The Elder Scrolls V: Skyrim Review

default

Dimensiune font:

| 22-10-2012 15:47

The Elder Scrolls V: Skyrim Review

Internet-ul e plin de pisici. Aşa, şi? Parcă titlul zice că ne-am adunat să discutăm despre Skyrim, probabil cel mai bun RPG al anului, dar şi cel mai slab, din unele puncte de vedere. Păi da, e vorba de pisici. De fapt, de o Khajiit tărcată şi cu ochi albaştri, numai bună să-şi bage mustăţile prin toate treburile din Tamriel, cu cât mai periculoase, cu atât mai bine.

Alegerea rasei are evident de-a face cu „mica” mea pasiune pentru feline, dar şi cu antecedentele mele din seria Elder Scrolls. Doar Morrowind l-am jucat cu un om, în timp ce Oblivion a văzut o femelă orc, cât se poate de verde şi colţoasă. Iar faptul că nu ai clase propriu-zise în Skyrim mi-a uşurat alegerea şi mai mult: chiar dacă teoria zice că mâţa Khajiit trage spre hoţ, pot spune că s-a descurcat excelent cu un topor de două mâini.

Dar am sărit nişte etape şi trebuie să precizez nişte aspecte tehnice: am jucat Skyrim şi înainte, şi după patch-uri, dar nu am folosit niciun MOD realizat de comunitate tocmai pentru a putea evalua cât mai clar munca celor de la Bethesda, nu devotamentul fanilor seriei (foarte apreciat, de altfel). Şi chiar dacă pare puţin ciudat, pentru mine Morrowind rămâne cel mai bun joc Elder Scrolls. Nu se pot nega toate valorile de producţie din Skyrim, numărul uriaş de ore de gameplay, quest-urile şi variabilele impresionante implicate în crearea de arme, armuri sau poţiuni, dar…

Personal, n-am fost „drogată”: n-am simţit acea nevoie de a mă juca mereu, cu inevitabile pauze de mers la muncă, dar cu gândul tot la misiunile lăsate în urmă. Nu m-a ţinut lipită de monitor, ba chiar la un moment dat mi s-a acrit de primit un quest în Dawnstar a cărui rezolvare era la celălalt capăt al hărţii, în creierul munţilor, fără vreo locaţie descoperită prin apropriere. Mi-e destul de greu să pun degetul pe ceea ce lipseşte şi nu e neapărat vorba de inovaţii uriaşe (deşi partea de Shout-uri este interesantă); mai curând e o problemă de repetiţie.

Dar să lăsăm dezbaterile filosofice. Oamenii din Skyrim au nevoie de ajutorul meu. Şi nu contează că e vorba de război civil, de un câine pierdut, de recuperat o amuletă legendară sau de eliminat ameninţarea unui zeu-dragon supărat pe viaţă. Oriunde te întorci, ai ceva de făcut, de găsit, de căutat, de recuperat. Oriunde te duci, toate uşile ţi se deschid cu un singur cuvânt: Dovahkiin – Dragonborn. Skyrim pleacă de la premisa unui astfel de erou de legendă, dar care la începutul aventurii e un ilustru anonim, chiar în primejdie să fie scurtat de un cap din cauza unei neînţelegeri.

Titlul de faţă nu este o continuare propriu-zisă a lui Oblivion, deoarece acţiunea se desfăşoară 200 de ani mai târziu, într-o epocă de criză a Imperiului: regele a fost omorât (într-un duel cinstit, cică), nordul doreşte să fie liber, dar ideea nu e deloc primită cu ochi buni de forţele imperiale. Colac peste războiul civil apar dragonii, atacând oraşe, aparent readuşi la viaţă de Alduin, primul născut al zeităţii supreme din Tamriel, Akatosh. De ce se joacă Alduin de-a Iisus al Skyrim-ului, asta rămâne să descoperiţi singuri, întrucât povestea are destule momente interesante.

Totuşi, cam ca în toate jocurile Elder Scrolls, misiunile principale care formează naraţiunea nu sunt cele mai bine realizate, nici cele mai antrenante. Trebuie să o iei la picior prin toate oraşele, grotele, criptele şi templele pentru a descoperi poveşti într-adevăr bizare, dramatice, triste sau vesele sau… nu.

