Test Drive Unlimited Review

Test Drive Unlimited Review

Libertate! Întotdeauna mi-a plăcut sentimentul de libertate într-un joc. Fie că este libertatea de a alege, posibilităţile de modificare sau pur şi simplu un loc mare de joacă prin care să mă plimb, această caracteristică a fost mereu pe lista mea de priorităţi. Seria Test Drive ce-i drept nu a reuşit întotdeauna să aducă multă libertate în jocurile sale. De asemenea, ea nu a avut o identitate puternică pentru că jocurile TD erau relativ diferite între ele şi se aflau de obicei în umbra altor titluri de gen, cum ar fi Need for Speed. Au fost şi câteva încercări destul de ciudate, cum ar fi jocuri cu tema cursei de la Le Mans sau seria Test Drive Off Road, dar acestea nu s-au bucurat de succes nici în presa de specialitate şi nici printre jucători, în general din cauza sistemului de control.

Test Drive Unlimited pare la prima vedere un mare pas înainte faţă de predecesorii săi. Producătorii au recreat o întreagă insulă în Hawaii la o scară de 1 la 1, cu drumuri, copaci, case, magazine şi cam tot ce te-ai aştepta să se regasească într-o astfel de locaţie exotică. Şi asta fără timpi de încărcare! Şi cu o gamă largă de maşini licenţiate! Şi cu o opţiune multiplayer interesantă! Suna prea bine pentru a fi adevărat, nu-i aşa?

TDU începe într-un aeroport unde ai posibilitatea să alegi una dintre persoanele care stau la coadă pentru îmbarcare, ea devenind personajul tău din joc. Nu există foarte multe opţiuni de modificare disponibile iniţial, aşa că din acest punct de vedere nu poate fi vorba despre o comparaţie cu jocuri precum Oblivion sau chiar Def Jam Icon. Personajul ales se urcă în avion şi ajunge pe insula Oahu cu ceva bănuţi, suficienţi cât să cumpere o casă şi o maşină. În privinţa cumpărării unui acoperiş deasupra capului, vei avea la dispoziţie o serie apartamente şi vile prin intermediul unei agenţiilor imobiliare, dar la început îţi poţi permite doar o locuinţă cu câteva locuri de parcare şi nu poţi achiziţiona vehicule peste acest număr, deci este necesară extinderea în timp a investiţiilor în imobiliare.

Achiziţionarea de vehicule poate fi făcută prin intermediul reprezentanţelor disponibile la început, realizate cu o mare atenţie la detaliu, toate maşinile fiind aliniate frumos, date cu ceară si tocmai bune de testat. Ai acces la cele mai importante specificaţii tehnice, cum ar fi acceleraţia, viteza maximă şi există un sistem de notare al handling-ului. Fiecare maşină are un preţ apropiat de cel real şi astfel maşina este trecută într-o categorie – de la F până la A – în cea din urmă fiind incluse supermaşinile de genul Mercedes SLR sau Pagani Zonda.

Odată ce ai terminat cu detaliile despre locuinţă şi maşină poţi să începi explorarea insulei şi prima impresie este copleşitoare. Totul este excelent modelat, distanţele pe care le parcurgi şi vitezele sunt apropiate de realitate, celelalte maşini de pe străzi îşi urmează traseele individuale (deşi nu prea îşi acordă prioritate) şi chiar ai senzaţia că te afli într-un loc în care oamenii ar putea trăi, doar că nu îi poţi vedea mergând pe străzi.

Există totuşi anumite personaje pe trotuar care oferă misiuni, dar acestea sunt puţine şi depărtate unul de celălalt, element care conduce la un sentiment de înstrăinare faţă de joc, mai ales în comparaţie cu lumea mult mai vie din Grand Theft Auto de exemplu. Ce-i drept, insula abundă cu diferite tipuri de vegetaţie aşa că nu te vei plictisi admirând peiajul.

