The Lord of the Rings: The Return of the King Review

The Lord of the Rings: The Return of the King Review

Romanele lui Tolkien nu au influentat doar cinematografia si literatura secolului trecut. Aproape orice joc video fantasy contine, sub diferite forme, fragmente din universul creat de marele scriitor. De asemenea, regizorul Peter Jackson si-a luat angajamentul de a ecraniza Lord of the Ring sub forma unei trilogii a carei ultima parte o vom putea vedea in preajma sarbatorilor de iarna. Apoi, in mai 2001, Electronic Arts anuntau ca vor lansa jocuri bazate pe aceste filme, in timp ce Vivendi Universal Games, sapte luni mai tarziu, dezvaluiau ca vor realiza jocuri bazate direct pe cartile lui Tolkien. Astfel, pe de o parte, Vivendi au lansat anul trecut The Fellowship of the Ring, urmat in aceste zile de RTS-ul War of the Ring si de The Hobbit, in viitorul apropiat urmand sa apara MMORPG-ul Middle-Earth Online si The Treason of Isengard, ultimul doar pe console. Pe de alta parte, Electronic Arts au publicat The Two Towers (versiunea pentru PC nu a mai aparut din cauza lipsei timpului necesar portarii ei), urmat in aceasta luna de Return of the King si, probabil in 2004, de MMORPG-ul The Battle For Middle-Earth. Mai mult, se pare ca Warthog: Texas (fostii Fever Pitch Studios) lucreaza la RPG numit Shadow of Mordor, descris ca o combinatie de Diablo si Neverwinter Nights ce va aparea candva in 2005, joc despre care deocamdata nu se cunoaste cine il va publica, EA sau Vivendi.

La fel ca si The Two Towers, Return of the King incepe cu secvente cinematice preluate din partea anterioara a trilogiei lui Peter Jackson si continua cu cele din filmul urmator. Remarcabil este ca acestea din urma se potrivesc perfect cu actiunea jocului, desi, spre bucuria fanilor, ele nu dezvaluie prea multe detalii despre ceea ce se va intampla in filmul omonim. Remarcabila este si tranzitia subtila facuta intre scenele cinematice, cele realizate cu engine-ul jocului si jocul propriu-zis. De asemenea, fanii vor fi incantati de lungimea si calitatea foarte buna a filmelor, ele reprezentand cam o treime din spatiul ocupat pe hard-disk de joc, dar si de bonusurile primite dupa terminarea fiecarei dintre cele 13 misiuni: interviuri cu actorii din film, imagini din spatele culiselor sau noi scene cinematice. Odata terminate toate misiunile, se vor debloca alte trei personaje, precum si inca doua nivele create speciale pentru cei care stapanesc jocul aproape de perfectiune.

Initial aveti acces la sase personaje cu care puteti juca urmand trei cai, in concordanta cu actiunea filmului: Gandalf (path of the wizard), Aragorn, Legolas si Gimli (path of the king) si Sam si Frodo (path of the hobbits). Jucatorul poate alege ce cale doreste, insa va trebui sa le termine pe toate pentru a avea acces la ultima misiune. Fiecare traseu necesita un stil de joc diferit datorita caracteristicilor personajelor cu care poate fi parcurs, dar si datorita obiectivelor misiunilor si a design-ului nivelelor. Acestea se impart fie in obiective in care scopul principal este de a omori cat mai multi inamici presarati de-a lungul unei sau mai multor locatii, fie in obiective in care trebuie sa ajungi din punctul A in B, uciderea adversarilor (orci, troli, paianjeni) fiind un scop secundar.
Nelinearitatea parcurgerii celor trei cai se regaseste la o scara mai mica si in acest al doilea tip de misiuni prin unele devieri care se intersecteaza sau nu inapoi cu drumul principal, oferind ori potiuni de viata sau sageti, ori metode alternative de omorare a inamicilor concretizate in existenta unor vase de ulei in flacari ce pot fi varsate sau in locatii de unde poti lua sulite si arunca in adversari. Nelinearitatea jocului se manifesta si sub forma unor beacon-uri de unde poti, de exemplu, folosi catapulte impotriva turnurilor de asalt ori pentru a darama ziduri. Insa folosirea majoritatii beacon-urilor este de cele mai multe ori obligatorie, iar toate evenimentele jocului sunt scriptate, fapt care devine repetitiv dupa ce ai incercat sa termini un nivel de mai multe ori, caci nu se poate salva in timpul misiunilor, doar unele avand cate un checkpoint, cateodata doua.