Depinde doar de jucător cât timp are şi vrea să investească pentru a cerceta toate colţişoarele; s-ar putea să nu dai peste misiunea cu vampirism şi nici să devii vârcolac. Sau poate o amuletă magică nu va ajunge niciodată la stăpânul ei de drept, chiar dacă o cari prin inventar de la începutul jocului. Dar poţi fără griji să ajungi mare maestru al magicienilor, al Companion-ilor sau mare asasin în Dark Brotherhood. Nici ghilda hoţilor nu e de neglijat, la fel cum poţi lua partea oricărei alte facţiuni implicate în război, fie că sunt trupele imperiale sau rebelii Stormcloak.

Povestea principală nu ocupă prea multe ore din economia jocului, fiind împărţită în 19 misiuni; mult mai „dotate” sunt liniile de quest-uri legate de diverse facţiuni sau ghilde: astfel, poţi munci pentru a ajunge liderul Dark Brotherhood (asasini), al magilor (colegiul din Winterhold), al companionilor (un fel de Fighter Guild) sau al hoţilor (Thieves Guild). Ceva mai mici ca importanţă sunt o serie de misiuni pentru Bards College, dar şi obiectivul venit din partea The Blades (organizaţia însărcinată cu apărarea regilor-dragoni). Personal, am preferat să sar peste îndeplinirea acestei misiuni, deoarece mi-a căzut drag Paarthurnax.

În funcţie de facţiunea aleasă în războiul civil, misiunile îşi schimbă obiectivele şi actorii, dar finalul este asemănător, implicând o luptă pentru controlul unui oraş (Windhelm sau Solitude); o altă „misiune” dedicată fanilor înrăiţi este găsirea tuturor altarelor şi îndeplinirea obiectivelor aferente; atenţie însă, nu toate altarele daedrice dau misiuni, unele apar ca parte componentă a altor linii narative.

Cea mai mare parte o formează însă quest-urile găsite prin subterane şi peşteri, temple sau oferite de diverse NPC-uri abordate prin oraşe. Unele sunt foarte scurte, ai doar de livrat ceva, altele se dezvoltă surprinzători în linii consistente, iar în număr semnificativ te trimit să faci pe vânătorul de recompense: hangiii oferă informaţiile legate de preţul pus pe capul unui sau altui bandit şi n-ai decât să baţi pădurile pentru a-i descoperi şi elimina. Problema e că aceste quest-uri „random” devin plictisitoare şi foarte repetitive de la un anumit punct încolo, iar alergătura de colo-colo începe să-şi piardă din farmec.

Pe undeva, chiar această abundenţă de misiuni, de lucruri de făcut, de cumpărat case şi eventual măritat/însurat, lucrează împotriva jocului. Nici nu porneşti bine spre prima misiune a poveştii principale, că dai peste două peşteri şi nişte lupi, îţi iei o cafteală groaznică de la un gigant (cine te-a pus să te iei de mamutul lui???) şi ai da orice pentru un cal. Dar cum n-ai decât ţoalele de pe tine şi o sabie amărâtă, pune mâna şi fură, că nu te prind decât gărzile din primul oraş. Aşa… unde rămăsesem? Exact asta se întâmplă şi în joc, ajungi să uiţi de unde vii şi unde ajungi, scopurile se pierd undeva prin zecile de misiuni adunate în jurnal şi parcă îţi pierzi răbdarea.

Atâta libertate are însă şi părţi bune. Mergând pe linia simplificării, multe dintre elementele jocurilor anterioare au fost eliminate (nu mai e nevoie să ţopăi ca să-ţi crească Acrobatics-ul) şi nici nu mai există abilităţi principale şi secundare. Practic, la fiecare creştere în nivel poţi îmbunătăţi viaţa, mana (Magika) sau stamina şi primeşti un perk, un punct bonus pe care să-l investeşti într-o rază impresionantă de abilităţi, în funcţie de preferinţe. Vrei preţuri mici şi convingere, alegi Speech. Foloseşti scut şi sabie, mergi pe abilitatea aferentă. Mergi pe topor, ca mine, stai călare pe dual hand; armură grea sau uşoară, plus toată gama de şcoli de magie (conjuration, illusion, destruction, alteration etc.) care să te facă mai eficient în dat foc lupilor şi îngheţat bandiţi la drumul mare.

