The Witcher: Enhanced Edition – RePlay Review

The Witcher: Enhanced Edition – RePlay Review

Ceea ce a împiedicat The Witcher să fie catalogat ca un RPG de excepţie au fost anumite deficienţe legate de gameplay şi partea tehnică. Iar cele câteva patch-uri apărute în lunile următoare lansării au arătat că este loc de îmbunătăţiri decente în ambele direcţii.

Au fost reparate multe bug-uri privind diverse quest-uri şi item-uri, timpii enormi de încărcare a zonelor au fost reduşi substanţial, iar numărul CTD-urilor (Crash To Desktop) a scăzut şi el. Mai mult decât atât, cei de la CD Prokect Red s-au angajat să aducă jocului modificări ceva mai profunde care până la urmă s-au concretizat într-o nouă versiune retail, denumită foarte sugestiv Enhanced Edition.

Efortul producătorilor de a adăuga voci şi subtitrări pentru mai multe limbi străine este impresionant, dar ce mi-a plăcut a fost că versiunea în engleză a fost refăcută, personajele beneficiind acum de mai multe linii de dialog şi de un vocabular ceva mai bogat. De asemenea, s-a lucrat şi la animaţiile personajelor cu rol important în poveste, limbajul corpului din timpul cut-scene-urilor fiind ceva mai apropiat de realitate.

O altă îmbunătăţire vizibilă este că înfăţişarea anumitor creaturi este mai diversificată din punct de vedere al culorilor. Mai mult, numărul personajelor care arătau identic, dar aveau linii de dialog diferite, a fost redus prin introducerea unor noi piese de vestimentaţie. De altfel, unele scene din Enhanced Edition au acum o paletă de culori mai vie, cu impact pozitiv asupra peisajelor ce conţin răsărituri şi apusuri de soare.

Cine a jucat versiunea originală ştie că timpii de încărcare numeroşi şi lungi erau o adevărată problemă care te putea determina să renunţi şi să dezinstalezi jocul fără nici un regret. Acum, perioadele de încărcare au scăzut considerabil, astfel că pendularea între diverse zone este mai rapidă, iar vizitarea interiorului unei case are loc instantaneu. În plus, opţiunea de autosave este acum opţională.

Pe de altă parte, în ciuda îmbănătăţirilor aduse, frecvenţa CTD-urilor încă rămâne un motiv serios pentru a da cu pumnul în masă şi de a înjura pentru timpul de joc pierdut de la ultima salvare. Totodată, deşi jocul este pe ansamblu mai fluid, scăderile de framerate sunt cam la fel de drastice în timpul scenelor populate cu multe NPC-uri, ceea ce arată limitările tehnologice ale engine-ului Aurora legate de scalabilitatea acestuia în raport cu performanţele crescute ale PC-urilor actuale.

Pathfinding-ul creaturilor a fost şi el îmbunătăţit, în special cel al lui Geralt, dar tot mai există probleme când trebuie să ajungă din punctul A în B trecând printr-o diferenţă de altitudine. De asemenea, există în continuare acel bug care face ca anumite creaturi să-şi dea duhul mult mai greu decât e cazul şi acest lucru se poate verifica în timpul luptelor cu mai mulţi adversari identici, luându-i la rost pe fiecare parte. Veţi fi surprinşi de cantitatea considerabilă de damage pe care o poate suporta un inamic ai cărui tovarăşi cu aceleaşi statistici au căzut din câteva lovituri de sabie.

Şi sistemul de dialog a rămas neschimbat. Ca şi în versiunea originală, recomand ca alegerea liniilor de dialog să se facă de jos în sus. Prima opţiune din meniu este cea mai importantă şi alegerea ei poate duce la dispariţia celorlalte, absenţă care poate închide definitiv anumite alegeri legate de relaţia cu personajul respectiv şi deci posibile quest-uri. De menţionat că această metodă nu este necesară când este vorba de discuţiile care influenţează povestea principală.