Dificultatea jocului este atenuata de faptul ca uneori misiunile, modul de parcurgere al acestora si obiectivele sunt realizate in asa fel incat nu va trebui sa reluati un nivel de la capat deoarece n-ati stiut cum sa reactionati intr-o situatie anume. In schimb, daca abordati jocul ca pe un arcade in care efectuati click-uri la intamplare, va deplasati haotic si nu luati in considerare slabiciunile fiecarui tip de inamic, sunt mari sanse sa fiti descurajati datorita numarului mare al acestora si sa va enervati incercand de nenumarate ori sa terminati o misiune.

Inca de la inceputul jocului sunteti atentionati ca puteti folosi diverse miscari si combo-uri. La sfarsitul fiecarui misiuni, pe langa cresterea in nivel a personajelor, veti primi puncte de experienta pe care le puteti investi in noi combo-uri si skill-uri specifice sau nu fiecarui caracter cu care jucati. Aceste puncte de experienta se primesc in functie de calitatea loviturilor (fair, good, excellent, perfect), fiind importante atat combo-urile pe care le folositi, dar mai ales timing-ul miscarilor. Este foarte important sa ganditi dinainte cand atacati si ce combo-uri veti utiliza, deoarece, daca loviti mai multi dusmani intr-o anumita perioada de timp, veti intra pentru cateva secunde in Perfect mode, unde fiecare lovitura va primi calificativul “perfect”, iar majoritatea inamicilor vor fi ucisi dintr-o singura lovitura.
Versiunea pentru PC prezinta unele asemanari cu jocurile pentru console, atat datorita sistemul de salvari, dar si datorita camerei si controlului, desi pentru deplasare si atacuri se foloseste si mouse-ul. Deseori am ajuns in anumite pozitii in care pentru a ma putea deplasa, a trebuit sa apas chiar si pe tasta opusa directiei in care se afla caracterul meu. De vina este si ruperea camerei de personaj, jocul neinterpretand corect tastele de deplasare a personajului in functie de directia in care se uita, ci de perspectiva pe care o are jucatorul asupra lui. Totodata, au exista situatii in care nu am putut sa imi vad caracterul, fiind ascuns, fie de elemente din nivel, fie acoperit efectiv de inamici, astfel ca am fost nevoit sa il mut din pozitia respectiva printr-o serie de lovituri total haotice.

Pe de alta parte, pozitionarea camerei si evenimentele scriptate va vor oferi deseori posibilitatea sa observati cat mult seamana personajele jocului cu cele din film si asemanarile nu se opresc aici. Cu toate ca la prima vedere grafica poate fi considerata una stearsa, ea se potriveste foarte bine cu atmosfera mohorata, dar foarte dinamica, a nivelelor care respecta locatiile din film prin designul si prin texturile in care un cunoscator va regasi numeroase elemente din universul lui Tolkien. Din film sunt preluate si vocile actorilor, iar efectele sonore, excelente calitativ si din punct de vedere al pozitionarii, precum si muzica extraordinara cu accente corale contribuie la impresia de frenezie, macel, dar si de stil si grandoare, aspecte caracteristice de altfel si celor doua ecranizari.
Mai trebuie mentionat ca, drept urmare a feedback-ului primit din partea celor care au jucat The Two Towers, producatorii au implementat si modul multiplayer cooperativ in care, in compania unui prieten, puteti parcurge jocul in fata aceluiasi monitor. Cam putin, judecand dupa standardele actuale, insa suficient pentru a prelungi rejucabilitatea care, totusi, poate fi una scazuta in cazul unui jucator nepasionat de universiul Lord of the Rings.