Ai şi zece rase dintre care să alegi, de la oameni şi elfi la Khajiit şi orci, fiecare cu o abilitate specifică (Night Vision, în cazul meu). Elfii, de exemplu, îşi regenerează Magika o dată pe zi, orcii se pot înfuria pentru căpăceală mai eficientă, Argonienii respiră sub apă şi tot aşa, dar asta nu înseamnă că sunt esenţiale. Cum nu există clase rigide, poţi să-ţi dezvolţi personajul fix aşa cum ai chef sau să o dai în bară de 20 de ori. Într-un fel, e bine, pentru că nu mulţi jucători sunt dispuşi să analizeze creşterea în nivel în stil Dungeons&Dragons; pe de altă parte, nu ai prea multe detalii la dispoziţie despre ce e mai bun sau nu pentru ce idee de erou ai în cap şi s-ar putea să îţi iasă fix pe dos.

Ceea ce faci îţi influenţează abilităţile, astfel că inevitabil ajungi să excelezi în anumite direcţii şi să le ignori complet pe altele. De exemplu, eu prefer o abordare bazată pe arme sănătoase, care să rupă capul oricărui mag. Alţii poate vor să „scuipe” foc din ambele mâini sau cu una să dea cu sabia şi cu cealaltă ceva care să îngheţe sau să vindece. Ţine cont însă că îmbunătăţirea abilităţilor ia în calcul eficienţa eforturilor tale. Cu alte cuvinte, nu e suficient să dai cu sabia din stânga-n dreapta aiurea prin aer, ci trebuie să mai şi loveşti ceva cu ea.

Dacă eşti genul stealth, ai oricând la dispoziţie şi un astfel de mod, plus posibilitatea de a controla buzunarele cetăţenilor cinstiţi sau de a descuia cam orice uşă, casetă de valori sau dulap care miroase a ceva valoros. Descuiatul este de fapt un mini-joc cu o broască şi un şperaclu, nivelul de dificultate evidenţiindu-se în numărul de speracluri rupte şi de fineţea cu care trebuie să le mişti pentru a reuşi acţiunea. Din nou, dacă vrei să devii mai repede un hoţ iscusit, caută şi încearcă să treci de încuietori din ce în ce mai dificile, nu te limita doar la cele banale.

Ca să ajungi să foloseşti în lupte diverse abilităţi sau să te bucuri de protecţia serioasă oferită de armura nou-nouţă, trebuie să te şi murdăreşti pe mâini. E adevărat că ai ce şi de unde cumpăra (iar sistemul economic poate fi exploatat uşor dacă vrei să te îmbogăţeşti rapid), dar ce faci cu mâna ta lucru manual se numeşte: intri în mină, dai cu târnăcopul, aduni minereu; cobori apoi la un cuptor unde rafinezi minereul în lingouri de fier sau mai ştiu eu ce; următorul pas este prelucrarea armurii, iar apoi eventuala ei îmbunătăţire.

Şi aceste abilităţi cresc pe măsură ce le foloseşti, precum şi alchimia şi „vrăjirea” diverselor obiecte (enchanting). E simplu ca bună ziua, n-ai nevoie să înveţi reţete complicate: arunci împreună minim două ingrediente şi vezi ce iese. S-ar putea să ratezi, s-ar putea să obţii o sticluţă preţioasă care oferă numeroase bonusuri temporare, nu se ştie (cel puţin nu la început). Enchanting-ul funcţionează cam la fel, cu precizarea că poţi şi distruge obiecte pentru a le învăţa utilitatea; iei apoi o piatră specială (soul gem) şi o încarci cu efectul dorit (un topor cu încărcare electrică face minuni, garantat).