Modificări consistente se observă şi la dice poker. De exemplu, nu am mai întâlnit situaţii în care NPC-urile au trei zaruri de cinci şi nu schimbă decât un zar în loc de două, partidele fiind astfel mult mai antrenante. Pe de altă parte, ca şi în jocul original, o metodă de a obţine ceva mai mulţi bani este să-ţi laşi adversarul să câştige câteva partide. El va începe să liciteze sume tot mai mari, iar după ce îi vei goli buzunarele, vei constata că suma câştigată depăşeşte totalul compus din banii puşi de tine în joc şi cei avuţi de el iniţial.

Continuând cu modificările importante, inventarul lui Geralt a fost mărit, acum fiind împărţit în două secţiuni, prima de uz general şi a doua dedicată exclusiv alchimiei. Atât Satchel, cât şi Alchemy Sack au acum un buton de sortare a diferitelor obiecte şi ingrediente, ceea ce asigură un management mai eficient atunci când inventarul este plin şi nu sunteţi decişi ce obiecte să aruncaţi.

În continuare însă, nu poţi stoca în inventar alte arme în afară de cele aflate în sloturile disponibile (patru la număr). De altfel, cum doar cele două săbii sunt legate de stiluri de luptă ale lui Geralt, utilizarea celorlalte arme este inutilă. Acelaşi lucru este valabil şi pentru vrăji. În afară de Aard şi Igni, celalalte trei "semne" au o utilitate practică apropiată de zero, chiar şi pe cel mai ridicat nivel de dificultate.

Mai mult, ca şi în versiunea originală, varietatea armelor şi a armurilor este foarte mică considerând întinderea jocului, iar drop-urile care nu au legătură cu quest-urile importante sunt de toată jena. Rolul lor este unul pur economic, dar numai atunci când e vorba de cantităţi mari. Din fericire, nu mai e nevoie să scotoceşti fiecare cadavru, ci e suficient să ţii apăsat CTRL şi cu un click de mouse drop-urile sunt transferate automat în inventar.

Tot la capitolul nemulţumiri intră şi perspectiva High Isometric care a rămas neschimbată, adică puţin prea apropiată de nivelul solului. Ca şi acum un an, au existat situaţii în care am simţit nevoia de a avea o perspectivă mai îndepărtată de personaj. Un alt lucru deranjant este că poţi scotoci nestingherit prin case, fără ca locatarii acestora să se supere câtuşi de puţin. Credibilitatea jocului scade şi mai mult atunci când găseşti obiecte destul de valoroase în cufere şi dulapuri, în condiţiile în care posesorii se plâng că sunt săraci şi mor de foame.

Dincolo de toate aceste modificări aduse versiunii originale, The Witcher Enhanced Edition vine şi cu două noi aventuri, The Price of Neutrality şi Side Effects. Ambele pot fi jucate indiferent dacă aţi terminat jocul sau nu, deoarece nu este posibilă importarea eroului din single-player-ul propriu-zis. În schimb, vi se vor da un anumit număr de talente cu care îl puteţi personalize pe Geralt, ceea ce subliniază faptul că cele două aventuri reprezintă entităţi separate, chiar dacă povestea lor se leagă de cea principală.

Într-un fel e de înţeles această decizie a producătorilor. Jocul, în funcţie de numărul quest-urilor, orelor de gameplay şi al gradului de dificultate, poate fi terminat cu valori ale nivelului personajului principal cuprinse între 32 şi 50. Să echilibrezi cele două aventuri în funcţie de acest aspect ar fi fost, dacă nu dificil, atunci cel puţin o activitate care ar fi necesitat o perioadă mare de timp.

The Witcher Enhanced Edition este o achiziţie excelentă pentru fanii RPG care nu au intrat în contact cu universul creat de Andrzej Sapkowski. Cei care au terminat The Witcher nu vor avea motive să reia jocul de la capăt, dar pe lângă cele două aventuri, vor primi câteva materiale specifice versiunilor Collector’s Edition.

Printre acestea se numără harta şi coloana sonoara a jocului, un DVD "Making of" şi editorul D’jinii cu ajutorul căruia sperăm să vedem cât mai multe aventuri create de comunitate. Iar faptul că toate aceste materiale (mai puţin nuvela scrisă de Andrzej Sapkowski) sunt disponibile gratuit pentru jucătorii care au cumpărat versiunea iniţială este încă lucru lăudabil din partea producătorilor.