După şocul iniţial că poţi să conduci oriunde fără bariere artificiale sau ecrane de încărcare, atenţia ta este atrasă de multitudinea de vehicule din joc. Sunt peste 125 (deşi există mici diferenţe între cele disponibile pe PC şi pe Xbox 360), iar asemănarea cu exemplarele reale este foarte bună. La început (din lipsă de fonduri) vei putea folosi o Alfa Romeo 147 GTA sau ceva asemănător, dar pe măsură ce câştigi curse şi îndeplineşti misiuni vei avea mai mulţi bani la dispoziţie pentru a cumpăra o casă mai impozantă sau vehicule mai puternice. Din păcate, din această selecţie impresionantă de mărci – printre care se numără Ferrari, Lamborghini, Ducati, Aston Martin, Mercedes, Saleen, Shelby sau Jaguar – lipsesc câteva nume importante cum ar fi Porsche sau BMW, dar aceasta este compensată prin prezenţa maşinilor mai rar întâlnite cum ar fi Koenigsegg, Spyker sau TVR.

Dacă nu eşti satisfăcut cu performanţele implicite ale anumitor vehicule, poţi folosi echivalentul emisiunii Pimp My Ride prin colaborarea cu o firmă de tuning de pe insulă. Nu toate maşinile pot fi modificate, dar dacă deţii una dintre cele care pot suporta acest tip de tratament este o idee foarte bună, pentru că îmbunătăţirile sunt substanţiale şi ai şanse mult mai mari să câştigi curse când te întreci cu maşini nemodificate. Există trei niveluri de tuning şi uneori cel mai ridicat nivel costă mai mult decât maşina în sine dar, deşi nu exista modificări vizuale, controlul este de asemenea îmbunătăţit.

Tuning-ul este disponibil şi pentru motocicletele din joc. Dar va trebuie să conduci ceva timp pentru a putea avea acces la reprezentanţele pentru aceşti monştri pe două roţi, deoarece trebuie mai întâi să descoperi toate showroom-urile de maşini. Efortul merită făcut totuşi pentru că motocicletele sunt bestii complet diferite, cu acceleraţie fulgerătoare, dar mult mai dificil de controlat.

Controlul este un aspect important în acest tip de jocuri şi există 4 tipuri de configuraţii, începând cu Driving Aid, ce foloseşte sisteme ajutătoare din partea calculatorului pentru a ţine maşina pe şosea. Următoarele configuraţii sunt sport şi hypersport, care reduc influenţa pe care o au sistemele de protecţie asupra maşinii, iar cea mai avansata configuraţie te lasă fără vreun ajutor extern – în acest ultim caz, cea mai mică greşeală se poate transforma într-un dezastru.

Pentru a admira piruetele pline de fum poţi folosi perspective diferite, care sunt folositoare şi când doreşti să arunci o privire la felul în care maşina este modelată. Te poţi uita în interiorul maşinii, poţi vedea pasagerul din dreapta sau felul în care funcţionează schimbătorul. Poţi coborî ferestrele în timp real şi acest lucru afectează şi zgomotul vântului pe măsură ce accelerezi (un detaliu de efect). Farurile funcţionează doar când vrei să faci flash-uri, un aspect ciudat fiind acela că nu poţi folosi semnalizarea, deşi ceilalţi participanţi la trafic fac acest lucru.

Sunetul este foarte bine implementat, mai ales în privinţa motoarelor, unele maşini având chiar şi sunete speciale de claxon. Iar dacă te plictiseşti de condusul într-o maşină scumpă prin Hawaii, poţi deschide radioul şi ai acces la câteva posturi de radio. Din păcate nu există o staţie de comedie ca în Grand Theft Auto, dar există aproximativ 4-6 piese licenţiate pentru fiecare post, aşa că poţi asculta din când în când o melodie dacă te-ai săturat de scârţâitul cauciucurilor.

Misiunile single-player nu sunt foarte diversificate şi sunt de obicei concentrate pe condusul pe un traseu format din drumurile de pe insulă. Şi cu toate că în cele mai multe curse maşina ta este indestructibilă, există câteva (cum ar fi cele de transport) care nu au un timp de îndeplinire, dar care au de-a face cu capacitatea ta de a duce o maşină specială de la punctul A la punctul B fără să o deteriorezi şi fără să ieşi la arat cu ea. Unele misiuni au devenit legendare printre jucători – cum ar fi Millionaire’s Challenge, care este un tur al insulei pe care trebuie să îl termini in 60 de minute. Exact, o oră întreagă de condus, cu poliţia care te urmăreşte de fiecare dată când un amărât intră cu camioneta lui în faţa Ferrari-ului tău Enzo.