Însă când vine vorba de lupte, dragonii ţin capul de afiş. Nu că ai putea ignora lupii, scheletele, vârcolacii, şobolanii de dimensiuni cernobâlice (skeevers), bandiţi de toate categoriile, troli, vrăjitoare, vampiri, giganţi dacă te ţine sabia ş.a.m.d. Dragonii în schimb sunt cireaşa de pe tort, uriaşe creaturi zburătoare, cu răsuflare înflăcărată şi parte esenţială a poveştii, ce apar pe neaşteptate pentru a te forţa la o luptă care numai uşoară nu e, cel puţin la început. Pe măsură ce le absorbi sufletele după ce i-ai dovedit, ajungi să înveţi şi „strigăte” (Shouts), de fapt un fel de magii ofensive sub formă de cuvinte în limba dragonilor.

Fiecare strigăt este alcătuit din trei cuvinte: pe unele le înveţi de la diverşi bătrâni înţelepţi, pe altele le obţii prin metode mai puţin onorabile sau pur şi simplu dai peste ele printr-un templu unde ai intrat să te adăposteşti de viscol (şi să mai cauţi ceva pradă, evident). Odată ce ai învăţat cel puţin două cuvinte ale unui Shout, poţi alege cât de puternic vrei să fie când îl foloseşti (un cuvânt, două sau toate trei), diferenţa fiind energia consumată şi timpul necesar pentru regenerarea ei. De asemenea, pentru „activarea” unui cuvânt ai nevoie de sufletul unui dragon. Drept urmare, va trebui să ucizi trei şopârle zburătoare pentru învăţarea unui strigăt complet.

Restul conflictelor se desfăşoară ceva mai bine decât în Oblivion, dar adesea ai senzaţia că nu loveşti ceva concret, ci doar se activează scriptul care zice că oponentul a murit. Partea frumoasă sunt secvenţele cinematice în slow-motion, împrumutate tot din Fallout 3, unde sângele se împrăştie în toate direcţiile şi chiar ai satisfacţia forţei cu care loveşti. Indiferent că-i vorba de monştri sau adversari umani, AI-ul nu excelează, dar nici nu e atât de tâmpit încât să nu-şi folosească abilităţile.

Pe de altă parte, însoţitorii sunt o pagubă în ciuperci: până ajung să scoată sabia din teacă, Draugr-ii deja s-au întors la odihna eternă, iar proştii întreabă la nesfârşit „ asta e una din ruinele tale?” sau te blochează prin coridoare înguste. Prin peregrinările infinite dai şi peste puzzle-uri, nimic complicat, dar din enervanta categorie „trial and error” dacă nu te uiţi cu atenţie în jur sau la obiectele dedicate din inventar.

Dincolo de numeroasele activităţi de explorare, comerciale şi conflictuale, când ajungi în oraşe nu te poţi opri să nu remarci că lumea din Skyrim trăieşte. Şi nu e vorba doar de banalul ciclu zi-noapte şi de faptul că magazinele sunt închise şi încuiate după 8 seara. Locuitorii îşi văd de activităţile lor, fie că sunt comercianţi, mineri sau tăietori de lemne; toată lumea e la curent cu evenimentele, noutăţile circulă şi chiar există curieri care din când în când îţi mai livrează câte o scrisoare misterioasă.

Cetăţenii comentează atacurile dragonilor, se întreabă cine e eroul misterios, sunt sau nu de acord cu rebelii şi despărţirea de Imperiu sau pur şi simplu discută despre banalităţile zilnice ale vieţii. Nici eroul nu scapă dacă iese în evidenţă: poate îţi miroase gura şi sigur se va comenta, dacă eşti bolnav, cam fuge lumea de tine; la un moment dat, la început, în viteză am vândut tot ce aveam, inclusiv ce purtam, aşa că mersul în lenjerie intimă pe stradă mi-a atras o serie de comentarii… mai mult sau mai puţin aluzive.

Oamenii se strâmbă dacă arunci pe jos la întâmplare obiecte care nu-ţi mai trebuie şi chiar am făcut o listă de personaje (acum moarte) care m-au jignit spunând că o pisică e bună doar de covor. Peste tot în joc sunt răspândite cărţi şi numai citind poţi pierde ore serioase; unele îţi oferă îmbunătăţiri pentru abilităţi (recomand să le păstrezi pentru nivelurile superioare, când avansarea devine mai dificilă), altele misiuni suplimentare, dar majoritatea îmbogăţesc universul; fanii vor descoperi cu plăcere referinţe la jocurile anterioare, povestea celor 200 de ani scurşi între Oblivion şi Skyrim sau pur şi simplu romane stil Sandra Brown bune de lecturat înainte de un somn odihnitor.

