, aceasta isi continua drumul fara a se uita inapoi. Este adevarat ca pe parcursul jocului, mai ales intre locatii, apar mici filmulete ce arata ingrijorarea acestora si chiar masurile pe care ei incearca sa l ia pentru a o opri pe Kate, insa comunicarea lor directa cu aceasta nu mai este atat de intensa ca in prima parte. Se pare ca telefonul celular al lui Kate nu prea mai asigura legatura cu lumea prin inghetata Rusie, ci doar cu Oscar, datorita unui mic implant savarsit de Hans asupra lui. Cele cateva locatii precum Romansburg, manastirea de langa orasel, o cabana in munti, satul Youkol sau insula Syberia pot parea la prima vedere o prea sumara descriere a continutului. Avem de-a face intr-adevar cu un joc scurt, dar nu cred ca acest lucru micsoreaza in vreun fel impactul pe care il produce asupra oricaruia dintre noi.

Este evident ca acum producatorii au cautat sa se axeze pe un numar mai mic de locatii fata de prima parte, insa mult mai mari si mai pline cu personaje si informatii. Ajuns in Romansburg aveam impresia ca voi rezolva imediat cele cateva mici obstacole ce stateau in calea calatoriei lui Kate si a lui Hans, insa m-am inselat amarnic. Povestea a luat o turnura mai putin obisnuita, lucru de care nu pot decat sa ma bucur, iar eu m-am vazut prizonierul acelui mic oras pentru ceva mai multa vreme decat intentionasem la inceput. Aceste mici artificii care imping actiunea mai departe exact in momentul in care nu crezi ca ceva neprevazut s-ar putea intampla, asigura succesul acestui joc. In plus, fata de prima parte, avem acum de-a face si cu un personaj negativ a carei influenta se extinde pana aproape de sfarsit, astfel incat Kate se va afla de multe ori in primejdie, practic in situatii de unde va trebui sa iasa invingatoare si nu oricum, ci folosindu-se de obiectele din jurul ei.

Puzzle-urile pe care ni le propune jocul nu sunt niciodata alese la intamplare. Ele se imbina atat de bine cu povestea incat esti foarte bine motivat pentru a cauta rezolvarea lor. De obicei, acestea se conformeaza legii cauza-efect. Pentru fiecare puzzle exista o informatie ce iti va da niste idei in legatura cu metoda pe care trebuie sa o aplici si obiectele de care ai nevoie. Tot ceea ce mai trebuie sa faci este sa cauti obiectele sau sa le obtii intr-un anume fel, aici intervenind al doilea nivel de puzzle-uri, mult mai simple ca primele. Alternanta dintre cele doua iti da posibilitatea sa te bucuri de faptul ca oricat de putin ai juca, tot avansezi un pic, reusindu-se astfel eliminarea situatiilor frustrante legate de blocajul mental ce apare atunci cand te simti pierdut si nu stii ce trebuie sa faci in continuare. Exista si cateva puzzle-uri mecanice, unele mai simple, unele mai complicate, insa acolo unde este nevoie, cu siguranta veti gasi indicatii pretioase in legatura cu rezolvarea lor.

In multe alte jocuri de acest gen ai sansa sau ghinionul, luati-o cum doriti, de a citi interminabile jurnale, carti, mailuri sau alte informatii, indiferent de suportul lor fizic. Uneri acestea vin pe parcurs, alteori iti trebuie cel putin 15-20 de minute pentru a termina de citit. Cum acest lucru nu se cade la un joc cu oaresce pretentii rafinate, s-a decis probabil inlocuirea acestui tip de actiuni cu dialogul. Cum locatiile sunt mai mari si numarul personajelor a fost crescut. De asemenea, este un lucru stiut ca dialogul faciliteaza schimbul de informatii, astfel incat producatorii s-au pus pe treaba si le-a iesit de minune, cu cateva mici si haioase exceptii cand stai si te intrebi ori daca Kate sufera de manierism acut ori daca numarul neuronilor din capul ei a scazut dramatic datorita frigului. Pai cum e posibil sa-l mai intrebi pe cel care te-a furat deja daca poti sa-i folosesti sania, mai ales daca el nu te-ar fi vazut in timp ce puneai mana pe ea? Stim, Kate este mult prea draguta si nu poate comite asa ceva. Dar sa se imbrace in calugar pentru a-l insela pe portar si a dobandi accesul in manastire poate? Sa fuga pe furis din manastire impreuna cu Hans fara sa-si ia adio poate?
Mai sunt cateva situatii ciudate pe parcursul jocului, insa in cel mai rau caz ele te fac sa zambesti si sa joci mai departe. Poate singura buba mai serioasa sa fie ordinea dialogurilor. Se intampla uneori sa nu parcurgi lista de subiecte in ordinea data de joc, ci in cea care te intereseaza pe tine. Poti astfel vorbi cu Oscar in legatura cu boala lui Hans, ca mai apoi Kate sa-l anunte pe Oscar ca l-a gasit pe Hans. O eliminare automata a celui de-al doilea dialog ar fi fost binevenita, daca nu chiar o structurare pe niveluri care sa nu fi permis aparitia acestui tip de probleme.

In rest, trebuie sa recunosc ca alte buguri nu prea am gasit. Atat timp cat esti cat de cat atent la ceea ce se afla in jurul tau, obiecte sau personaje, nu prea ai cum sa gresesti. Am fost chiar placut surprins sa observ ca cel din urma puzzle nu este chiar atat de greu pe cat m-as fi asteptat. Probabil ca nu s-a dorit impotmolirea jucatorului precum tiganul la mal, ci din contra, o experienta de joc si o placere constanta. Ce nu se spune insa este ce se intampla cu Kate la final. Daca probabil vi-l imaginati pe Hans fericit pentru ca si-a vazut visul cu ochii, nu acelasi lucru pot afirma si despre Kate. Incep acum sa-l inteleg pe Benoit Sokal cand afirma ca aceasta este ultima parte a seriei Syberia, dar nu ultima oara cand ne vom intalni cu Kate. O intoarcere la oras cu coada intre picioare nu este demna de ea, astfel ca singura solutie este o noua aventura la fel de emotionanta ca cea care tocmai s-a terminat.
Va asteptati ca grafica sa difere fata de prima parte? Va inselati, si chiar de doua ori. In primul rasd, raspunsul e NU, iar in al doilea rand nici nu mi-as fi putut imagina Syberia altfel. Fara acele decoruri 2D superb desenate, universul syberian ar fi fost doar un produs al proprii noastre imaginatii. De altfel, motivul pentru care acest joc te prinde este acela ca toate elementele sale atat de bine executate se si imbina in mod armonios. Muzica, de exemplu, cu accent rusesc in Romansburg si tribal in satul Youkolilor este de-a dreptul dementiala. Pentru a contrasta parca, vocile nu sunt chiar atat de reusite pe cat mi-as fi dorit (rusii pronunta mult prea bine cuvinte din limba engleza), insa acest aspect nu este nici pe departe atat de suparator sau deranjant cum s-a mai afirmat.