O altă parte importantă sunt conversaţiile. Chiar dacă eroul nu vorbeşte, celelalte personaje o fac şi pentru el, iar unele voci sunt nume răsunătoare ale scenei hollywood-iene: Max von Sydow (Esbern), Christopher Plummer (Argein), Joan Allen (Delphine), Michael Hogan (generalul Tullius), în total peste 70 de actori. În timp ce afli detalii importante, lumea din jurul tău nu mai stă pe loc ca în Oblivion, ci continuă să se mişte şi să vorbească , uneori suficient de tare ca să nu mai auzi ce ţi se spune. Coloana sonoră face parte din suita excepţională realizată de Jeremy Soule, cel puţin melodia principală (în care fanii seriei vor recunoaşte cu siguranţă pasaje din main theme-ul Morrowind-ului) fiind cântată în limba dragonilor din Tamriel.

Însă la un joc atât de mare, nu puteau lipsi şi problemele, ba chiar numeroase şi serioase. Cel puţin în versiunea PC, lansarea a fost însoţită de bug-uri, ieşiri în desktop, blocări inexplicabile şi tot felul de glitch-uri vizuale. Nu m-am lovit de probleme tehnice, nici de ieşiri în desktop (nici înainte, nici după patch-uri, mulţumesc zeului aleatoriului că m-a ferit de asemenea evenimente), dar am dat în schimb peste bug-uri de scriptare, unele dintre ele aproape fatale pe linia poveştii principale; altele pur şi simplu nu-ţi dau misiunea ca terminată, chiar dacă este, alteori NPC-urile refuză să se mişte sau să acţioneaze aşa cum ar trebui; dacă ai pe cineva în grijă, trebuie să stai de coada lui, altfel îl pierzi şi tot aşa.

Ca şi cum asta n-ar fi fost de ajuns, interfaţa este pur şi simplu atroce în varianta originală, ignorând aproape complet ideea că există tastatură şi mouse. Cel mai simplu exemplu: sistemul de favorites. Da, e ok să pot să am la îndemână magiile, armele sau poţiunile necesare; pe de altă parte, se rupe farmecul când trebuie să apăs Q şi să aleg ce mă interesează dintr-o listă, în loc să folosesc pur şi simplu tastele numerice.

La fel, navigarea în meniul de abilităţi te duce de multe ori în direcţia greşită şi, chiar după patru patch-uri, click-ul de mouse continuă să fie o acţiune cu reuşită aleatorie. Dar cel puţin avem tasta Esc la dispoziţie! Nici după organizarea obiectelor în inventar nu mă omor, lista fiind uneori enervant de lungă şi nu tocmai uşor de manevrat dacă menţionatul mouse nu prea vrea să chiţăie şi trebuie să foloseşti tastele direcţionale.

Partea vizuală suferă şi ea, mai ales dacă te uiţi niţel mai bine la texturi. Până la urmă, avem un motor de generaţie veche, fie el şi îmbunătăţit, iar Bethesda ar trebui cât de curând să treacă la ceva mai solicitant din acest punct de vedere. Desigur, e de apreciat lumea uriaşă, timpii inexistenţi de încărcare, draw distance-ul imens, dar pe de altă parte m-am săturat să aştept să mi se încarce fiecare intrare şi ieşire din orice amărâtă de colibă.

Peisajele sunt în mare parte montane, Skyrim fiind o zonă înzăpezită, nordică, cu multe furtuni şi viscole, dar şi zile frumoase, însorite şi nopţi polare unde se manifesta splendide aurore boreale. De altfel, există zone cu peisaje atât de spectaculoase, că uiţi de orice problemă, îţi ignori însoţitorul împiedicat între copaci şi admiri arhitectura, cerul, apa, copacii şi creaturile fantastice, de la mamuţi până la dragoni.

În acelaşi stil, parcă pentru a compensa lipsa altor detalii poligonale, armele şi armurile sunt extrem de detaliate şi e o adevărată plăcere să joci la persoana întâi pentru a admira modelele, runele şi reţelele strălucitoare care indică o magie sau o otravă. Pe de altă parte, armurile se admiră cel mai bine la persoana a treia şi chiar am apreciat că sistemul de lupte funcţionează bine şi în acest mod.

Aşadar, Skyrim este un joc spectaculos. Imens, plin de recompense şi de lucruri de văzut, citit şi făcut. Totuşi, linia „consolizării” nu iartă, iar problemele tehnice şi simplificările pe alocuri excesive nu dau bine pentru Bethesda. Personal, nu m-am simţit atât de prinsă în acest univers aşa cum s-a întâmplat cu titlurile anterioare ale seriei, dar nici nu-i pot nega meritele. Poate fiindcă vreau să găsesc şi ultima bucată de amuletă magică.

Puncte preluare anunturi  "Evenimentul Regional al Moldovei"  in Iasi

<<Click pe locatie pentru detalii>>

Adauga comentariul tau

Nume:

E-mail:

Comentariu:

Security Code
Imagine noua

ULTIMA ORA
BANCUL ZILEI

06:00


1. Informații generale privind concedentul, în special denumirea, codul de identificare fiscală, adresa, numărul de telefon, fax şi/sau adresa de e-mail, persoană de contact: Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Bivolari, judeţul Iasi, telefon 0232-298555, Fax: 0232-298508, email primaria primariabivolari@yahoo.com, persoana de contact:Alina Abuzatoaie; 2.1 Informații generale privind obiectul concesiunii, în special descrierea şi identificarea bunului care urmează să fie concesionat: Terenuri apartinand domeniului privat al UAT Bivolari : NC61473- TABARA= 583mp, NC61478- TABARA=583mp, NC62701- TABARA=583mp, NC62702- TABARA =583mp, NC62703- TABARA=583mp, NC62704- TABARA=583mp, NC62706- TABARA =583mp, NC62709- TABARA=583mp, NC62705- BIVOLARI=500mp, NC61481- BIVOLARI=500mp. Concesiunea se face conform HCL nr 65/28.05.2020 si OUG 57/2019. 2.2 Informații generale privind obiectul inchirierii, în special descrierea şi identificarea bunului care urmează să fie inchiriat: Terenuri apartinand domeniului privat al UAT Bivolari : T77 P609/29=3238 mp, T63 P419 TRAIAN=13ha, T64 P421 TRAIAN=7,4221 ha; Inchirierea se face conform HCL nr 69/28.05.2020 si OUG 57/2019. 3. Informații privind documentația de atribuire: se regăsesc în caietul de sarcini. 3.1. Modalitatea sau modalitățile prin care persoanele interesate pot intra în posesia unui exemplar al documentației de atribuire: la sediul U.A.T. Comuna Bivolari în baza unei cereri scrise. 3.2. Denumirea şi adresa serviciului/compartimentului din cadrul concedentului, de la care se poate obţine un exemplar din documentaţia de atribuire: Compartimentul Administrare Domeniu Public si Privat, de luni până vineri, între orele 08.00-13.00, Comuna Bivolari, jud. Iasi. 3.3. Costul şi condiţiile de plată pentru obţinerea acestui exemplar, unde este cazul: 50 lei, se poate achita la casieria UAT Comuna Bivolari de luni până vineri, între orele 08.00-13.00. 3.4. Data-limită pentru solicitarea clarificărilor: 20/11/2020, ora 13.00. 4. Informaţii privind ofertele: 4.1. Data-limită de depunere a ofertelor: 26/11/2020, ora 10.00. 4.2. Adresa la care trebuie depuse ofertele: Registratura UAT Comuna Bivolari, județul Iasi. 4.3. Numărul de exemplare în care trebuie depusă fiecare ofertă: 1 exemplar. 5. Data şi locul la care se va desfăşura sedinţa publică de deschidere a ofertelor 26/11/2020, ora 14.00, la sediul UAT Comuna Bivolari, județul Iasi. 6. Denumirea, adresa, numărul de telefon, fax şi/sau adresa de e-mail ale instanţei competente în soluţionarea litigiilor apărute şi termenele pentru sesizarea instanţei: Tribunalul Iasi, Str. Elena Doamna, nr. 1A, tel: 0232.260.600, 0232.248.000, 0332.403.666, email tr-iasi-info@just.ro. 7. Data transmiterii anunţului de licitaţie către instituţiile abilitate, în vederea publicării: 04/11/2020
Aproximativ 100 de milioane de americani urmeaza sa fie vaccinati impotriva COVID-19 pana la sfarsitul lunii februarie 2021
03/12/2020 13:00

Administratia presedintelui american in exercitiu Donald Trump preconizeaza vaccinarea a 100 de milioane de oameni impotriva COVID-19 in Statle Unite - pana la sfarsitul lui februarie - cu doua vaccinuri, repre ...

76 de moschei din Franța vor fi verificate
03/12/2020 11:36

Autoritătile din Franta vor face controale amănuntite la multe moschei, pentru a căuta dovezi legate de islamistii radicalizati.     76 de moschei din Franta vor fi verificate de autoritătile d ...

Percheziții AMPLE în București și alte trei județe într-un dosar de evaziune fiscală: Prejudiciul adus statului - 100.000 de euro
03/12/2020 08:43

Joi dimineată, politistii de investigare a criminalitătii economice din Olt efectuează 31 de perchezitii, in judetele Olt, Prahova, Ilfov si in municipiul Bucuresti, la sediile mai multor firme si locuintele ...

Doliu național în Franța. Fostul președinte Valéry Giscard d’Estaing Autor a murit de COVID
03/12/2020 08:26

Fostul preşedinte al Frantei Valéry Giscard d'Estaing a murit miercuri seara „ca urmare a COVID-19”, la 94 de ani. Înmormantarea sa va avea loc „in cea mai strictă intimitate ...

Avocații cer să fie incluși pe lista vaccinărilor prioritare anti-COVID
03/12/2020 06:01

Uniunea Natională a Barourilor din Romania (UNBR) a transmis ministrului Sănătătii, Nelu Tătaru, o adresă semnată de av. dr. Traian-Cornel Briciu, presedintele structurii. Avocaţii solicită să fie inc ...

Trump: ''Ne vedem peste patru ani'' dacă acţiunile de contestare a rezultatului votului eşuează
02/12/2020 12:02

Preşedintele american in exerciţiu Donald Trump a făcut aluzie marţi că ar putea candida din nou la preşedinţia SUA in 2024, afirmand in faţa invitaţilor la o recepţie privată la Casa Albă că, dac ...

FOTO - Imaginea unui medic care îmbrățișează un bolnav de COVID a devenit virală
02/12/2020 11:49

Un medic in combinezon albastru, cu mănusi si vizieră, privind in gol in timp ce tine in brate un bărbat epuizat de boală. Este o imagine care a devenit virală pe retelele de socializare si a cărei pove ...

Bebeluș născut prematur cu câteva ore înainte ca mama lui să moară de COVID
02/12/2020 11:17

Un bebelus s-a născut cu doar cateva ore inainte ca mama lui să moară răpusă de COVID-19. Svetlana Sorocinskaia, 36 de ani, s-a imbolnăvit cu virusul ucigaş după ce l-a vizitat la spital pe tatăl ei, ...

Avocații cer să fie vaccinați cu prioritate
02/12/2020 09:15

Uniunea Natională a Barourilor din Romania a transmis ministrului Sănătătii, Nelu Tătaru, o adresă semnată de av. dr. Traian-Cornel Briciu, presedintele UNBR. Avocaţii solicită să fie incluşi in ca ...

Cum se alege președintele SUA. Ce sunt electorii și cum se decide câștigătorul
01/12/2020 16:32

Donald Trump si Joe Biden se pregătesc să incheie campania electorală. Pană la startul alegerilor a mai rămas foarte putin si ca de fiecare dată, scrutinul organizat o dată la 4 ani reprezintă un adevă ...


Aboneaza-te la cele mai noi stiri din Regiunea Moldovei